ANALIZA 2011 | Pragmatismul şi eficienţa, marile absente în relaţia României cu China (II)

Filozofia chineză, adepta paşilor mărunţi, cu bătaie lungă, nu exclude sub nicio formă eficienţa, dovada masurabilă a faptelor. Chinezilor le place să vorbească mult, lung, în faţa unor ceşcuţe minuscule de ceai, sorbind odată cu lichidul şi energia şi ideile necesare acţiunilor concrete. Această ultimă parte, a acţiunilor concrete, este total lipsită de conţinut privind retrospectiv în calendarul proiectelor, acţiunilor şi evenimentelor pe care România le-a derulat în anul 2011 în relaţia cu R.P. Chineză. România nu a reuşit să depăşească faza discuţiilor, rămânând un partener încă respectat, doar la nivelul ceaiului.

Potrivit Biroului de Promovare Comercială şi Economică din cadrul Ambasadei României la Beijing, la data de 30 septembrie 2011, România ocupa locul 18 între cele 27 de state membre UE raportat la nivelul relaţiilor economice cu R.P. Chineză. Relaţiile comerciale româno – chineze totalizau 3,256 miliarde USD, din care 2,545 miliarde USD reprezintă exporturile Chinei în România, iar 712 milioane USD exporturile României în China. Referitor la schimburile comerciale ale R.P. Chineze cu cele 27 state membre UE, la 30 septembrie 2011, Germania deţine poziţia de lider atât la total volum (30% din totalul volumului de comerţ China – UE cu o valoare de 126,971 miliarde USD) cât şi la export (44% din total exporturi UE pe piaţa chineză, cu o valoare de 69,772 miliarde USD) şi import (22% din total importuri UE cu o valoare de 57,198 miliarde USD. De asemenea, Germania conduce topul celor 5 state UE care au o balanţă comercială pozitivă cu RP Chineză (+ 12,574 miliarde USD), fiind urmată de Austria (+ 2,008 miliarde USD), Irlanda (+1,141 miliarde USD), Suedia (+ 0,516 miliarde USD) şi Slovacia (+0,501 miliarde USD). La nivelul exporturilor în China, în faţa României se află şi ţări mici precum Cehia (1,722 miliarde USD) sau Ungaria (1,831 miliarde USD).
Concluzia acestei laturi a relaţiilor româno – chineze este una clară. România nu reuşeşte să treacă de faza declaraţiilor triumfaliste şi să imprime partenerului chinez încrederea necesară depăşirii stadiului de discuţii. Timp de un an, România a prezentat doar proiecte, a exprimat intenţii şi dorinţe la nivelul liderilor de partid ai PDL, PSD, UDMR, UNPR, prezenţi în China, nereuşind însă să ducă la bun sfârşit nici măcar unul dintre proiecte.
O chestiune concretă, în zona economică, a avut loc totuşi, pe final de an 2011. La Bucureşti s-a declanşat lupta pentru identitatea Camerei de Comerţ Româno – Chineză, fapt care a stârnit nedumerire la Beijing. O chestiune aflată în derulare şi care, specific dâmboviţean, prezintă conotaţii politice.
Anul 2011 a însemnat totodată şi o “revigorare” a interesului neguvernamental faţă de China. O serie de asociaţii şi case de prietenie, cluburi ale ascultătorilor devenit subiectul unor evenimente de un ridicol sclipitor. Identificând un potenţial de afaceri, foşti diplomaţi, parlamentari, universitari şi anonimi au fluturat triumfalist iubirea pentru China, vizitând Beijingul. În nota similară a “oamenilor de afaceri”, promotorii relaţiilor de prietenie româno – chineze s-au dovedit a fi doar palide umbre ale unor idei nestratificate nici măcar în fază de proiect. Chestiuni de familie sau curioase prietenii, intenţiile de relaţionare pe această direcţie au fost sortite eşecului în 2011. Singurul eveniment mai răsărit a avut loc în România, la Cluj, însă tot cu sprijin chinez şi în aceeaşi notă gerontocrată, lipsită de realism, viziune, transparenţă şi deschidere.
În fond, ce doreşte România pe relaţia cu R.P. Chineză? Care sunt capitolele clare, vizibile, predictibile şi declarate fără echivoc pe care doreşte să le dezvolte, dincolo de retorică? Ce opreşte guvernul de la Bucureşti să concretizeze parteneriate economice care să sprijine România să iasă cât mai uşor din criza economică? Mă întreb dacă la Bucureşti se înţelege termenul şi diferenţa de eficienţă dintre România şi China. O să dau ca exemplu numai bilanţul drumurilor: România a finalizat în 2011 aproape 70 de kilometri de autostradă, iar China a construit şosele noi cu o lungime totală de peste 70 de mii de kilometri.
Ce ar trebui să reţină cei care doresc să facă afaceri în China, pentru a câştiga încrederea partenerilor chinezi, este idea evident enervantă, dar perfect aplicată în realitate, că în China te comporţi ca şi chinezii. Asta dacă vrei să fii sigur 100% că te vor accepta şi te vor declara de facto prietenul lor. Pentru că, pentru prieteni, chinezii fac totul, absolut totul. Iar România, din fericire, încă se află pe lista scurtă a prietenilor. China şi chinezii sunt perfect conştienţi de potenţialul şi forţa dobândite în ultimii 30 de ani şi pe care le reprezintă la nivel mondial, motiv pentru care trebuie trataţi cu respect şi maximă seriozitate, dincolo de vorbe.

(SFÂRŞIT)

REFERINŢE >>>
ANALIZA 2011 | Pragmatismul şi eficienţa, marile absente în relaţia României cu China (I)

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, România - China. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la ANALIZA 2011 | Pragmatismul şi eficienţa, marile absente în relaţia României cu China (II)

  1. Pingback: EUROTEMPO » Blog Archive » ANALIZA 2011 | Pragmatismul şi eficienţa, marile absente în relaţia României cu China (II)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.