STRATFOR | Blufful lui Obama în războiul din Siria (I)

SiriaAnaliză Stratfor de George Friedman
Imagini cu mai multe cadavre din Siria au apărut săptămâna trecută. Sa afirmat că armele chimice au ucis victimele, care, conform unor surse sunt câteva sute. Unii au susţinut că fotografiile au fost trucate, în timp ce alţii au spus că rebelii au fost vinovaţi. Opinia generală, însă, susţine că regimul Al Assad a efectuat atacul.
Statele Unite au evitat până acum implicarea în războiul civil din Siria. Acest lucru nu este înseamnă că Washingtonul nutreşte vreo pasiune pentru regimul Al Assad. Însă, pentru legăturile strânse ale Damascului cu „Iran şi Rusia, da, Statele Unite au un motiv să fie ostile faţă de Siria, iar Washingtonul a participat la campania de evacuare a trupelor siriene din Liban. Totuşi, Statele Unite au învăţat să fie preocupate nu doar de regimurile neprietenoase, dar, de asemenea, cu ceea ce ar putea urma acestor regimuri. Afganistan, Irak şi Libia au generat principiul că destituirea un regim înseamnă să trăiești cu un succesor imperfect. În aceste cazuri, schimbarea regimurilor a implicat rapid Statele Unite în războaie civile, fapt care nu a dovedit că merită preţul. În cazul Siriei, insurgenţii sunt musulmani suniţi, a cări facţiunu au cele mai bine organizate legături cu al-Qaeda.

Totuşi, aşa cum se întâmplă frecvent, mulţi din Statele Unite şi din Europa sunt îngroziţi de ororile războiului civil, o parte cerând Statelor Unite să facă ceva. Statele Unite au fost reticente să ţină seama de aceste apeluri. Aşa cum am menţionat, de la Washington nu există un interes direct pentru implicare, deoarece toate rezultatele posibile sunt negative, din perspectiva sa. Mai mult decât atât, cei care susţin cel mai categoric că trebuie făcut ceva pentru a opri crimele vor fi primi care vor condamna Statele Unite, atunci când va începe să ucidă oameni pentru a opri crimele. Oamenii vor muri în oricare dintre modurile de intervenţie, deoarece nu există pur şi simplu niciun mod curat pentru a pune capăt unui război civil.

Linia roşie a lui Obama

Prin urmare, preşedintele american Barack Obama a adoptat o strategie extrem de precaută. El a spus că Statele Unite nu se vor implica direct în Siria, dacă regimul Al Assad a folosit arme chimice, precizând cu un grad ridicat de încredere că nu ar trebui să intervină. După aceasta, preşedintele Siriei, Bashar al Assad a supravieţuit celor doi ani de război civil, fiind departe de a fi învins. Singurul lucru pe care l-ar putea învinge este o intervenţie străină, în special din partea Statelor Unite. Prin urmare, s-a presupus că nu se va face un singur lucru, însă Obama a declarat că va declanşa acţiuni din SUA.

Al Assad este un om nemilos: El nu va ezita să folosească arme chimice în cazul în care va fi nevoit. El este, de asemenea, un om foarte raţional: va folosi arme chimice numai în cazul în care opţiunea este unică. În momentul de faţă, este dificil să identifici care este situaţia disperată care l-ar fi determinat să să folosească arme chimice şi să rişte ce este mai rău.
Oponenţii săi sunt la fel de nemiloşi, şi îi putem imagina folosind arme chimice pentru a forţa Statele Unite să intervină şi să îl detroneze pe Al Assad. Dar, capacitatea lor de a dispune de arme chimice este neclar, iar în cazul în care au ajuns la ele, manevra i-ar putea costa tot sprijinul occidental. Este posibil ca ofiţeri de rang inferior din armata lui Al Assad să fii folosit arme chimice, fără ştirea lui şi, probabil, împotriva voinţei sale. Este posibil ca pierderile sale să fie mult mai mici decât se afirmă De asemenea, este posibil ca unele dintre imagini să fie trucate.

Toate aceste lucruri sunt posibile, dar pur şi simplu nu se ştie ce este adevărat. Mai important este că principalele guverne ale lumii, inclusiv cele britanic şi francez, susţin că Al Assad a realizat atacul. Secretarul de stat american John Kerry a ţinut un discurs, la 26 august, privind pregătirea, în mod clar, a unui răspuns militar, referindu-se la atacul regimului ca fiind „incontestabil”, evaluarea deciziilor SUA fiind „întemeiate pe fapte.” Al Assad, între timp, a fost de acord să permită accesul inspectorilor ONU pentru a examina, la faţa locului, probele. În cele din urmă, cei care se opun lui Al Assad vor susţine că susţinătorii lui au ascuns probele, în vreme ce insurgenţii vor spune acelaşi lucru, în cazul în care sunt acuzaţi sau dacă inspectorii vor determina că nu există probe concludente ale atacurilor (cu arme chimice).

Aici adevărul a fost politizat, şi oricine susţine că deţine adevărul, oricare ar fi acesta, va fi acuzat de minciună. Cu toate acestea, principal poveste în curs de derulare este că Al Assad a efectuat un atac, omorând sute de bărbaţi, femei şi copii, depăşin trecut „linia roşie” stabilită de Obama.
Statele Unite ale Americii au ales să abordeze problema prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unnite. Obama va face un efort pentru a arăta că se acţionează cu sprijinul ONU. Dar el ştie că nu va primi sprijinul Naţiunilor Uite. Rusia – aliata lui Al Assad şi adversar al intervenţiilor militare ONU, va exercita dreptul de veto la orice propunere de intervenţie. China – care nu este aproape de Al Assad, dar, de asemenea, se opune intervenţiilor ONU – se va alătura, probabil (Rusiei). Indiferent dacă acuzaţiile împotriva Al Assad sunt adevărate, ruşii le vor contesta şi îşi vor exercita dreptul de veto în faţa oricărei acţiuni. Mergând în faţa Naţiunile Unite, prin urmare, SUA nu face decât să „cumpere” timp. Interesant, Statele Unite au declarat, duminică, faptul că este prea târziu pentru Siria pentru a autoriza inspecţii. Respingând ceastă posibilitate Statele Unite adoptă o atitudine dure şi, creează o situaţie dificilă. (VA URMA)

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Rusia. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.