Dan Barna și ipocrizia liderului educat care face pe idiotul

Despre prieteni numai de bine, dar când exersează săritul gardului de la “Numărul 3” trebuie să le aduci aminte că aterizarea se face abrupt în ridicol. Dan Barna (foto), un specialist al procedurilor europene, susține că regula democratică a majorității este o practică dictatorială. Altfel spus, Barna, ne aduce la cunoștință că Uniunea Europeană, SUA, lumea vestică în general, este o dictatură, aidoma sistemului demolat cu program în 1989, în Europa Centrală și de Est.

Dacă Dan Barna, un om pe care nu îl poți suspecta de lipsă de inteligență, a ajuns în criză de idei, este o dovadă a crizei de luciditate care pune stăpânire pe toți cei care se îmbracă la fel ca democrații, dar se exprimă și comportă ca anarhiștii. Pentru că este ridicol să îi explici juristului Barna că potrivit Constituției României, dar și regulamentelor europene, deciziile sunt apanajul majorității, nicidecum a minorităților, oricât de zgomotoase sau agresive sunt.

Pe Dan Barna îl cunosc din anii ’90. A fost mereu un individ lucid, pragmatic, capabil să înțeleagă și să se adapteze la realitatea obiectivă, suficient de maleabil pentru a cădea permanent în picioare. Îl poți suspecta de multe, numai de prostie nu. Și totuși … iată că poate să dea semne de senilitate în floarea vârstei, să confunde realitățile, să amestece logica în creuzetele infame ale imposturii, apoi să vorbească în numele României! Pe Dan Barna îl știam ca pe un om cu măsură …

“(…) practic, asistăm la o transformare a Parlamentului într-o instituție dictatorială-dictatura majorității” (Agerpres). O declarație de pus în ramă, de introdus în manualele de jurnalism, drept și științe politice, pentru a prezenta studenților erorile de judecată și exprimare a celor care vorbesc în numele unei țări.

Un om care exprima echilibru și decență în urmă cu ceva ani, Dan Barna a ajuns, după acensiunea în Parlament și în fruntea USR, un lider circar în fruntea unor exaltați. Ascensiunea prea rapidă în poziții de reprezentare publică, fie ea și a unei infime minorități, generează tulburări de logică, exprimare și manifestare, semnalmente ușor de recunoscut în cazul prietenului Dan Barna.

Pentru Dan Barna și pentru cei care doresc să respecte legea în literea și spiritul ei, Constituția României spune: Articolul 65 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate. (2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor
Apoi: Articolul 76 (1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Dacă argumentul constituțional nu este suficient, expertul în programe europene Dan Barna cu certitudine nu va îndrăzni să sfideze logica Uniunii Europene, ale cărei instituții tot pe regula majorității funcționează.

În logica prezentată tot mai des de liderul USR Dan Barna, minoritatea parlamentară ar trebui considerată o nouă minoritate națională, supusă unei protecții de insectar, eventual tolerată indiferent de pagubele pe care le produce la adresa democrației, indiferent de nocivitatea cu care se exprimă și se manifestă. Cum a ajuns Dan Barna în situația de a afirma că majoritatea parlamentară este similară dictaturii, merită analizat și explicat în cuvinte simple, pentru că totul poate fi pus în relația directă cu distanța față de România reală de care se află el și cei de felul lui.

Pe Dan Barna îl cunosc din anii ’90. A fost mereu un individ lucid, pragmatic, capabil să înțeleagă și să se adapteze la realitatea obiectivă, suficient de maleabil pentru a cădea permanent în picioare. Îl poți suspecta de multe, numai de prostie nu. Și totuși … iată că poate să dea semne de senilitate în floarea vârstei, să confunde realitățile, să amestece logica în creuzetele infame ale imposturii.

NOTĂ: Pentru cei care nu cunosc Sibiul (de unde vine Dan Barna și autorul acestor rânduri), “Numărul 3” este numele sub care este cunoscut spitalul de nebuni din oraș, cândva un spațiu de joacă pentru mulți dintre cei care locuiau în zona gării, aflat pe malul râului Cibin.