Occidentul, în special Statele Unite ale Americii, este principalul responsabil pentru criza din Ucraina, susține politologul american John J. Mearsheimer (foto), profesor de Științe politice la Universitatea din Chicago, într-un articol apărut în revista The Economist, sub titlul „Motivul pentru care Occidentul este principal responsabil pentru criza ucraineană”.
Mearsheimer subliniază că o serie de factorii politici americani și europeni au provocat criza din Ucraina, prin încercarea de a integra țara Ucraina în Occident, apoi afirmând că întreaga responsabilitate pentru criză aparține președintelui Vladimir Putin. “Dar această variantă este greșită.”
În opinia politologul american, criza din Ucraina „este cel mai periculos conflict internațional de la criza rachetelor cubaneze, din 1962”, în condițiile în care Occidentul crește ajutorul acordat Ucrainei, în timp ce impune sancțiuni economice Rusiei, gesturi pe care Putin le consideră „asemănătoare cu o declarație de război”.
Înțelegerea cauzelor fundamentale este esențială pentru a găsi o modalitate de a pune capăt crizei. Necazurile legate de Ucraina au început la summitul NATO de la București din 2008, când administrația George W. Bush a impus alianței să anunțe că Ucraina și Georgia „vor deveni membre”, arată Mearsheimer.
Apoi, la sfârșitul anului 2021, Occidentul a ignorat preocupările de securitate ale Rusiei, cu intenția de a include Ucraina în NATO, ceea ce a dus direct la actualul război.
Nu în ultimul rând, factorii de decizie ruși nu au vorbit aproape nimic despre „cucerirea unui nou teritoriu, pentru a recrea Uniunea Sovietică sau pentru a construi o Rusie mai mare”, însă au afirmat, în mod repetat, că aderarea Ucrainei la NATO reprezintă este „o amenințare existențială care trebuie să fie prevenită”.
În articolul din The Economist, profesorul Mearsheimer se declară de acord cu afirmațiile ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov care sublinia că, „cheia tuturor problemelor este garanția că NATO nu se va extinde spre Est”. Iată de ce, politologul crede că „expansiunea nesăbuită a NATO a provocat Rusia”, chestiune care trebuie privită cu toată asumarea și responsabilitatea.
Mearsheimer are mintea ca briciul!
Mearsheimer nu ne aduce nicio noutate! Administrația Biden a demonstrat un dispreț total față umanitate, ceea ce îmi dovedește că s-a trecut linia roșie, că Rusia nu numai că pune la îndoială „supremația” NATO (atitudine pe care n-aș cataloga-o drept iredentistă), dar și că-i pregătită să nu mai facă și nici să nu mai accepte vreun compromis. Ceva de genul, „pe aici nu se trece” – deviza născută pe câmpul de luptă al Mărășeștilor – sau „până aici” – adică enunțul concis al lui Ivan al III lea către tătaro-mongoli în momentul în care cnezatul Moscovei îndepărtează pentru totdeauna jugul tătaro-mongol. În timpul războiului ruso-japonez, SUA au tot ajutat Rusia, inclusiv în WWII, inclusiv între anii 1991-1994, dar începând cu Bush-juniorul, Obama și Biden relațiile s-au deteriorat de așa manieră încât indiferent cine ar fi ocupat scaunul prezidențial la Kremlin (putea fi și Navalnîi ori Baba Vanga, Putin oricum NU există, fiind un produs al serviciilor, al sistemului securistic al URSS, așa că era necesar ca autocratul să poarte un nume, nimic mai mult!!!) NU ar fi acceptat ofensa de-a deveni subordonații americanilor și vaca lor de muls în schimbul unor poze de grup și-a unor cioburi colorate cu pretenții de Oppenheimer Blue.
Dacă Biden ar fi avut intenții pașnice, după prima zi a operațiunii militare speciale a Rusiei în Ucraina, ar fi putut să se întâlnească cu V. Putin și cu Zelenski și să negocieze. În felul acesta, probabil, i s-ar fi oferit Nobel Prize pentru pace, exact ca și omologului său Theodore Roosvelt, pentru medierea conflictului, demonstrând astfel că măreața Americă luptă pentru armonia și înțelegerea lumii, că este pregătită oricând să găsească soluții acolo unde șansele sunt minime, că Pax Americana nu este doar un obiectiv principal ci capătă înfățișarea unui set de valori, mai presus de vorbele goale și de politică, în care lumea democrată, lumea aia „Liberă” la care se închină toți mai ceva ca la Mecca, chiar este convinsă de existența, adevărul și MAI ALES umanitatea acelui termen aplicat conceptului de pace.
Am citit, în ultima vreme, multe analize pertinente din Statele Unite dar din păcate, nu de pe palierul decizional …