Este cu adevărat o performanţă să programezi în China un festival de film, să investeşti câteva zeci de mii de dolari numai în biletele de avion şi nopţile de cazare ale delegaţiei române, iar succesul evenimentului să fie sensibil egal cu zero! Ţinând cont de potenţialul cinematografic din China, de miliardele de dolari rulate în industria de profil de aici, evenimentul organizat de Compania de Promovare pe Plan Internaţional a Filmului Chinezesc, Institutul Cultural Român, distribuitorul Cinemagix şi Casa Româno-Chineză a repurtat un răsunător eşec de public, multe dintre proiecţii rulând cu sălile goale.
Declararea bunelor intenţii în relaţiile culturale cu China poate suplini în mică măsură absenţa suportului politic de la Bucureşti, dublată de erorile de comunicare şi comportament ale trimişilor la posturi, la Beijing. În replică, se poate ajunge la situaţii de genul primei ediţii a Festivalului de Film Românesc în China care ar putea fi şi ultima. Asta dacă privim rezultatele concrete, contorizate în aproximativ 200 de spectatori (cifră totală avansată de participanţii la proiecţiile programate la Beijing, Shanghai, Xi’an). Mai simplu, chinezii se implică într-un proiect în egală măsură în care te implici tu, ca direct interesat.
Incapacitatea părţii române de a înţelege că în China nu eşti în România, la Beijing nu eşti la Bucureşti, incapacitatea multora dintre cei trimişi la post în China de a înţelege realităţile chineze de azi, dar mai ales lipsa crasă de comunicare a părţii române, toate acestea şi multe altele au condus la eşec.
Partea română aruncă vina pe organizatorul chinez, angajat şi plătit pentru organizare. De partea cealaltă, chinezii susţin că potrivit celor stabilite şi-au făcut datoria, nimic mai mult. Cert este că principala ţintă a evenimentului, publicul, a lipsit, fiind de înţeles acuta nemulţumire a delegaţiei române formată din 22 de persoane.
În mod cert, festivalul s-a adresat publicului chinez, însă ce te faci când comunitatea de români din China (Beijing şi Shanghai) este ignorată total? Un succint dialog cu românii din cele două metropole, derulat pe grupurile de socializare chineze, vine să confirme o situaţie devenită tradiţie pentru instituţiile româneşti de aici: LIPSA DE COMUNICARE! Niciuna dintre instituţiile româneşti din China nu au lansat mesaje sau comunicate de informare către media chineză sau comunitatea de români, manifestând o suficienţă inacceptabilă în secolul multimedia, suficienţă devenită specific românesc în ţara în care poate asigura succes şi celui mai nesemnificativ produs sau eveniment. Totul este să înţelegi China reală, China de azi în care publicul activ este cu totul altul, să nu trăieşti din amintiri, iluzorii prietenii tradiţionale, dar mai ales să comunici!
În aceste condiţii, românii care au aflat şi au ajuns la proiecţii declară că au avut parte de „o vizionare aproape privată”, câtă vreme chiar şi la momentele oficiale sălile erau aproape goale, dominate de delegaţii, reprezentanţii oficiali români şi familiile acestora.
Alături de organizatorii deja menţionaţi, evenimentul a fost sprijinit de Administraţia de Stat pentru Presă, Publicaţii, Radio, Film şi Televiziune din China şi Centrul Naţional al Cinematografiei din România, având ca partenerii: Institutul Cultural Român din Beijing, Ambasada României în China, Consulatul României la Shanghai.
Prima ediţie a Festivalului de Film Românesc în China s-a desfăşurat la Beijing (14-16 noiembrie), Shanghai (17-19 noiembrie) şi Xi’an (20-24 noiembrie).
