INTERVIU REALIZAT DE ANDRA MIHU, CONSILIERVACANŢE.RO
Consilier vacante: De unde ar trebui să înceapă să descifreze Beijingul un turist şi ce obiective nu ar trebui să rateze?
Dan Tomozei: De la o simplă hartă a capitalei, pe care o găseşte oriunde şi de la un localnic sau un cunoscător al Beijingului. Pentru că oraşul este atât de mare, încât poţi avea senzaţia de ameţeală. La fel sunt şi obiectivele turistice, de dimensiuni chinezeşti. Iată de ce, fără o documentare prealabilă, rişti să ajungi într-un templu sau într-un muzeu şi să pleci de acolo fără să fi văzut decât cel mult 30%. Şi atunci, un mic ghidaj prealabil este binevenit. Cine vine la Beijing nu trebuie să rateze Piaţa Tian Anmen,Oraşul Interzis, Templul Cerului, Palatul Imperial de Vară, Gradinile Imperiale, Strada Qianmen, Colina Parfumată, Templul Norului Azuriu, dar nici zonele noului Beijing, cum este zona Sanlitun. Fireşte, am trecut în revistă doar o parte dintre obiectivele care necesită săptămâni doar pentru a le parcurge în tihnă. Sunte zeci de locuri în care ar trebui să ajungi pentru a lua contactul cu valorosul patrimoniu cultural chinez concentrat în Beijing.
CV: Ce sfaturi ai da unui turist român care vizitează Beijingul?
DT: În primul rând să vină cu inima si sufletul deschise, lipsit de prejudecăţi şi gata să asimileze o lume în permanenta transformare, dar care nu uită să fie parte din impresionanta Asie. În al doilea rând, să îşi găsească o hartă. Apoi să ţină cont de sezonul în care ajunge la Beijing. Verile sunt toride, consumul excesiv de apă asigurând o stare de echilibru, iernile fiind geroase şi uscate, motiv pentru care hainele groase sunt salvatoare. Şi să aibă la el un aparat foto bun şi baterii de schimb, pentru că peste tot ai ce să vezi şi să fotografiezi.
CV: Ce ar trebui să nu facă niciodată un turist pentru nu-i jigni pe localnici?
DT: În China sunt trei subiecte tabu, subiecte care nu se discută: politică, religie şi sex. Chinezii, deşi sunt un popor aflat într-o evoluţie extrem de puternică, rămân oameni dedicaţi bunului simţ, măsurii şi decenţei. Iată de ce, angajarea în discuţii care ţin de dezbaterile occidentale nu fac teme de discuţie în China. În general, cred că turiştii străini sunt în general surprinşi de deschiderea şi amabilitatea cu care chinezii îşi primesc oaspeţii. Pentru că la fel ca toţi asiaticii, chinezii ştiu să ofere servicii de calitate şi să asigure confortul necesar pentru a te determina să revii mereu acolo. Ei sunt conştienţi că de banuţul scos de la turist depinde viaţa lor de zi cu zi. Şi atunci, este greu să ajungi să ai o relaţie tensionată.
CV: Cum sunt chinezii în viaţa de zi cu zi?
DT: Chinezii sunt nişte oameni cu foarte mult bun simţ şi foarte multă măsură, convingerile, educaţia, tradiţia şi obiceiurile locale fiind cele care domină viaţa fiecăruia dintre ei. Mereu binevoitori, mereu veseli, permanent gata să îşi facă un nou prieten.
CV: Care sunt cele mai uimitoare locuri pe care le-ai vizitat în China, ce locuri te-au impresionat în mod deosebit?
DT: Este greu de spus, pentru că totul este impresionant în China. Aş putea spune Templul Cerului sau Oraşul Interzis, la fel cum aş putea spune că zonele izolate din provinciile chineze sau, de ce nu, Piaţa Tian Anmen şi noul Beijing. Am şansa să descopăr China privind în paralel imagini de arhivă, fie video, fie foto, şi să trăiesc prezentul. În aceste condiţii, privind viteza de schimbare şi energiile, resursele investite în protejarea valorilor cultural, nu am cum să spun altfel decât că azi China este impresionantă, că poate oferi multe lecţii la nivel planetar.
CV: Pentru că Asia abundă în specialităţi culinare şi combinaţii adesea şocante, care ne surprind pe noi, europenii, trebuie să te întreb şi care sunt cele mai ciudate mâncăruri pe care le-ai gustat în China?
DT: Ha, ha … mulţi prieteni mă întreabă acest lucru. În “Descoperind China – Beijing” am dedicat un capitol acestui aspect. Oferta culinară este aproape infinită, pentru că acolo combinaţiile de zarzavaturi şi cărnuri sunt la aprecierea consumatorului. Fără îndoială, sunt câteva mâncăruri tradiţionale care fac deliciul occidentalilor şi mă refer la Raţa Pekin, la pastele tradiţionale sau la “hotpot” – o varianta ieftină, săţioasă şi bogată, preferata teraselor pe timp de vară şi nu numai.
La categoria extreme, am testat, în provinciile din sudul Chinei, lăcuste sau carne de ţestoasă. În rest, după două incidente, în care, spre deosebire de prieteni, doar eu am avut de “meditat”, am încercat să experimentez cât mai puţin din ceea ce nu cunosc. Bucătăria chinezească este extrem de bogată, dulce sau condimentată, şi fără îndoială ieftină, accesibilă oricui. Fireşte, cei care au bani, pot merge şi la restaurant în care pot lăsa sute de euro, acestea fiind amenajate în hotelurile de patru sau cinci stele prezente peste tot în China.
