DE CITIT – Lelia Munteanu: Să uiţi şi să ierţi pentru poporul tău

Sursa: GANDUL.INFO
În 1999, când – în ciuda presiunilor populare – a refuzat să candideze pentru al doilea mandat de preşedinte, afirmând că ţara merită să fie condusă de un lider mai tânăr şi mai competent, Rolihlahla Dalibhunga Nelson Mandela a avut câteva ciocniri publice cu liderul opoziţiei, Anthony James Leon (evreu). L-a poreclit Mickey Mouse, iar Leon i-a zis Goofy.
Când însă Leon s-a îmbolnăvit şi a ajuns în spital, într-o bună zi a auzit un ciocănit la uşa salonului şi vocea inconfundabilă a lui Mandela: ”Mickey Mouse e aici? Sunt prietenul lui, Goofy”… (Leon a fost, până anul trecut când şi-a încheiat misiunea, ambasadorul Africii de Sud în Argentina).
Dacă ar fi putut să asiste la propria postumitate, la spectacolul ipocriziei, umorul şi autoironia lui Nelson Mandela ar fi exultat. (Le promisese apropiaţilor că primul său demers, când va ajunge în rai, va fi să caute filiala paradisiacă a Congresului Naţional African).
Declaraţiile neconsolate ale liderilor occidentali, laudele ditirambice ale preşedintelui şi premierului israelian, lacrimile foştilor demnitari SUA (singurul îndreptăţit moral să vorbească despre Mandela e preşedintele Obama, care l-a susţinut totdeauna), probabil că îl amuză nespus.
Unde au fost cernitele Puteri de astăzi, când Mandela se afla în puşcărie? De partea regimului de apartheid. Ultimul stat occidental care a încetat să mai susţină, inclusiv militar, regimul criminal de la Pretoria, a fost Israelul. (…)
Nelson Mandela a fost un apărător fervent al palestinienilor. ”Ştim foarte bine – spunea – că libertatea noastră nu e completă fără libertatea palestinienilor” şi acuza statul israelian de apartheid. În 2001, îi scria multi-laureatului Pulitzer, Thomas L. Friedman, editorialistul de la New York Times: ”Apartheidul e o crimă împotriva umanităţii. Israelul a privat de libertatea şi proprietăţile lor milioane de palestinieni. A perpetuat un sistem grosolan de discriminare rasială şi inegalitate. A încarcerat şi torturat sistematic mii de palestinieni, în pofida legislaţiei internaţionale”.
Mandela nu s-a dezis niciodată de cei doi prieteni ai săi – Gaddafi şi Arafat. (Despre Gaddafi declara: „Omul acesta ne-a ajutat într-o vreme când eram toţi singuri, când toţi cei care m-au sfătuit să nu vin aici (la Tripoli, în 1997, n.m.) îi susţineau pe inamicii noştri” (regimul de apartheid de la Pretoria, n.m.). (…)
Textul integral AICI