Viorel ISTICIOAIA-BUDURA: Există momente în care amplitudinea schimburilor comerciale China – UE atinge interesele anumitor companii (I)

Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura, 22 noiembrie 2013Directorul general al Departamentului Asia-Pacific din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă al Uniunii Europene, E.S. Viorel Isticioaia-Budura, fost Ambasador al României în R.P. Chineză, a avut amabilitatea de a împărtăşi o serie de puncte de vedere privind recent încheiatul Summit China – Uniunea Europeană, de la Beijing şi apropiatul Summit China – Europa Centrală şi de Est, programat la Bucureşti.
Interesul pentru dezvoltarea relaţiilor chino-europene, modul în care trebuiesc citite intenţiile chineze în spaţiul Central-Est european şi relaţiile speciale chino-române au fost abordate în cadrul unui amplu dialog cu Radio China Internaţional, un exerciţiu de cunoaştere şi înţelere a realităţilor internaţionale, parte a istoriei la care suntem martori.
Interviul, structurat pe două mari teme, Summitul China – Uniunea Europeană, derulat la Beijing, şi Summitul China – Europa Centrală şi de Est, de la Bucureşti, va fi prezentat succesiv, având în vedere complexitatea temelor dar şi durata dialogului.

Domnule Ambasador Viorel Isticioaia-Budura, ecourile celui de-al treilea Summit China – Uniunea Europeană, desfăşurat la Beijing, încep s[ fie deja percepute şi analizate dincolo de presiunea evenimentului aflat în derulare. Vorbim de un summit în care s-a anunţat „un acord fără precedent”, ca să îl citez pe primul ministru chinez, Li Keqiang.

Vă dau dreptate deplină în ceea ce priveşte momentul acestui summit de la Beijing, nu numai pentru că este unul care reprezintă un element de continuitate şi de dialog cu unul dintre partenerii strategici ai Uniunii Europene, ci şi pentru că în spiritul deciziilor adoptate la Consiliul European din toamna trecută s-a produs acel pas important în ridicarea nivelului de angajare, în cooperarea şi dialogul cu China, prin întâlnirea într-un format, aş spune complet, cu noua conducere chineză, cei doi preşedinţi din partea Uniunii Europene: preşedintele Consiliului European şi preşedintele Comisiei Europene, având ocazia, la Beijing, să aibă un dialog direct, să se întâlnească şi să schimbe opinii extrem de importante pentru agenda cooperării în ce priveşte atât prezentul, cât şi viitorul. Evaluarea dumneavoastră, într-adevăr, are acele elemente care sunt semnificative inclusiv pentru publicul din România şi din China, în egală măsură pentru publicul european, în sensul că indică deschiderea unui nou capitol al cooperării şi al dialogului europeano-chinez într-un moment în care ambele părţi, China şi Uniunea Europeană, parcurg transformări istorice de natură a întări legitimitatea, credibilitatea şi substanţa cooperării în noua etapă. Din acest punct de vedere aş spune că summitul de la Beijing, încă odată, are puternice elemente de continuitate, de confirmare şi de consolidare, şi exact cum aţi spus, de deschidere pe termen lung, prin faptul că generaţia de lideri chinezi care a intrat în scenă în dialogul direct cu liderii europeni are un mandat care se deschide pe un număr de ani. În acelaşi timp, această angajare survine într-un moment în care noua generaţie de lideri adoptă decizii, poziţii şi politici care fac să crească, să se extindă substanţa dialogului şi cooperării cu partenerii europeni.

Fără îndoială, tema schimburilor economice, a menţinerii deschise a pieţelor şi respingerea protecţionismului au fost unele dintre temele cu greutate ale summitului, teme care vor fi detaliate în cadrul acordurilor. Totuşi, între China şi Uniunea Europeană au existat şi există subiecte sensibile şi dau ca exemplu disputa panourilor solare şi a importurilor de vinuri din Europa. Dincolo de mesajele protocolare, optimiste, cum ar trebui citit, descifrat mecanismul negocerilor derulate la Beijing, pe zona economică?

Îngăduiţi-mi să spun că summitul a confirmat un element extrem de important care a apărut din ce în ce mai evident, urmare a modului în care arhitectura relaţiilor Uniunii Europene cu China s-a construit, s-a aşezat şi aş spune acum, prin acest summit, s-a consolidat, de anul trecut, până în prezent. Este nevoie de această completare din punct de vedere cuprinzător şi menţionarea acestei integrate arhitecturi pentru că ea dovedeşte exact acea capacitate de angajare politică cu reverberaţie în toate domeniile, care este de natură a reprezenta un context ce permite, de o manieră pozitivă, directă, substanţială, responsabilă şi angajată în interesele ambelor părţi, soluţionarea acestor probleme care apar pe parcurs în natura schimburilor comerciale, cele la care v-aţi referit extrem de concret. Arhitectura acesta, îmi îngădui să repet, este compusă din dialogul politic la cel mai înalt nivel, cel despre care vorbim, reuniunile de vârf, summiturile care au loc anual, din dialogul strategic politic care are loc între Consilierul de Stat Yang Jiechi şi Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Apărare, doamna Catherine Ashton, şefa Serviciului European de Acţiune Externă, şi în paralel cu acest pilon politic al relaţiei, cei doi extrem de importanţi piloni, cel economic şi comercial şi cel de schimburi între societăţile civile. Acest al doilea pilon, nu în succesiune ci în paralel şi cu o greutate specifică, aş putea chiar să îl numesc capitolul relaţiilor economico-comerciale dintre Uniunea Europeană şi China, reprezentând o parte care beneficiază, printr-o reverberaţie directă, asociată, de dezvoltările care creează un impact pozitiv pe parcursul examinării, dezvoltării şi soluţionării pentru problemele care apar în schimburile bilaterale.
Ceea ce s-a întâmplat anul acesta cu consultările, discuţiile şi negocierile pe câteva chestiuni extrem de sensibile, repespectiv cazurile pe care le-aţi menţionat privind panourile solare şi alte elemente care au fost legate de politica de anti-subvenţii a Uniunii Europene, au dovedit că există momente în care amplitudinea schimburilor comerciale atinge interesele anumitor companii, în acest caz cele europene, care au semnalat anumite probleme, şi bineînţeles implicit şi interesele companiilor chineze, invitând forurile competente la discuţii şi cum spuneam, la negocieri.
Au fost momente în care, primul ministru chinez a vorbit direct la telefon, pe acest fond, cu preşedintele Comisiei Europene, Barosso, şi au avut un dialog extrem de substanţial. Îngăduiţi-mi să vă spun, ca un martor implicit, dacă nu chiar direct al acestor evenimente, că a fost o discuţie de peste o oră în care, la nivelul acesta de decizie politică, într-un spirit constructiv, de interes mutual, aceste lucruri au fost discutate în aşa fel încât departamentele responsabile direct, companiile implicate să aibă elemente de orientare şi de progres în direcţia unor soluţii amiabile. Au fost momente critice în sensul că ambele părţi au simţit că interesele comerciale, directe, economice, ale comunităţilor de afaceri implicate în respectivele domenii şi respectivele produse au fost afectate şi atunci reacţiile au fost de o manieră în care au trebuit făcute eforuri de acomodare reciprocă, de concesii sau de negociere a unor elemente, paşi intermediari sau paşi de soluţionare, care să permită într-adevăr acomodarea reciprocă. Aş spune că, în această privinţă, a fost un exerciţiu critic, sensibil, dar care, în egală măsură, a arătat maturitatea și soliditatea relaţiilor bilaterale.
În cadrul convorbirilor, şi nu dezvălui un secret extraordinar, este în logica dialogului direct, extrem de inteligent şi sensibil dintre liderii europeni şi cei chinezi, ambele părţi au spus:

„avem un nivel extrem de bun, extrem de ridicat, anul trecut 440 de miliarde de euro în schimburile comerciale bilaterale, este imposibil să nu existe zone de fricţiuni, zone sensibile, zone în care o parte sau alta, competitorii, producătorii, partenerii economici, industriali şi comerciali, să nu aibă probleme şi să nu existe sensibilităţi şi interese afectate”.

Dar, în egală măsură, aceste dimensiuni cuprinzătoare şi directe ale intereselor reciproce, invită la găsirea formulelor de acomodare. În multe domenii a fost cazul acestui spirit de deschidere reciprocă şi de efort de negociere şi de acomodare, care aş spune că arată continuitatea, maturitatea şi posibilitatea de a găsi căi de soluţionare în cazul unor diferenţe de interese, de vederi, de abordare. Deci, acest element a fost extrem de mult invocat, nu numai ca un element critic luat în considerare şi deja depăşit, ci ca un element care proiectează în viitor conştientizarea faptului că există capacitatea de a aborda asemenea dificultăţi şi conflicte de interese, că există capacitatea responsabilă a partenerilor de a sta direct, faţă în faţă şi a găsi soluţii.
Pot să vă spun, pentru că de asemenea sigur știţi, sunt convins, de existenţa altor domenii în care interesele ar putea intra în conflict, este vorba de producţia şi comercializarea vinurilor, în prezent, departamentele responsabile ale ambelor părţi au încurajat, ca un prim pas de acomodare, de cunoaştere a intereselor specifice şi de dialog direct, intrarea în contact nemijlocit a producătorilor de vinuri din ambele părţi: producătorii, cei care desfac, cei care comercializează. La ora asta avem în context, în fundal, un dialog direct între companiile interesate, implicate în acest domeniu tocmai pentru a preveni escaladarea diferenţelor de interese şi de vederi şi a încerca o cât mai timpurie acomodare reciprocă şi soluţii care să permită beneficiu reciproc. Iată cum, momente critice pe parcursul evoluţiilor de piaţă şi de relaţii comerciale au produs un supliment de angajare mai directă şi o înţelegere mai nuanţată, mai angajată şi responsabilă a modului de acomodare reciproc. Aş aminti elementul pe care domnia sa primul ministru chinez, Li Keqiang, l-a semnalat ca poziţie a părţii chineze, ca o invitaţie adresată liderilor chinezi, comunităţilor de afaceri din ambele părţi, să încerce să dezvolte un angajament substanţial în perspectiva celui de-al doilea deceniu al acestui secol, 2020, şi să găsească resurse pentru o expansiune rapidă a volumului schimburilor comerciale, respectiv încercarea de a atinge un nivel de 1.000 de miliarde de dolari, ceea ce ar reflecta, de o măsură mult mai directă, potenţialul ambelor părţi, precum şi faptul că în ciuda contextului global care este abia în relansare, o relansare relativ timidă după criza financiar-economică a anilor precedenţi, să profite atât de faptul că în China continuă să existe o creştere economică substanţială, iar în Uniunea Europeană, în majoritatea statelor membre, există un reviriment economic care produce contextul necesar pentru a examina pe mai departe extinderea relaţiilor comerciale bilaterale.

Aţi vorbit de intenţia şi de proiecţia stabilită pe foaia de parcurs a cooperării China – Uniunea Europeană pentru următorii zece ani şi propunerea de creştere a comerţului bilateral până la un trilion de dolari, până în 2020. Evident, China dispune de resurse şi doreşte să atragă tehnologie, fiind unul dintre punctele principale ale proiecţiei economice chineze, în timp ce Uniunea Europeană continuă să caute soluţii pentru o revenire stabilă, aşa cum spuneaţi, în urma crizei economice. Ambele părţi au nevoie de resursele celeilalte şi atunci cum se va realiza, în aceste condiţii, şi cum va fi menţinut echilibrul de putere?

Aş fi tentat să fiu un pic mai nuanţat în această privinţă şi nu aş fi tentat să optez pentru o formulare relativ clasică a teoriei internaţionale a relaţiilor dintre state. Nu aş vorbit atât de mult despre o relaţie de putere, dacă aş putea nuanţa fără a avea pretenţia de a fi un teoretician, aş spune relaţie de putere împărtăşită în sensul unei convergenţe a evoluţiilor, cât prin relaţii comerciale, prin interdependenţă, prin cooperare, prin interdependenţa elementelor care caracterizează piaţa globală, relaţiile trans-regionale şi cele directe dintre Uniunea Europeană, în permanentă ascensiune, şi partenerii chinezi. Aş spune că există din această privinţă două elemente, frecvent menţionate la cele trei summituri, cele două de anul trecut, din februarie şi septembrie, şi din anul acesta, care s-au încheiat acum câteva zile.
La nivelul liderilor s-a produs o enunţare extrem de deschisă, responsabilă şi în acelaşi timp ca un act de conştientizare aş spune în mare măsură valorizatoare,

recunoaşterea nivelului fără precedent de interdependenţă între economiile europene şi economia chineză. Nivel de interdepen-denţă care rezonează cu evoluţiile regionale şi globale,

relaţiile trans-regionale în contextul pieţelor globale au tot mai mult dimensiuni care ţin seamă de relaţii tradiţionale, aşa cum sunt cele dintre Uniunea Europeană şi China, dar şi cele care arată că, în contextul global al diviziunii muncii, există elemente de superioritate pe anumite pieţe valorificate de piţele în curs de dezvoltare aşa cum în multe privinţe China este încă, şi în egală măsură există un progres, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, o anumită ascendenţă în curs a Chinei ca putere tehnologică dovedită. Vorbesc nu numai de progresul realizat în domeniul unor industrii destinate consumului, în zona în care societatea chineză beneficiază de aceste elemente de dezvoltare a propriilor capacităţi industriale, dar şi în cele de vârf, ale tehnologiilor în contextul internaţional, inclusiv în domeniul explorării spaţiului. În multe domenii, de la cele directe de consum, până la tehnologiile de vârf, încă există zone de complementaritate şi de interdependenţă tot mai crescută, între economiile europene ale statelor membre din Uniunea Europeană şi cea chineză, de o manieră care să sugereze că există o convergenţă de interese care să permită o proiectare, aşa cum aţi menţionat, într-un acord orientat politic pe termen lung, până la sfârşitul celui de-al doilea deceniu al acestui secol, şi o crescută cooperare pe arii noi, extrem de important, pentru cooperarea economică, pentru investiţii, pentru comerţ. Aş aminti faptul că asta este, de fapt, ceva ce hrăneşte ceea ce a fost proclamat, acum zece ani, în 2003, natura strategică a parteneriatului cuprinzător dintre China şi Uniunea Europeană. Complementaritatea, interdependenţa sunt elementele recunoscute acum, prin dialogul la nivel politic şi la nivel înalt, şi în egală măsură ele reprezintă un îndemn, o deschidere către următorul deceniu al relaţiilor bilaterale care să fructifice aceste elemente care sunt în curs de evoluţie, aşa cum spuneam, de convergenţă, de complementaritate, de interdependenţă.

Interviu realizat cu Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura, 22 noiembrie 2013Summitul de la Beijing a constituit o bună ocazie pentru liderii europeni de a-i cunoaşte pe noul preşedinte şi noul prim-ministru chinezi. În condiţiile în care anul viitor, în cadrul Uniunii Europene, vor avea loc alegeri, continuitatea şi stabilitatea relaţiilor China – Uniunea Europeană reprezintă una dintre cheile de succes a ambelor părţi. Cum vedeţi evoluţia relaţiilor în plan politic?

Aş spune că am fost martori cu toţii la momentul de tranziţie în contextul politic intern din China, o tranziţie care, pe de o parte, a reflectat pe deplin progresul în democratizare, în reforma graduală, progresivă, a sistemului politic, în modul în care forţa politică conducătoare din China şi sistemul politic ca atare, în context global, dar şi în context intern, a asimilat elemente create, produse, de deschiderea către exterior a Chinei, începând din 1978 şi în contextul reformelor interne. În această privinţă, întotdeauna sunt tentat ca fiind un modest cunoscător al evoluţiilor chineze din ultimii aproape 30 de ani, să

recomand tuturor o atenţie suplimentară faţă de modul în care, în regiunea în care se găseşte, în Asia, dar şi în context internaţional, Republica Populară Chineză reprezintă o evoluţie extem de importantă, aparte prin caracteristicile culturale, civilizaţionale, naţionale, nu numai pentru modul în care se proclamă socialismul cu caracteristici chineze,

am citat din documentele oficiale, ci şi din modul în care, confruntată cu evoluţii internaţionale mai mult sau mai puţin dramatice, după Războiul Rece şi în contextul competiţiei accentuate economice, de securitate, naţionale din perspectiva naţiunilor asiatice, China a produs procese specifice de adaptare a politicilor sale de dezvoltare, de integrare internaţională, începând cu momentul important, 2001, al intrări în Organizaţia Mondială a Comerţului, în participare tot mai activă în procesele regionale şi internaţionale de gestionare a conflictelor, de gestionare a relaţiilor internaţionale în noul context global.
Din acest spunct de vedere, aş spune că întrebarea dumneavoastră, privind schimbările din perspectiva Uniunii Europene, are drept presupoziţie aşezarea Chinei într-un nou tipar de stabilitate prin noua generaţie care îşi asumă atât beneficiile, cât şi consecinţele necesare a fi gestionate ale procesului de deschidere şi reformă din ultimii 30 şi ceva de ani.
În egală măsură, avem aceşti parteneri chinezi, din noua generaţie, noua societate chineză, în special dezvoltarea societăţii civile chineze cu aşteptările sale recunoscute, conştientizate prin acest dialog la cel mai înalt nivel în summit, şi conştientizare prin ceea ce s-a lansat anul trecut, capitolul schimburilor directe între societăţile civile, al treilea pilon al relaţiilor pe care l-am menţionat. În acest context, avem aşteptările partenerilor chinezi faţă de evoluţiile din interiorul Uniunii Europene, pe cel puţin trei dimensiuni.
Societatea chineză, liderii chinezi, partenerii de afaceri din China privesc către Uniunea Europeană, către statele membre, ca un experiment politic şi social în evoluţie, cu elemente deja înregistrate de progres, de împlinire, atât prin construcţia europeană, cât şi prin împlinirile individuale la nivelul naţional al statelor membre, inclusiv în România.

Momentul de tranziţie la nivelul instituţiilor europene, de anul viitor, este aşteptat ca un eveniment care să confirme continuitatea, progresul, legitimitatea proceselor de consolidare, de construcţie internă a Uniunii, nevoia ca noua generaţie de lideri care vor fi în poziţiile decizionale europene să continue, pe deoparte, relaţia cu China, cu noua generaţie de lideri chinezi şi cu societatea chineză,

cu comunităţile de afaceri, şi în aceeaşi măsură să găsească noi soluţii pentru reînnnoirea, extinderea şi consolidarea acestei relaţii.

În mod evident, ca în orice context, să spunem puţin abuzând, electoral, pentru că este nu numai un proces electoral ci şi un proces de negociere în desemnarea în poziţiile de conducere ale instituţiilor europene, aş spune că în ochii partenerilor chinezi va fi un exerciţiu democratic pe care ei îl vor înţelege, cu un efort suplimentar, vor încerca să vadă care sunt elementele democratice de participare a unui număr sporit de state angajate ca membre în Uniunea Europeană în acest proces, şi într-o mare măsură există şi o aşteptare ca aceasta să producă o consolidare a poziţiei regionale şi internaţionale a Uniunii Europene. Partea chineză aşteaptă de la evoluţiile interne ale Uniunii Europene nu numai continuitate, stabilitate la nivelul instituţiilor europene, ci şi un element de progres care să indice că, într-adevăr, aşa cum inclusiv în declaraţiile oficiale liderii chinezi o spun, să existe un element care să accentueze legitimitatea şi credibilitatea Uniunii Europene ca partener, rolul său regional şi internaţional, de o manieră care să alimenteze, în continuare, interesul şi angajarea în relaţia de cooperare cu China.

Domnule Isticioaia-Budura, un punct important al summitului de la Beijing l-a constituit dezvoltarea urbană, alături de relaţia de apărare şi de securitate. Vorbim de o agendă extrem de încărcată în evenimente şi subiecte, o tematică foarte largă. În acest moment, Uniunea Europeană a fost pentru prima dată în situaţia de a fi partener în faţa unui alt partener, unu la unu, aflându-ne în faţa unui eveniment istoric.

Într-o mare priviţă aş spune că aveţi dreptate şi natura istorică a momentului este indicată de amplitudinea procesului reciproc de angajare, pe dimensiuni a fi recunoscute a reprezenta răspunsuri la potenţialul, la aşteptările populaţiei, la noile dimensiuni ale coperării dintre China şi Uniunea Europeană. Mai concret, vorbim de parteneriatul în urbanizarea sustenabilă lansat anul trecut, la acel moment sub auspiciile prezenţei la Bruxelles a domnului Li Keqiang, în calitatea sa de atunci de vice-premier, şi deschiderea unei platforme de urbanizare care cuprinde o multitudine de domenii de interes extrem de substanţial, în concondanţă atât cu priorităţile identificate de strategiile naţionale chineze pe cinci ani sau de cele indicate de congresul al XVIII-lea al Partidului Comunist Chinez, acum un an.

Aceasta înseamă nu numai transferul unei mase considerabile, zeci de milioane de oameni în perspectiva următoarelor decenii, din zonele rurale în cele urbane, ci înseamnă declanşarea unui proces de ridicare a unor segmente extrem de largi de populaţie în zona unui consum mai diversificat, de calitate superioară, beneficiari de servicii la nivelul standardelor internaţionale ale statelor dezvoltate.

Deci, implicit, urbanizarea are dimensiuni sociale, economice, de dezvoltare a infrastructurii, a politicilor sociale, a politicilor de servicii, care are nevoie ca proces amplu, această urbanizare, de parteneriate pe care din zona Uniunii Europene, a statelor membre, toate lumea este extrem de interesată să le onoreze şi să genereze din acest angajament oportunităţi de cooperare comerciale, economice, industriale, în domeniul dialogului politic şi social.
Urbanizarea înseamnă, în mod firesc, în lumina experienţei consumate de către marile comunităţi urbane din statele membre, înseamnă un proces de procese care, nu numai pe fondul istoric al acumulărilor în dezvoltarea urbană de secole, ci mai ales în confruntarea cu provocările perioadei moderne, confruntarea cu efectele generate de poluarea industrială, de poluarea traficului auto, de poluarea apei, a aerului, necesitatea unor servicii diversificate, în funcţie de nivelul de civilizaţie, de nivelul de cunoaştere, de aşteptări ale diferitelor populaţii. Este un context mai larg care recunoaşte atât meritele, progresul şi acumulările din zona dezvoltării urbane europene, diversificată pe parametrii naţionali şi culturali, dar, în egală măsură, proiectează aceasta ca un potenţial de cooperare către care interesul chinez se îndreaptă nu numai cu mare deschiere, aş spune cu permeabilitate culturală sporită, în contextul deschiderii continue a Chinei către lume, ci şi cu oportunităţi care ţin de faptul că transferul acestor mase de oameni de la ţară, în zona urbană în China, va crea o pătură ce va consuma mai mult, implicit se va converti în noi cereri de produse aduse din export, se va converti într-o cerere sporită de acces la educaţie, implicit, din nou, va identifica şi va oferi în viitor fluxuri sporite de schimburi umane, culturale, educaţionale, implicit va ridica standardele de viaţă chineze pentru că ele, prin relaţia cu partenerul european, vor asimilarea şi dezvoltarea unor standarde demne de secolul XXI.
În această privinţă, modul în care summitul a discutat agenda urbanizării, a fost şi un forum extrem de important, cu participarea primarilor din multe municipii, oraşe, europene, o întâlnire directă cu colegii lor chinezi din administraţiile locale, a fost de asemenea un forum care s-a ocupat de problemele cooperării în domeniu, ştiinţei, în domeniul energiei, al protecţiei mediului, toate domeniile care se pot asocia domeniului urbanizării într-o manieră directă şi care reprezintă, în egală măsură, eforturile de dezvoltare din China, zone de dezvoltare care trebuie tratate cu elementele aduse de dezvoltarea modernă, de lecţiile similate de comunităţile urbane din Europa, de administraţiile de acolo. În această privinţă, este un element direct care hrăneşte relaţia europeano-chineză pe dimensiuni care au un viitor deosebit pentru următoarele decenii.
Aş cere îngăduinţa să completez acest capitol extrem de substanţial al urbanizării prin ceea ce aş spune că reflectă identificarea şi luarea la cunoştinţă a unor zone de interes mutual şi de interese împărtăşite indicate mai ales de agenda contactelor realizate între Uniunea Europeană, instituţiile europene şi ministerele responsabile în domeniu din partea chineză, în ultimii câţiva ani. Aş menţiona, în această privinţă, dialogul strategic dintre înaltul reprezentant doamna Ashton şi partenerii săi chinezi, ministrul Afacerilor Externe, consilierul de stat pentru Afacerile Externe şi ministrul Apărării care au permis, în ultimii trei ani, identificarea unei agende de dialog şi cooperare între China şi Uniunea Europeană, mai ales între instituţiile europene, inclusiv Serviciul European de Acţiune Externă, pe dimensiunea politicilor de apărare şi securitate.

De ce spun că este important, pentru că este nu numai un dialog care se referă la informarea reciprocă a percepţiilor şi opiniilor privind dezvoltările regionale şi internaţionale în domeniul securităţii, confruntarea cu anumite ameninţări care merg de la cum reuşim să cooperăm în lupta împotriva pirateriei, în lupta terorismului regional sau internaţional, modul de cooperare în managemenul crizelor, în gestionarea crizelor naturale sau a crizelor produse de anumite evoluţii regionale şi în context naţional.

Aş spune că în această privinţă există un bun progres în compararea agendelor şi în coordonarea în reuniuni regionale şi internaţionale, şi aş aminti aici mai ales reuniunea ministerială a forumului ASEAN, forum în care, anual, înainte de începerea verii, miniştrii de externe dintr-un număr de state asiatice se întâlnesc pentru a examina evoluţiile în domeniul securităţii şi apărării din zona Asiei. Doamna Ashton, în calitatea sa de înalt reprezentant este cea care vine din partea Uniunii Europene şi a Serviciului European de Acţiune Externă şi pe această agendă, care se extinde în contextul asiatic, a iniţiat o serie de dialoguri extrem de importante, cum spuneam, cu consilierul de stat Dai Pingguo, iniţial, şi în prezent cu consilierul de stat Yang Jiechi, în domeniul afacerilor externe, şi cu cei doi miniştri de afaceri externe şi de apărare. De trei ani de zile se coagulează, pas cu pas, în contextul general al cooperării de natură strategică dintre Uniunea Europeană şi China, o agendă tot mai clară de elemente care să permită cooperarea în acţiuni concrete. Aş spune aici cooperarea din domeniul operaţiunii împotriva pirateriei în largul costelor Somaliei, operaţiunea europeană Atalanta, la care China s-a asociat în mai multe ocazii, invitaţia adresată partenerilor chinezi de a coopera împreună şi în alte operaţiuni pe care Uniunea Europeană le iniţiază în Africa sau în Asia Centrală.
Dimensiunea de securitate şi apărare constituie un reflex direct al acelor interese de natură strategică pentru a sprijini pacea, securitatea în regiune şi reprezintă o dezvoltare a dialogului politic care acoperă elementele în evoluţie, zonele de conflict, atât din Orientul Mijlociu, aşa cum se întâmplă în cadrul cooperării în cadrul reuniunii celor trei europeni plus trei parteneri în problema programului nuclear iranian sau în problema crizei din Siria, până la agenda care cuprinde eforturile privind denuclearizarea Republicii Populare Democrate Coreene sau alte elemente de criză, inclusiv cele de instabilitate din Afganistan. Există un dialog, există o agendă care produce elemente de convergenţă şi de coordonare, într-un continuu progres.

(VA URMA)

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în China, Europa, Europa - Asia, Interviuri, Mari sinologi români, Uniunea Europeană. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Viorel ISTICIOAIA-BUDURA: Există momente în care amplitudinea schimburilor comerciale China – UE atinge interesele anumitor companii (I)

  1. vuschi spune:

    Foarte, foarte bun interviul, asteptam continuarea …

Lasă un răspuns