Având cetățenia unui stat al Uniunii Europene, în mod evident sunt preocupat în principal de binele României și al uniunii, însă nu pot accepta că soluția pentru bine este … un permanent apel la rău! NATO este un instrument al UE, cum este și al SUA. Un instrument care are un “Concept strategic 2022”, prezentat de Secretarul general NATO ca fiind despre “o lume mai competitivă și mai periculoasă”! De ce periculoasă? Iată o întrebare pentru care UE și NATO refuză să ofere clarificări, la fel cum respinge ideea că ambele instituții sunt generatoare ale pericolului și conflictelor globale.
În timp ce nu obosesc să proclame valori, reguli, regulamente și standarde, UE și NATO urmează modelul SUA, călcând în picioare convenții, acorduri, consensuri. Iată, pe scurt, cauzele conflictului din Ucraina – vezi acordul Minsk 1 și 2, iată cauzele tensiunilor economice și militare globale – vezi acordurile de cooperare și dialog cu Rusia și China, devenite principale motive existențiale și justificări permanente pentru UE și NATO.
Trebuie să observăm că în timp ce nu se deplasează militar în afara granițelor, nu amenință și cu trimite trupe în afara coordonatelor stabilite în cadrul ONU, China devine principal inamic al alianței militare NATO! Principalul considerent este “apărarea colectivă NATO”, care nu are o regulă sau o limită, dar vizează descurajarea, prevenirea, managementul crizelor și securitatea cooperativă. Altfel spus, pentru interesele economice ale SUA și UE, Alianța militară Nord-Atlantică poate acționa oriunde pe Pământ sau în spațiu, fiind brațul înarmat și la vedere care execută ordine. Iată de ce, “Concept strategic NATO 2022” își permite să definească Rusia drept “amenințarea cea mai semnificativă și directă”, în timp ce China devine, pentru prima dată, o provocare la adresa “securității, intereselor și valorilor aliaților”.
Acceptând limitele înguste și instabile cu care operează NATO, nu ai cum să te întrebi ce are o alianță militară cu schimbările climatice, dar mai ales cum a ajuns să afirme că are un rol în “ghidarea activităților politice și militare ale alianței”? Prin aceasta, NATO se recunoaște ca un alt instrument al Occidentul de implicare în politica statelor membre, partenere sau nemembre, oriunde în lume, ceea ce este un abuz.
În cele 49 de puncte ale noului “Conceptul strategic NATO 2022” adoptat la Madrid, se afirmă hotărârea de a proteja un miliard de cetățeni, de a apăra teritoriul, de a proteja libertatea și democrația țărilor membre și partenere, pentru că “lumea noastră este contestată și imprevizibilă”. Ce facem cu celelalte șapte miliarde de oameni?
Apoi, nu se arată nici cine, nici sub ce formă contestă, nici care este teritoriul sau granița NATO sau UE supusă vreunei agresiuni militare. Principalul argument al NATO este “războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei”, care a spulberat pacea și “a modificat grav mediul nostru de securitate”, deși în Ucraina nu era pace, cum nu este membră NATO sau UE. Mai mult, Ucraina este țara care nu a respectat acordul cu Rusia, tocmai la îndemnul și instigarea SUA-UE-NATO, cele care alimentează conflictul în desfășurare!
Apoi, membrii NATO afirmă că “ne confruntăm cu amenințarea persistentă a terorismului, în toate formele și manifestările sale”, refuzând să ia în calcul faptul că țările NATO sunt principalele generatoare de terorism, principalele furnizoare de armament pe piața neagră. Nu în ultimul rând sunt țările NATO furnizează peste 80% din forțele combatante constituite din mercenari, adică de criminali plătiți. Războiul din Ucraina este cea mai apropiată și la îndemână probă în acest sens. (Vezi AICI)
Nu în ultimul rând, fără reținere în fața ipocriziei, reprezentanții NATO vorbesc despre “instabilitatea generalizată, concurența strategică în creștere și avansul autoritarismului”, care provoacă interesele și valorile Alianței, afirmând că doresc să trăiască “într-o lume în care suveranitatea, integritatea teritorială, drepturile omului și dreptul internațional sunt respectate”, fiind legați de valori comune: “libertatea individuală, drepturile omului, democrația și statul de drept”.
În mod cert, Franța, Olanda, Canada, SUA, Germania etc. sunt țări care pot aborda tema drepturilor omului, câtă vreme numai în ultimul an au făcut demonstrații despre cum proprii cetățeni sunt călcați în picioare, zdrobiți, de forțele de ordine care acționau împotriva unor manifestații pașnice.
NATO, UE, SUA, ne spun că pentru apărarea democrației este permis absolut orice, inclusiv să omori sau să schilodești oameni, pentru că face parte din arsenalul de apărare a propriilor valori, în care omul contează mai ales în declarații și reuniuni birocratice. În același timp, metode mult mai puțin violente și contondente sunt contestate Rusiei și Chinei, țări considerate autoritare.
În condițiile în care “scopul fundamental al capacității nucleare a NATO este menținerea păcii, prevenirea constrângerii și descurajarea agresiunii”, alături de apărarea “împotriva amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare”, ar fi interesant de aflat cum explică reprezentanții țărilor membre NATO refuzul SUA – principal acționar și decident – de a se stabili un regim de verificare a Convenției privind Armele Biologice. Asta câtă vreme SUA dețin 336 de laboratoare biologice în 30 de țări, din care 26 au activat total netransparent pe teritoriul Ucrainei, până la acțiunea militară declanșate de Rusia. (vezi AICI)
În luna August 2019, SUA au forțat retragerea din Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare (INF), decizie adoptată de Rusia ca urmare a presiunilor și acuzațiilor Casei Albe în mandatul președintelui Donald Trump.
La acel moment, autoritățile de la Washington au reproşat Moscovei că au dezvoltat racheta 9M729, catalogată o “ameninţare directă” la adresa SUA şi a aliaţilor, în timp ce Rusia a prezentat date potrivit cărora noua racheta sa nu depăşeşte o rază de 480 kilometri, prin urmare nu încălca prevederile tratatului.
Cu toate acestea, viziunea NATO este clară: “ne dorim să trăim într-o lume în care suveranitatea, integritatea teritorială, drepturile omului și dreptul internațional sunt respectate și în care fiecare țară își poate alege propria cale, liberă de agresiune, constrângere sau subversiune”.
Încă odată, despre ce vorbesc liderii țărilor membre NATO? Pare că ne aflăm în fața unui grup de alcoolici incapabili să admită că sunt principalii generatori de tensiuni și crize regionale și globale, că sunt principalii invadatori economici, teritoriali și de suveranitate ale altor țări, în numele democrației, drepturilor și libertăților lor!
Voi încheia arătând că, la Punctul 13 al “Concept strategic NATO 2022” prezentat ieri, la Madrid, este conturat extrem de clar motivul iritării exacerbate a SUA și abia pe urmă a țărilor UE membre în NATO.
“Parteneriatul strategic din ce în ce mai adânc dintre Republica Populară Chineză și Federația Rusă și încercările lor care se consolidează reciproc de a submina ordinea internațională bazată pe reguli, sunt contrare valorilor și intereselor noastre”.
Am arătat deja că valorile și interesele țărilor NATO sunt nu doar încălcate grosolan, sunt nu doar volatile în funcție de moment și evenimente, dar sunt parte din retorica ipocriziei, în care cu cât se vorbește mai mult despre drepturi și libertăți, cu atât acestea sunt mai restrânse, mai lipsite de consistență, cu efecte dezastruoase în nivelul de trai inclusiv al occidentalilor, nu doar al locuitorilor din țările pe care SUA și NATO le supun violului suveranității și integrității.
Cineva trebuie să readucă NATO în realitate, pentru a dialoga în mod real cu Rusia (menționată de 14 ori în document) și China (menționată de nouă ori în document), ca principale “probleme” în agenda alianței. Mă tem că acel “cineva” nu există.
Câtă vreme NATO, ca paravan mai ales pentru SUA, nu face decât să își inventeze permanent dușmani, să își extindă zonele de acțiune la nivel global, apropiindu-se periculos de granițele Chinei și Rusiei, pentru a-și justifica existența și pentru a clama o permanentă stare de amenințare la adresa … valorilor și intereselor proprii.
În această situație, asistăm la ridicarea unei noi Cortine de Fier, la apariție unui nou Război Rece, la separarea unor falii pe considerente ideologice care nu acceptă că lumea este în permanentă evoluție în care ierarhiile se schimbă, liderii de schimbă, odată cu vremurile.
Legat de prezența și prestanța României la Summitul NATO de la Madrid, nu este absolut nimic de spus. România nu există! La București se primesc ordine de la partenerii strategici, pe care cu orgoliul de copil imatur președintele Klaus Iohannis le execută țopăind cu pretenția prostului care vrea să pară important.
De asemenea, ce ar putea să fie spus despre opulența sfidătoare afișată la Summitul NATO Madrid 2022? Pentru organizarea evenimentului au fost cheltuite câteva zeci de milioane de euro din bani publici, din contribuția țărilor membre. Asta arată că, la fel ca în cazul Uniunii Europene, butaforia, slipiciul și parada, țină loc de concret, realism și viziune.
3 răspunsuri la Cine aduce NATO înapoi, în realitate?