Mai important decât mercenariatul candidaturilor de tip ciorap-chilot, îmi pare comportamentul noului PNL devenit tot mai abuziv şi mai agresiv în contact cu realitatea. Liberalii de tip nou se îndepărtează de sine, la fel cum sufletul părăseşte corpul mort. Cei care nu reuşesc procedura, rămân prinşi între două lumi, levitând bezmetic. Babele spun că e semn de blestemăţie …
O „piramidală imbecilitate”, susţine Theodor Paleologu, „o eroare”, afirmă Cristian Preda, pur şi simplu o „greşală” afirmă şi Mircea Ionescu Quintus strategia electorală a noului PNL în campania electorală pentru capitala României, pentru ca Alina Gorghiu să lămurească electoratul definitiv: „această greşeală fericită”.
Iată cum anatomia noului PNL a fost redusă la nivelul silconului, liderii demonstrând disponibilitatea la absolut orice tip de intervenţii şi implanturi.
Dacă ar fi oameni cu suflet, nu doar mecanisme gregare fixate pe succes cu orice chip, liberalii ar promova un candidat cu genă liberală, confirmând fundaţia identităţii istorice: „Prin noi înşine”, a lui Vintilă I.C. Brătianu. Fondatorul liberal viza, în 1923, un model economic, însă prin acţiunile politice şi de resursă umană noul PNL demonstrează fractura irecuperabilă cu liberalismul Brătienilor şi chiar cu perioada Câmpeanu-Qintus. Azi, noul PNL, acaparat de virusul PDL, a devenit un organism zombie, necesităţile dominând capacitatea de judecată şi morală. Noul PNL se deconectează de la normalitate, promovând aberaţia ca stat firesc, abuzul ca metodă, siliconul stare naturală.
Nimic despre Marian Munteanu, un candidat care nu are nimic cu liberalismul, la fel cum Iohannis nu are nimic cu România. Este doar o altă „greşeală fericită” a ghinionului, pentru că aici este despre PNL, nicidecum despre Marian Munteanu.
