COMENTARIU | Când nimeni nu te vrea … în Guvern

În 2009, liberalii cautau să îi angajeze imaginea pentru un posibil succes prezidențial care să îl propuleseze în poziția de prim-ministru. În 2014, liberalii încearcă din nou să îl aducă în guvern, de această dată o treaptă mai jos, cea de vice-premier. Și atunci (vezi PDL), și acum (vezi USD), succesul fostului, actualului și viitorului top model electoral Iohannis este blocat de jocuri de putere care au în spate o simplă argumentație: TOȚI ȘTIU CÂT FACE OMUL!

Jocul de putere în cazul „Iohannis” este confirmat de președintele Traian Băsescu, unul dintre cei care și-au declarat și manifestat ura față de vicele liberal, dar care acum, iată, îl recomandă și susține în fața premierului Ponta. Evident, este un joc de imagine: Băsescu ar putea părea decent, în timp ce Ponta ar putea fi prostit să îl accepte pe Iohannis cu toate condițiile. Numai că Băsescu știe cât face omul Iohannis și ar avea un succes de linie dacă cel din urmă ar intra totuși în guvern. Pentru a contrazice afirmația de mai sus, Băsescu ar trebui să meargă la Sibiu să ridice titlul de „Cetățean de Onoare” din mâna primarului Iohannis, titlu care așteaptă din 2007.

Privind în urmă, mai ales la jocul făcut de liderul PNL Crin Antonescu, ceva nu funcționează în logica acțiunilor pe care acesta le derulează în ultimele săptămâni. Antonescu joacă pe o singură carte, Iohannis, riscând să piardă totul. Din poziția deținută acum de PNL, o ieșire de la Guvernare ar însemna o pierdere de resurse și susținere internă pe termen scurt și mediu. Vin alegerile europarlamentare, apoi cele prezidențiale, unde PNL va intra în arenă ca partener pârât al fostelor guvernări Ponta 1, 2 … etc. Altfel spus, vorbim de un PNL responsabil și de tensiunile din guvern, și de o instabilitate evidentă la putere, dar mai ales de rezultatele economice. Semnalele de alarmă primite de Antonescu din interiorul PNL nu par să îngrijoreze prea tare, deși ele sunt cele mai importante în orizontul apropiatelor bătălii electorale.

Revenind la Iohannis, este uimitor cum în toți anii de administrație și contact politic la nivel înalt nimic nu a reușit să schimbe în atitudinea de politician. Priviți retorica și judecați declarațiile: ȘABLON! Klaus Iohannis nu cunoaște arta negocierii, nu știe să facă politică pas cu pas, este dominat de „propria meritocrație”. Așa a jucat și joacă la Sibiu în relația cu partenerii politici, iar PNL ar fi trebuit să nu uite că atunci când lui Iohannis i-a cășunat nu a avut nicio reținere să decapiteze viceprimari, vicepreședinți de județ, funcționari etc. Au înregistrat asta și PD(L), și PSD, și PNL. Toate partidele care au făcut alianțe cu Iohannis au pierdut pentru că primarul de Sibiu, actual vicepreședinte liberal, nu știe să joace din orice poziție. Este motivul pentru care reclamă funcția de vicepremier, pentru a avea ascendentul în care se simte important și puternic.

PNL joacă fulminant pe o carte cu probleme, Iohannis, liderul Antonescu fiind în dublă poziție de afară din joc: 1. Iohannis îl depășește în sondaje, 2. Prin pozițiile de forță pierde suportul real al partidului.
Jocul de imagine pe care Antonescu îl speculează prin Iohannis începe să devină obositor, iar asta costă mai ales la nivelul reacțiilor nevoase. Antonescu a închis singur opțiunile de joc, singura cu urmă de decență fiind ieșirea de la guvernare. Altfel spus, încă un rateu a deja veșnicei soluții Iohannis. Amânarea deciziei aduce cu ea efecte electorale pe care liberalii par să nu le înțeleagă, fiecare zi însemnând că PNL reprezintă factorul de tensiune într-un guvern care vrea să funcționeze, iar premierul este obligat la soluții de avarie câtă vreme Antonescu refuză dialogul. Așa lasă să se înțeleagă jocul dus de PSD cu PNL, chiar dacă niciunul dintre partide nu poate fi suspectat de morală sau decență. Însă, în politică totul este permis iar dacă nu ai tăria deciziilor pierzi totul dintr-o ambiție care arată că dintre cele două partide doar unul are în spate o echipă de analiză pe termen mediu.