ANALIZĂ | China – Reformele de piaţa intră într-o nouă eră

Takehiko NakaoDe Takehiko Nakao, preşedintele Băncii Asiatice de Dezvoltare

Odată cu aplicarea politicilor de reformă şi deschidere în 1978 şi aprofundarea acestora începând din 1993, Republica Populară Chineză a accelerat dezvoltarea economică cu succes. În ultimii 35 de ani, China a importat know-how şi a acumulat câştiguri în productivitate prin deplasarea lucrătorilor slab ocupaţi din agricultură în producţii orientate spre export, devenind a doua cea mai mare economie din lume, în paralel cu reducerea substanţială a sărăciei. Recent, în urma crizei financiare globale, creşterea economică a depins mai mult de consumul intern şi de investiţii. Au fost înregistrate, de asemenea, progrese impresionante în multe domenii sociale, cum ar fi educaţia, sănătatea, pensiile şi egalitatea de gen, pentru a numi doar câteva.

Cu toate acestea, în orice economie, perioada de creştere rapidă prin industrializare nu durează permanent. În cele din urmă, forţa de muncă din mediul rural sub-ocupată va fi drenată, iar avantajul tehnologic atras se va diminua. Modificările sunt necesare pentru a restructura economia şi pentru a diversifica sursele de creştere. Ţările care nu reuşesc să îşi adapteze modelul de creştere se confruntă cu riscul stagnării, fenomen cunoscut sub numele de „capcana veniturilor medii”.

Această provocare este relevantă în special pentru China de azi. Factorii de decizie politică din China sunt, prin urmare, obligaţi să planifice punerea în aplicare a reformelor de anvergură pentru restructurarea economiei şi pentru a construi o „societate moderat prosperă, până în 2020”. În acest context, planul de reformă promovat în cadrul celei de A Treia Sesiune Plenare a celui de-al 18 Comitet Central al PC din China, din noiembrie 2013, este cuprinzător şi plin de idei profunde. Acesta susţine în special planul de a oferi pieţei un „rol determinant” în alocarea resurselor. Dacă privim atent la domeniul de aplicare şi la implicaţiile acestei declaraţii politice aparent destul de simple, putem vedea că implementarea cu succes a reformelor viitoare va duce China într-o nouă eră de dezvoltare socio-economică.

Având în vedere că sectorul privat este întotdeauna un factor de inovare şi schimbare, salut accentul pus pe încurajarea unei mai mari implicări a zonei private în economie. Iniţiativele private din China au fost, până acum, de multe ori umbrite de prezenţa sectorului public. Acest lucru duce la mai puţine resurse financiare, la cote de piaţă mai mici şi la oportunităţi de creştere înguste pentru sectorul privat, inhibând capacitatea economiei de a genera locuri de muncă şi de a îmbunătăţi eficienţa. Noua viziune a Chinei va dezlănţui dinamismul sectorului privat şi a potenţialului său ca motor de creştere, facilitând tranziţia ţării spre venituri mai mari.

Economiile avansate, cu un sector privat puternic, se bazează pe servicii financiare şi pieţe de capital care funcţionează bine. Pe măsură ce economia se maturizează, sectorul financiar de stat ar trebui să joace un rol esenţial în alocarea resurselor. Un sector financiar liberalizat şi robust va descoperi zonele de creştere, va aloca resursele necesare şi va monitoriza eficacitatea alocărilor de resurse. În ciuda progreselor semnificative în privinţa liberalizării sectorului financiar, există o nevoie urgentă de aprofundare a reformelor, în special prin liberalizarea ratei dobânzii de depozit, deschiderea treptată a conturilor de capital şi promovarea internaţionalizării monedei chineze. Acestea sunt exact domeniile pe care autorităţile chineze se axează.

În ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă, A Treia Plenară a subliniat reforma sistemului de management, inclusiv înregistrarea persoanelor casnice pentru a le aduce în piaţă, printr-o mai mare mobilitate a forţei de muncă. În cadrul conferinţei de lucru privind Urbanizarea, derulată în decembrie, s-a reiterat mesajul clar potrivit căruia agricultorii migranţi din mediul rural vor fi înregistraţi mai uşor, în viitor, ca locuitorii în mediul urban, pornind de la unele oraşe mici şi mijlocii, aceştia putându-se bucura de beneficii sociale egale cu cele ale altor locuitorii din mediul urban. În acelaşi timp, drepturile de utilizare a terenurilor agricole vor fi supuse regulilor comerciale de piaţă. Această reformă a terenurilor va permite fermierilor din mediul rural interesaţi să devimă locuitori permanenţi ai mediului urban. Sunt necesare reforme pe pieţele funciare şi ale forţei de muncă, pentru ca echitatea socială să contribuie, de asemenea, la o creştere economică durabilă.

Contrar percepţiei populare, consolidarea pieţelor nu înseamnă slăbirea guvernului. O piaţă funcţională se bazează pe un guvern capabil şi eficient. Pentru a promova rolul pieţei, guvernul s-a angajat să acorde o prioritate deosebită asigurării stabilităţii macroeconomice şi o susţinere adecvată serviciilor publice, limitând în acelaşi timp sfera de aplicare a intervenţiei guvernamentale în domeniile de „eşec ale pieţei”. Un rol esenţial al Guvernului este acela de a externaliza zonele lider responsabile pentru poluare şi schimbările climatice, prin încurajarea utilizării mai eficiente a resurselor naturale şi promovarea surselor alternative de energie. Acest lucru ar contribui la crearea unei „civilizaţii ecologice”.

Reforma guvernării şi promovarea statului de drept sunt esenţiale pentru realizarea rolului decisiv aşteptat al pieţei. În acest sens, salut planul de modernizare a sistemului fiscal şi de impozitare prin crearea unui cadru bugetar multianual, asigurarea impozitării corecte, eficiente şi transparente, precum şi asigurarea unei delimitări clare a responsabilităţilor între autorităţile centrale şi locale. Este deosebit de important pentru guvernele locale să dezvolte o structură a veniturilor bine concepută, prin introducerea impozitului pe proprietate, impozitul pe resurse şi mediu, în loc de vânzarea terenurilor. Apreciez că direcţionarea spre conversia impozitării afacerilor, a taxei pe valoarea adăugată a înregistrat unele succese.

Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB) a sprijinit dezvoltarea Chinei în ultimii 27 de ani, printr-o serie de credite pentru energia electrică, transport, dezvoltarea urbană, educaţie şi alte proiecte, în valoare de 28 de miliarde USD. ADB a oferit, de asemenea, granturi pentru cercetarea în domenii precum mediul, planificarea economică şi politica fiscală. Ne-am angajat să oferim cel mai mare sprijin posibil pentru China, pentru a pune în aplicare planul de reformă decis în cadrul celei de A Treia Plenare, prin consolidarea cooperării informaţionale între diverse agenţii guvernamentale. În acelaşi timp, aşteptăm cu nerăbdare schimbul de experienţă al Chinei cu alte ţări în curs de dezvoltare membre ale ADB, cu scopul de a atinge obiectivul comun de creştere incluzivă, durabilă, precum şi construirea unei lumi mai bune pentru toţi.

(adaptare după China Daily)

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.