DNA România, marketizarea regională a modelului american

The Guardian - Aducand scalpurile, Codruta Covesi 2În babilonul în care mă aflu departe de țară, comunitatea expaților cuprinde și grupul țărilor din Europa Centrală și de Est, altfel spus fostele țări ale blocului comunist, devenite în câteva luni democrate, iar în două decenii membre NATO și UE. Discuțiile cu colegii bulgari, sârbi, croați, greci, unguri, ucrainieni, albanezi, cehi, polonezi etc. sunt revelatoare din perspectiva manipulării regionale. Pe deoparte, în această parte de lume, Codruța Covesi (foto) a devenit o aspirație, iar Direcția Națională Anticorupție (DNA) un vis. Pe de altă parte, în aceeaşi parte de lume, ambasadorii americani și europeni sunt confundați cu liderii de facto ai țărilor în care sunt primiți și au calitate de … oaspeți.

Oameni trecuți prin destule experiențe de viață, o parte dintre colegii est-europeni privesc spre România cu oarecare invidie, cu un sentiment de neputință a propriei societăți de a avea un DNA și un procuror de talia Codruței Covesi. Ei au doar ambasadorii americani și europeni, vocali și vijelioși luptători anticorupție, cu aceleași preocupări de împărțire a clasei politice și oamenilor de afaceri în buni și răi. Până la urmă, trăim în aceeași mică și impotentă societate.

Discuțiile pornesc mereu mai ales de la curiozitățile colegilor străini despre faptele de vitejie ale luptei anticorupție de la București, confundată cu un fel de „Izvor al tămăduirilor” de cei răi și de toate relele. Marketizarea DNA funcționează perfect la nivel regional și nu numai.

The Guardian - Aducand scalpurile, Codruta CovesiLe-am povestit colegilor dornici de un DNA ca la București că această poveste de succes are la bază grave disfuncționalități, abuzuri și încălcări ale drepturilor omului, că în România procurorii sunt specialiști mai ales în ascultatul telefoanelor, însăilatul înregistrărilor, dosarelor și scurgerilor de „probe”, că pentru o suspiciune rezonabilă poți fi reținut și arestat în plină stradă, la fel ca un criminal periculos. Le-am spus și că instituțiile justiției sunt smilare straturilor de flori de primăvară, sensibile la orice adiere critică, motiv pentru care reacționează virulet acuzând „delictul” de opinie.

În fața acestor realități, a cazului Rarinca și a exemplelor în care DNA acționează discreționar și parcă la comandă străină, efervescența colegilor europeni s-a domolit. Credeau că la București, dincolo de abuzul de poziție al diplomaților americani și europeni, măcar justiția este una rezonabilă. Au înțeles cum merge treaba, că spre deosebire de Sofia, Atena, Tirana, Kiev, Budapesta etc., la București se aplică un experiement diferit, ceva mai spectaculos, chiar dacă fără vărsare de sânge, experiment în care cei lăudați sunt și premiați, dați exemple de moralitate și succes. Nimic mai josnic …

Când presa străină te confundă cu o feroce „vânătoare de scalpuri” cu sânge rece (The Guardian), trebuie să ai o problemă de poziționare nu neapărat în fața propriei țări, ci mai ales în fața vieții de zi cu zi, din care au dispărut absolut toate ingredientele decenței și umanității.

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns