Ambasadorul Republicii Populare Chineze în România, domnul Liu Zengwen, a fost decorat săptămâna trecută cu Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de Comandor, semn de înaltă apreciere pentru contribuţia personală semnificativă pe care a avut-o la dezvoltarea relaţiilor de cooperare economică, culturală şi politică dintre România şi China.
Luna octombrie este deosebit de importantă pentru poporul chinez. Pe data de 1 octombrie, s-au sărbătorit 62 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, iar tot în această lună s-au împlinit 40 de ani de când această ţară a redevenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
În acest context, Excelenţa Sa domnul Liu Zengwen, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze în România, a oferit un interviu pentru CURIERUL NAŢIONAL.
Felicitări pentru distincţia primită care denotă respectul şi aprecierea faţă de eforturile dumneavoastră. Ce au însemnat pentru dumneavoastră cei patru ani în România?
Patru ani ca ambasador şi 18 ani în România reprezintă ceva. Eu cred că s-a creat o legătură foarte strânsă. Înainte de a fi ambasador, am căpătat experienţă, am trăit mult timp în România, am cunoscut această ţară şi am dobândit multe cunoştinţe care m-au ajutat foarte mult ca misiunea mea să se desfăşoare în condiţii cât mai bune. Probabil, în perioada aceasta, am făcut ceva pentru ambele ţări, pentru binele ambelor părţi şi am primit cu mare onoare această distincţie.
Luna octombrie este deosebit de importantă pentru poporul chinez. 1 octombrie este Ziua Naţională, iar de curând s-au aniversat 40 de ani de când China a redevenit membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ce au însemnat toate acestea pentru ţara dumneavoastră?
Pe 1 octombrie s-au împlinit 62 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze. China a trecut în această perioadă prin câteva etape istorice foarte importante, mai ales că, în ultimii 30 de ani, China şi-a găsit un drum corect pentru dezvoltarea societăţii şi economiei. Restabilirea dreptului legitim de membru al ONU este un eveniment foarte important pentru care Ambasada Chinei în România a organizat recent un simpozion la care au participat mulţi prieteni români care erau atunci la New York şi care şi-au amintit cu mare plăcere ce s-a întâmplat atunci. După restabilirea dreptului legitim al Chinei ca membru al ONU, această organizaţie internaţională a devenit cu adevărat o Organizaţie a Naţiunilor Unite.
Dacă pe plan diplomatic relaţiile dintre România şi Republica Populară Chineză sunt excelente, cum apreciaţi, la ora actuală, evoluţia relaţiilor economice şi comerciale?
În cei 18 ani, pentru mine au fost două etape, înainte de 1989, când am venit aici să lucrez la Ambasada Chinei, în anii ‘70 şi la începutul anilor ‘80 şi perioada de după 1989 şi chiar până acum. România s-a schimbat foarte mult datorită faptului că situaţia internaţională s-a schimbat foarte mult. Regiunea, la fel, a cunoscut transformări mari. Bineînţeles, schimbări în bine, nu numai în România, ci în toată Europa de Est şi Centrală. Sistemul economic, politic şi social al statelor din această zonă s-a schimbat şi s-a început un proces de integrare europeană, iar aceste state depun eforturi pentru a deveni membre ale Uniunii Europene. După 1989, România a trecut de la o creştere economică la recesiune. După anul 2000 a început să crească economia, până în 2008. După părerea mea personală, economia mergea foarte bine, ritmul de dezvoltare anual era aproape 6%. După aceea a venit criza economică şi financiară. În România, ca şi în alte ţări, economia a coborât drastic. Nici China nu a fost ocolită şi a suferit foarte mult. Anul acesta, însă, se spune că, în România, va fi o uşoară revenire, însă creşterea depinde de foarte mulţi factori şi interni, şi externi. România are potenţial, are resurse, nu doar naturale, ci şi umane, pentru a dezvolta o economie funcţională. Deşi există un decalaj faţă de nivelul mediu al dezvoltării din Uniunea Europeană, România are potenţial, deţine multe condiţii favorabile pentru a folosi aceste resurse şi are şi o poziţie geo-politică strategică. Din acest motiv, România va juca un rol foarte important în această regiune şi în Uniunea Europeană.
Anul 2011 a reprezentat o premieră şi din punct de vedere diplomatic, dacă ne uităm la vizita premierului Emil Boc în China şi a ministrului Economiei, Ion Ariton. În plus, există percepţia revenirii capitalului chinez în România, prin proiecte concrete. Cum puteţi explica acest fenomen, în această perioadă?
În ceea ce priveşte vizita premierului Boc, am participat la aceasta şi la toate activităţile legate de vizită. Domnul Boc a avut întrevederi cu premierul nostru, domnul Wen Jiabao, şi cu preşedintele Chinei, domnul Hu Jintao. S-a întâlnit cu companii puternice din China şi a propus proiecte şi obiective de colaborare şi de investiţii. Eu cred că această vizită a avut un succes real, care a adus reîntărirea relaţiilor politice şi a îndrumat o direcţie corectă pentru colaborarea economică şi comercială dintre cele două ţări. Recent, a avut loc sesiunea comisiei mixte guvernamentale dintre China şi România, iar domnul ministru Ariton a mers cu o delegaţie în China. După cum ştiu eu, delegaţia este foarte mulţumită de ceea ce a realizat partea chineză. În plus, companiile Huawei şi ZTE, din domeniul telecomunicaţiilor, s-au întâlnit şi cu ministrul Economiei şi cu ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme, şi au anunţat intenţiile lor legate de investiţiile în România. Acum, deja au început să facă ceva concret.
Ca ambasador, deşi o să plec destul de curând, eu cred că între China şi România există toate motivele şi toate condiţiile pentru a dezvolta relaţii în toate domeniile.
Sunt câteva companii româneşti care activează deja pe piaţa chineză, precum producătorii de vinuri. În ce domenii sfătuiţi investitorii români să vină în China şi în ce zone, pentru că observăm că majoritatea companiilor româneşti care activează în China merg pe regiunea Shanghai – Beijing?
Recent, când a avut loc forumul economic şi comercial la Budapesta, cu ocazia vizitei domnului premier Wen Jiabao, dânsul s-a pronunţat ferm spunând că China acordă o mare atenţie colaborării cu investitorii din Europa Centrală şi de Est. Acesta este un semnal către toate întreprinderile şi firmele din regiune. China are o piaţă imensă, dar dezvoltarea economiei nu este proporţională, partea estică este cam dezvoltată, partea nord-vestică este puţin dezvoltată, unele zone fiind chiar subdezvoltate, din cauza condiţiilor naturale grele.
Din topul celor mai renumite 500 de companii internaţionale deja au venit în China aproximativ 460, în toate domeniile. De aceea, şi pentru România există multe oportunităţi. Există şanse prielnice pentru companiile româneşti în partea nord-estică şi partea nord-vestică, unde densitatea populaţiei este mai mică. Guvernul chinez a elaborat o strategie de dezvoltare şi de exploatare a zonei nord-vestice, deoarece această zonă ocupă o suprafaţă de aproape două treimi din China, iar populaţia e mică. De aceea şansele sunt multe. Dar, odată cu şansele şi riscurile sunt pe măsură. Însă, dacă o companie are o viziune în perspectivă, nu doar interese de moment, şi o strategie pe termen mediu sau lung, există condiţii bune, mai ales că, în primul rând, între cele două ţări există o tradiţie de 62 de ani de când s-au stabilit relaţiile diplomatice. În al doilea rând, de-a lungul istoriei, cele două popoare au trecut prin momente grele şi s-au ajutat reciproc şi învaţă reciproc, legând o prietenie profundă. Prietenul adevărat se cunoaşte la nevoie, aceasta este expresia fidelă a acestor relaţii. Al treilea motiv este că, în comparaţie cu partea estică, partea nord-vestică a Chinei este mai puţin dezvoltată şi acolo este nevoie nu chiar de tehnologiile cele mai avansate, de vârf, trebuie să se dezvolte încet-încet. În plus, produsele româneşti nu sunt străine în China. Dacă firmele româneşti ţin cont de istorie, de mentalităţi, de cadru legislativ şi de situaţia din localităţile respective, ele pot să găsească o şansă bună şi pot juca un rol în dezvoltarea acestor zone.
Vorbeaţi de programul guvernamental chinez de dezvoltare a acestor regiuni, se menţin aceleaşi facilităţi acordate investitorilor în zonele defavorizate?
Când domnul Emil Boc a fost în China, premierul nostru s-a referit la acest program şi salută venirea şi colaborarea cu investitorii români. După cum ştiu eu, cred că în zonele relativ mai sărace vor să atragă investiţii străine şi luarea unor măsuri adecvate şi politici favorabile.
Cum vedeţi, în următorii zece ani, relaţiile economice şi comerciale cu Uniunea Europeană, în general, şi cu România, în particular, ţinând cont că se anunţă mari investiţii de infrastructură în România, iar companiile chineze sunt interesate? Vor da o altă valenţă relaţiilor dintre cele două state?
România este deja ţară membră a UE, iar Uniunea Europeană a elaborat o strategie de dezvoltare până în anul 2020. Această strategie a coincis cu planul cincinal al Chinei, cel de-al 12-lea plan cincinal. Eu cred că este un plan important. După 30 de ani de deschidere către lumea de afară, China a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, dar există nişte probleme, din cauza vitezei mari. Trebuie să fie restructurat modul de dezvoltare a economiei. Înainte cred că aproape 60-70% din economia Chinei era dependentă de exporturi. Acum, când a venit criza, cei care erau dependenţi de exporturi au suferit foarte mult. Însă, China are o piaţă internă mare de consum, are spaţiu de relaxare, dar pentru o ţară mică este groaznic.
Din anul 2000, când economia României a început să crească, volumul comercial a crescut aproape de zece ori şi există o balanţă nefavorabilă pentru partea română. Dar aceasta este situaţia, trebuie să fim realişti. De aceea, nu trebuie pusă atenţia pe balanţa comercială, noi trebuie să căutăm alte metode de colaborare şi acestea sunt investiţiile. Investiţiile reciproce pot fi o bază. Trebuie să căutăm şi proiecte pe termen scurt, de anvergură mică, proiecte care să fie implementate cu bani puţini şi în timp destul de scurt. Chiar dacă ne mişcăm cu paşi mici, dar repede, tot la aceleaşi rezultate ajungem. Fiecare lucru are şi avantaje şi dezavantaje, dar fiecare problemă neapărat are o soluţie. Nu trebuie să ne temem de viteza lentă, ci de stagnarea colaborării dintre China şi România. Este exact ca în trafic, chiar dacă maşinile merg încet, încet nu e nimeni supărat, e suportabil, dar dacă oamenii stau într-un loc jumătate de oră, lumea e nerăbdătoare, enervată.
Există o oportunitate şi în turism, mai ales în sectorul balnear, unde există şi o problemă de infrastructură?
Aproape 40 sau 50 de milioane de chinezi călătoresc în fiecare an în străinătate, iar China primeşte aproape la fel de mulţi turişti străini. În România, turiştii chinezi nu depăşesc 2.000.
Nu este o problemă şi a sistemului de vize?
Da, recent am fost la doamna Elena Udrea. Guvernul României şi-a dat seama de această problemă şi acum analizează o modalitate prin care să dea turiştilor chinezi condiţii mai favorabile pentru a obţine vizele.
Sursa: CURIERUL NAŢIONAL
