China | Proprietatea și bunurile statului nu trebuie să devină ostaticele unui grup sau grupuri de interese (II)

Proprietatea și bunurile economice ale statului chinez nu trebuie să devină ostatice ale unui grup sau grupuri de interese, în timp ce reforma proprietății de stat (SOE/state-owned enterprises) trebuie să fie continuată prin consolidare și eficientizare, pentru a se asigura echitatea socială. Acestea sunt o parte dintre ideile prezentate de Zhang Chunxiao, profesor la Chinese Academy of Governance, vicepreședinte executiv al Forumului Asiatic Boao, în cadrul conferinței cu tema “Reforma întreprinderilor de stat și situația actuală a economiei chineze”, organizată recent de Asociația Jurnaliștilor din Întreaga Chină (ACJA). Prima parte AICI
___________________________________________________

O altă direcție a strategiilor econimice chineze vizează continuarea deschiderii spre exterior, prin metode transparente, însă prin evitarea pierderilor în cadrul activelor proprietății de stat. Zhang Chunxiao (foto) declară că un alt scop al reformei SOE urmărește îmbunătățirea economiei naționale ca un tot unitar, pentru că se dorește o dezvoltare economică generală.

„Reforma SOE implică o serie de factori, aspecte și situații complicate care pot genera impact în multiple sectoare ale economiei. Iată de ce, reforma SOE se află în centrul reformei economiei chineze, iar această reformă este conectată la procesul de dezvoltare a economiei.”

Făcând referire la criza economică declanșată în 2008, profesorul Zhang Chunxiao a subliniat că aceasta a fost mult mai complicată decât cea din 1929, în condițiile în care, azi, economiile țărilor sunt mult mai conectate. Pe acest fond, în 2011, economia chineză a devenit cea de a doua economie mondială, iar în 2013 contribuția Chinei la economia mondială a fost de 30%.

O altă direcție a politicilor interne chineze vizează îmbunătățirea structurii economice, în condițiile în care producția industrială națională și a marilor întreprinderi ale Chinei a crescut semnificativ. Aflată într-un proces de dezvoltare rapidă, China dorește să transforme productivitatea întreprinderilor de la una medie, la una ridicată, având ca modele SUA și țările dezvoltate din Europa.

„Cele mai multe țări au o productivitate scăzută, China aflându-se acum la un nivel mediu. Dacă China se va integra în economia mondială, adaptarea economică trebuie să fie una mult mai rapidă.”

Profesorul Zhang consideră că în era globalizării, tehnologiile țărilor din vest trebuie să fie combinate cu forța de muncă din țările în curs de dezvoltare. Primele șase mari economii ale lumii: SUA, China, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie se află în strânsă interdependență, niciuna ne mai putându-se dezvolta fără cooperarea celelilalte, niciuna dintre țări ne mai putând prospera prin izolare.

Pe de altă parte, realitatea arată că reforma Chinei este strâns legată de noua normalitate a economiei în care SOE are de administrat peste 100 de trilioane yuani. În acest context, analiștii chinezi au identificat șapte teme de reformă, fiind urmărit un cât mai redus impact negativ al transformărilor.

De exemplu, energia electrică, petrolul și gazele sunt utilizate în toate sectoarele industriale, un cost redus al acestora fiind de foarte mare ajutor. În acest sens, reformele în electricitate, petrol și gaze sunt urgente, motiv pentru care sunt incluse între cele mai importante șapte teme ale reformei.

„China are o uriașă industrie iar reforma nu o putem face peste noapte. În alte condiții, vor apărea implicații și efecte negative. Trebuie să stabilim bine pașii de făcut pentru fiecare sector în parte, fără a face niciun fel de compromis.”

Profesorul Zhang opinează că trebuie să se acționeze încet, pentru că „serviciile publice ale societății chineze nu sunt pregătite să renunțe la prezența SOE”. Iată de ce, autoritățile chineze doresc să asigure un impact redus al reformelor în rândul societății, printr-o aplicarea lentă și într-o manieră „pas cu pas, atunci când societatea este pregătită, prin prezentarea unei liste de responsabilități. Este posibil să necesite ani„.

În opinia economistului chinez, bursa reprezintă un barometru pentru economia reală, însă nu este și cazul Chinei, pentru că este greu ca aceasta să reflecteze imaginea reală a economiei. „Încurajăm companiile să se listeze la bursă. După șapte ani de reforme, am înregistrat o dezvoltare a pieței de capital și avem o dezvoltare a producției, dar nu și o îmbunătățire a pieței de capital. Credem că avem în față un lung drum de parcurs pentru îmbunătățirea piețelor”.Specific filozofiei picăturii chinezești, experimentele nereușite nu pot intra în calculele decidenților de la Beijing, unul dintre repere fiind trecutul și experiența altora. Iată de ce, concluzionând dar și îmbinând doctrinele politice cu reformele economice, profesorul Zhang Chunxiao a subiliniat că „trebuie să evaluăm foarte corect impactul reformelor, prin analizarea experiențelor din trecut și a realităților din prezent. Trebuie să învățăm din lecțiile trecutului pentru a evita erorile. De la Sun Yat-sen (1866 – 1925, primul președinte provizoriu al Republicii China, autorul << cele trei principii ale poporului >>: naționalism, democrație, siguranță socială – n.m.), fiecare lider chinez a preluat și continuat proiectele existente, pentru a asigura o dezvoltare integrată”. (Sfârșit)