Cât de departe de tine ai ajuns ca să fii,
De strigi disperat că vrei pușcării,
Cât de adânc te-ai înfundat în sine,
Din ură bolnavă spunând că faci bine?
Cu zâmbetul sec proptit în sudalme
Ai milă de câine, dar nu și de mame,
La ură și nervi, și străine hotare,
Te-nchini mult mai mult decât la icoane!
Războaie revendici din vremi vegetale,
Deşi nu au fost niciodat-ale tale,
Visezi revoluții şi urli-n pustiu,
Și nu înţelegi că-i din nou prea târziu!
Trezit obosit din amocul perpetuu,
Promovezi #rezistent noul asediu,
Ești puntea prin care ne calcă străinul,
Prin tine, din nou, ei ne schimbă destinul!
Cocoaşa hidoasă îţi creşte-nainte,
Povară plăcută, căci eşti fără minte,
Dar mâine, trezit din dezmățul venin,
În propria ţară vei trăi ca străin.
Fără penali, mai bine cu proștii,
Semnează azi puii noilor monştri,
Fără penali, condamnaţii pe viaţă!,
Revendică exponenţii urii din piaţă.
Şi mame nebune care se vor celebre,
Proptesc copilașii-n riscantele zebre,
Iar haosul ăsta pofta de viaţă le învie,
Sunt pas cu pas mai aproape de anarhie!
Libertate în cătuşe!
Cel care conduce România cu ură
În România procurorilor turbaţi!
Să protestaţi, să nu gândiţi prea mult!