România patimilor … tolerate

Romania rastignitaPrivit de departe, poporul român seamănă cu un neam răstignit, pironit zdravăn în comenzi şi interese străine, înlănţuit în trădări, încremenit în neputinţe şi dezamăgiri ale căror ecouri ajung până în cele mai îndepărtate locuri ale lumii. În satul global al planetei Pământ, România mai reuşeşte să stârnească mirare numai prin lista nesfârşită de eşecuri şi nenorociri naţionale.

Poporul drogat cu mirajul occidentului este dominat de multiple metastazări, nu se mai poate ridica în picioare nici măcar cu sprijin, câtă vreme anticorpii au fost înlocuiţi de viruşi permanenţi, educaţi să atace orice intenţie de existenţă normală. Nimic nu a rămas neatins de boală, nimic din ce a fost bun nu mai respiră la nivel de ţară. Ici colo, o insulă de firesc, de normal, de care lumea se miră apatic.

De la capăt de lume, ruşinea în care se scufundă poporul român se vede în detalii jenante, radiografia ţării bolnave, secătuite de vlagă şi ultime resurse, fiind cunoscută corect, în ciuda declaraţiilor oficiale care spun că ţara merge bine, că are potenţial şi viitor. Nimic despre impostură, despre legi strâmbe făcute să nu te lase să intervi acolo unde este nevoie imediată, despre realitatea tot mai urâtă generată de lipsa de educaţie, experienţă, maturitate şi bun simţ a celor care ajung să reprezinte România. Realitatea asta se vede şi se aude, până departe, cuvintele seci şi golul de normalitate urlând strident prin rezultatele care zgârie ca sunetele ieşite dintr-o portavoce stricată.

Se trăieşte de pe azi, pe mâine, se moare mai mult decât se trăieşte, şi cu toate astea numărul celor vii din liste este tot mai mare. Asta e o dovadă că toţi, absolut toţi cei care trăiesc în România şi mai au conştiinţă nu mai sunt interesaţi să facă diferenţa dintre obiect şi uman, absurd şi normal, între voie şi nevoie.

În România, patimile sunt tolerate nu din necunoaştere, din neştiinţă, ci din indiferenţa tot mai mare, din neînţelegerea faptului că pe Cruce şi de pe Cruce urci şi cobori prin luptă şi curaj de jertă. Dar, dacă îţi este indiferentă crucea pe care o porţi … o meriţi din plin!

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.