Provocat de domnul Ion Cristoiu, deși nu stabilisem că vom aborda “perioada Sibiu”, am vorbit despre evenimente trăite și observate în perioada în care eram unul dintre cei doi gazetari care îndrăzneam să ne facem datoria în orașul asediat de Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), în orașul trădat de PSD, PNL, ulterior de PD-L, iar acum PNL. Repet, eram doi. Pentru că luptătorul Marius Albin Marinescu a plecat în eternitate, în Decembrie 2020. Doar doi!
Iritat de o serie de comentarii și mesaje primite după dialogul public avut cu domnul Ion Cristoiu, apoi cu domnul Marius Tucă, în care mi se imputa că am venit să fac pe curajoasul abia acum și tocmai din China, am decis să fac apel la arhivele încă publice. O fac din două motive: pentru a arăta că nu am tăcut toți, dar mai ales pentru a arăta că exact ca și în anii din urmă, la fel ca și în perioada de dinainte de 1990, majoritatea era … complice, lașă, oportunistă!
Iată de ce, dacă în urmă cu peste 25 de ani, la Sibiu, eram doar doi, și am rămas doar doi până când Albin a plecat în altă lume, constat că de o vreme s-au înmulțit curajoșii locali și naționali. Este drept, la București au fost voci care au înțeles valoarea și nivelul uman al celui votat de două ori președinte, însă, inclusiv la București, interesele străine, complicitățile și trădările, au primat.
Da, este târziu. Da, este un dezastru. Da, este o permanentă bătaie de joc și sfidare la adresa României și a românilor. Dar … nu trebuie să uităm! Acesta este motivul pentru care astăzi, voi deschide seria de articole: CE PUȚINI AM FOST, CE MULȚI AM RĂMAS! Să nu mai uităm, pentru a nu repeta, la nesfârșit, pentru a nu prelungi blestemul crimelor pentru care suntem vinovați prin tăcere, indiferență sau complicitate.
Este un proiect în care voi arăta cum România a devenit un Sibiu ceva mai mare. Ce a făcut la Sibiu, Iohannis face la nivel de țară. Își bate joc, sfidează, umilește, calcă în picioare. Absolut tot!
Bătaia de joc este posibilă mai ales pentru că presa este complice! Pentru că presa minte, evită, distorsionează realitatea, exact cum se întâmpla înainte de 1990. Puținele voci care vorbesc sunt izolate, lipsite de resurse, nu în puține cazuri hărțuite, agresate, intimidate … democratic!
Cum este posibilă această prăbușire spre o nouă dictatură în România și la nivelul Uniunii Europene? Simplu: prin tăcere, complicitate și trădarea intereselor naționale.
Cine trădează România?
PSD și PNL, în principal. Apoi, trebuie să privim spre tot ceea ce înseamnă uniforma statului: servicii și armată. Cei în uniformă au jurat credință ROMÂNIEI, nu unui tembel sau străinilor.
Apoi, cei care trădează România sunt cei din mass media, care au transformat presa într-un instrument supus și la ordin politic, chestiune incompatibilă în sistemele așa-numite democratice.
Seria de articole va avea la bază texte publicate în Jurnalul Național, în perioada în care eram în România, în perioada în care Marius Tucă (director), Valentin Zaschievici (redactor șef-adjunct) – un om rar și neprețuit, la fel cum făcea și Victor Ciutacu (redactor șef), ținea spatele corespondenților din teritoriu. De asemenea, textele au la bază arhiva personală a publicației Dacii Liberi, pe care am deținut-o la Sibiu, și volumul “Iluzia Democrației”, apărut în 2010 la Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, cu puține zile înainte de a pleca din România.
De ce fac acest demers? Repet: pentru că românii au memorie scurtă. Iar pe cât de scurtă este memoria, pe atât de lată, lungă și fără margi este impostura și lașitatea.
– Episodul IV –
Klaus Iohannis a schimbat viceprimarii ca șosetele
sau ca … premierii!
Dacă în nouă ani de mandat la Cotroceni a schimbat nouă prim-miniștri, se înțelege că boala asta nu s-a născut odată ce a primit cadou PNL, apoi funcția de președinte al României. Cel mai bine o știu foștii pediști actuali liberali, liberalii și pesediștii care, în mandatele lui Băsescu, Geoană, Tăriceanu, Ponta, au fost umiliți în Primăria și Consiliul Local Sibiu.
Pe scurt, după ce sibienii i-au dat majoritatea în Consiliul Local (2004), primarul Iohannis a devenit un mic dictator, în care democrația avea principii neglijabile. Cât despre responsabilitatea în fața alegătorilor și a consilierilor locali … totul se poate reduce la un singur cuvânt: SFIDARE! Sună cunoscut? Evident. Românii au votat sub imperiul manipulării și au ajuns mult prea târziu să descopere adevăratul caracter al celui care propunea “România normală”, “România lucrului bine făcut”, “România educată”.
Ipochimeniul străinilor, plantat în fruntea României cu grava complicitate a celor care poartă haina statului, armată, servicii, inclusiv haina preoțească, a fost dintotdeauna așa cum abia de o vreme îl văd românii: indolent, impostor, lipsit de bărbăție, scrupule, valoare și empatie umană.
La finalul anului 2002 – era abia la jumătatea primului mandat, Iohannis a început să își execute viceprimarii. Primul a fost viceprimarul fostului Partid Democrat, Gheorghe Tuluc, cel care punea în real pericol realegerea lui Iohannis. În complicitate cu majoritatea PSD, Iohannis a dorit să îl umilească public pe Tuluc, însă acesta a aflat. Cu câteva minute înainte de începerea ședinței de Consiliul Local, Gheorghe Tuluc a demisionat din funcție, nedând satisfacție celui pe care l-a îmbrăcat și încălțat: Iohannis.
Înlocuitor a fost numit un viceprimar din partea PSD. Însă, așa a început decăderea și prăbușirea reprezentării românilor în municipiul și județul Sibiu, totul încăpând pe mâna unei majorități zdrobitoare a Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), o majoritate sfidătoare și nu de puține ori cu un comportament în bătaie de joc la adresa românior reprezentați în Consiliul Local.
Românii știu că povestea cu “ciocu mic, nou suntem la putere” a fost brevetată de ex-deputata PD-L Anca Constantinescu, în Parlamentul României, în primul mandat al președintelui Băsescu. În practică, aceast comportament abuziv era practicat, lună de lună sau de fiecare dată când se întrunea Consiliul Local Sibiu, acolo unde primarul Iohannis și consilierii locali FDGR erau și încă sunt stăpâni.
Dacă astăzi niciun parlamentar sau ministru PNL sau PSD nu îndrăznesc să critice măcar abuzurile președintelui Iohannis, vă imaginați că într-un Consiliu Local, unde consilierii sunt amărâți membrii de organizație locală, nu aveau nicio putere.
Și totuși … au fost consilierii locali care au avut demnitatea de a nu se lăsa călcați în picioare.
Erau vremuri în care avându-l pe Traian Băsescu la timona ținută de formă de Emil Boc, PD-Liștii au ajuns chiar să ceară desființarea Consiliului Local Sibiu, ca semn de protest la maşinăria de vot a FDGR-ului coordonat de primarul Klaus Iohannis.
Cele pe care le voi prezenta în continuare au fost publicate în Jurnalul Național, în anul 2010, sub titlul: Festivalul „ciocu’ mic” la Consiliul Local Sibiu.
“Nemulţumiţi de viteza cu care sunt adoptate proiectele de hotărâre în cadrul sedinţelor Consiliului Local Sibiu, consilierul PD-L Ovidiu Luca a propus joi (29 Aprilie 2010) desfiinţarea acestuia şi atribuirea tuturor prerogativelor primarului. Reacţia consilierului a fost generată de modalitatea prin care sunt impuse pe ordinea de zi proiectele de hotărâre, iniţiate exclusiv de primarul Iohannis, dar mai ales de faptul că majoritatea formată din consilierii FDGR nu ţin cont de amendamentele formulate.
„Dacă venim aici să facem figuraţie, nu are rost să mai cheltuim bani degeaba. Pur şi simplu nu se ţine cont de părerea sibienilor. Minoritatea se spune majorităţii, asta e regula democraţiei, dar atât timp cât se iau decizii cu mult înainte ca proiectele să ajungă pe masa noastră deja nu mai este democraţie, este altceva, ca să nu-i spun dictatură.” – Ovidiu Luca
În replică la declaraţia democrat-liberalului sibian, Raimar Wagner, consilier FDGR, a declarat că „îmi pare rău pentru dumneavoastră, dar sunteţi în opoziţie şi noi suntem acum majoritatea şi suntem investiţi de sibieni cu încredere şi cred că ne facem treaba bine”.
Reacţia grupului de consilieri PD-L a fost generată de proiectul iniţiat de primarul Klaus Iohannis prin care a fost propusă şi aprobată desfiinţarea reţelei de cabluri de troleibuze în vederea valorificării acestora la fiare vechi, în condiţiile în care poluarea traficului rutier în municipiul Sibiu este de grad ridicat. Proiectul vine să completeze un proiect din anul 2009 prin care transportul în comun nepoluant din municipiul Sibiu realizat cu troleibuzul a fost desfiinţat tot la iniţiativa primarului Klaus Iohannis.”
Este doar unul dintre zecile de exemple de consilieri PD, PD-L, PSD, care nu au mai suportat umilința de a fi parte într-un Consiliu Local care este deja dovedit că nu a lucrat mai niciodată în interesul real al sibienilor și Sibiului. O parte dintre acești consilieri au demisionat, refuzând să mai participe la jocul grotesc democratic prin care Sibiul a fost jefuit și trecut în proprietatea unor indivizi și organizații private.
Este vreo diferență între Iohannis de acum 14 ani și cel de acum?
Să revenim la idea principală a acestui episod.
Vreme de trei mandate, în funcție de cârdășiile păguboase pentru PSD, PD, PNL, PDL, USL, Iohannis a dat câte o funcție de viceprimar. A primit liniște, protecție politică și totală libertate în fața Curții de Conturi.
Succesiv, PSD, PD, PNL, PDL, USL, au ajuns în situația ca viceprimarii să le fie eliminați din funcții pe considerente de orgoliu personal al primarului Iohannis. Comenta ceva nepotrivit un lider de la București? A doua zi, viceprimarul zbura din funcție.
Asta a pățit inclusiv partenerul de nădejde PNL, care l-a adoptat pe Iohannis, care l-a făcut președinte și care continuă să îi înghită absolut toate mizerii, împreună cu PSD.
Asta a pățit PNL și după ce Iohannis a ajuns președinte, lăsând Primăria Sibiu „moștenire” primarului Astrid Fodor. Vorbim de PNL-ul care l-a făcut președinte.
Au fost o medie de doi-trei viceprimari în fiecare mandat de primar, din cele trei deținute la Sibiu.
În nouă ani de președinție, Iohannis a schimbat nouă premieri. Unul pe an. Nu așa se conduce o țară. Așa se fragmentează guvernarea, se produce haos administrativ și legal, prin refuzul regulilor democratice care spun că majoritatea impune premierul și guvernul, nu o minoritate având în spate serviciile și culoarele justiției!
La fel ca și în anii din urmă, cei executați deveneau indezirabili în presa locală, o presă la fel de vândută, complice, cum este de ani de zile presa de la București.
Repet, atunci când presa nu își mai îndeplinește misiunea, de câine de pază al societății, suntem în orice sistem, dar nu democratic. Când presa nu se ocupă de problemele majore din realitate, pe care le acoperă cu zgomot și dezmăț plătit din banii publici alocați partidelor politice, înseamnă că suntem în fața unui act de corupție!
Mai grav, presa din România a fost adusă în stadiul de prostituată, plătită după prestație, la fel cum sunt cei mai vocali și cunoscuți vlogări, vectori sau influenceri, cum mai sunt cunoscuți. Influența lor este otrăvitoare, lipsită de Adevăr.
– VA URMA –
REFERINȚE >>>
Iohannis a avut și la Sibiu o Mădălina Pușcalău (I)
De la limuzine, la avioane … tot dispărut, tot iresponsabil (II)
O lecție de fentat criza cu bani publici (III)
Din pacate toate aceasta serie este cel putin dezamagitoare. Razbate prin toti porii antipatia profunda a autorului pentru persoana lui K. Iohannis. Evenimentele prezentate nu arata, factual mai nimic. Aeroportul din Sibiu – e inca acolo „Voia sa il umileasca” – da detalii dom’le; fa trimiteri la declaratii; asa avem un caz in care, factual, viceprimarul si-a data demisia. Dat fiind cei 20 de ani de cand Iohannis este la conducere, cineva care afirma ca este nepotrivit, ar trebui sa fie capabil sa exemplifice mult mai elocvent. Dar din nou ce iese in evidenta, este antipatia profunda a autorului exprimata prin atribute, trimiteri la „zeci de cazuri din presa”, utilizarea dialogului cu publicul in care publicul „accepta” afirmatiile autorului ca fiind truisme si asa mai departe.
Pe scurt, daca autorul voia sa convinga pe altcineva in afara de el insusi ca Iohannis este nepotrivit, a facut o treaba lamentabila. Daca voi sa se racoreasca un pic, in public, atunci seria e un succes
Autorul nu își propune nimic mai mult decât să reamintească o realitate de care dumneavoastră sunteți mândru, deși această realitate nu prezintă motive de bucurie. Aveți dreptate, nu pot suporta un individ care a călcat și calcă oameni în picioare!
În altă ordine de idei, dacă sub anonimat sunteți atât de mândru de Iohannis, pentru ce vă feriți? Ieșiți la lumină, asumați-vă public.
În final, vă aduc aminte (dacă știați și ați uitat) că un gazetar nu este nici procuror, nici judecător. Pe înțelesul dvs. eu prezint fapte reale lăsate de justiție și presă în tăcere, pentru a avea ce să votați: un președinte hoț de case din avutul statului, un dator la stat 340.000 euro, un indolent sfidător la adresa românilor, un vânzător de țară.
La bună vedere!
Sunt de acord cu dumneavoastra ca un gazetar nu este nici procuror nici judecator. In mod normal, aceste pozitii sunt ale publicului. Din acest punct seria este dezamagitoare! In loc sa va concentrati pe fapte si apoi din aceste fapte sa rezulte verdictele, concluziile trangand-le publicul, seria dumneavoastra este plina de verdicte si este prea subtire la fapte demonstrabile.
Si nu sunt mandru de Iohannis. Sunt dezamagit de el. Dar sunt dezamagit si de incapacitea presei de a demonstra ceva cu subiect si predicat. Am citit multiple „investigatii” despre Iohannis si pana acum totate s-au rezumat la probe circumstantiale, care necesitau o opinie prealabila. Ziaristi cu renume publica investigatii care sunt la nivelul marturiei controversatului Rizea: isi aminteste cum a vorbit cu Iohannis despre bursa din Sibiu, Iohannis l-a ascultat doua ore si apoi nu i-a urmat nici o sugestie, deci, concluzioneaza Rizea, Iohannis a distrus o oportunitate economica (citez din memorie). Vedeti fractura in rationament? Daca in povestea asta a lui Rizea inlocuim „Iohannis” cu numele unui primar dintr-un oras pe care nu il cunoastem ce concluzie tragem pe baza faptelor?
Nu am spus nicaieri ca sunt incantat de Iohannis. Nu amestecati va rog lucrile! Critica este exclusiv la adresa dumneavoastra, care preferati sa fiti judecator in loc investigator si sa preferati verdicte in loc de fapte. Incercati experimentul de mai sus. Rescrieti seria inlocuind numele reale cu nume fictive si verificati daca citind-o, rezulta un verdict sau avem doar o opera literara!
Iar in ultimul rand daca doresc sa ies public o voi face. Dar dumneavoastra sunteti cel care a iesit public, dumneavoastra aveti o rubrica de comentarii care permite anonimitatea. Daca nu le doriti, aveti libertatea de a le sterge. Dar spre deosebire de mine, care ma simt bine momentan in anonimitate dumnevoastra vreti recunoastere publica. Dar aceasta vine cu un pret si anume ca, in loc de aprecieri, puteti capata critici!
Aprob noul comentariu din pur amuzament, pentru că va rămâne peste vreme.
Nu știu ce profesie aveți, cert este că nu aveți legătură cu gazetăria.
Repet, ce fac aici este o rememorare a unor articole/fapte, pe care la vremea respectivă le-am documentat inclusiv mergând în instanță pentru a ajunge la documente.
Dincolo de asta, câtă vreme instituțiile statului nu s-au sesizat pentru a ajunge la probele care să conducă la sancțiuni și condamnare, asta nu mai este problemă pe care să o pot administra.
Am înțeles punctul dumneavoastră de vedere.