Între pretenţia despăgubirilor morale în valoare de un milion de lei (cerut) şi 250.000 de lei (primit în primă instanţă), se află diferenţa de normalitate a liderilor de instituţii de la Bucureşti. Doamna Codruţa Kovesi, falanga ciobită dar dură a luptei anticorupţie din România, este atât deranjată de o dezbatere televizată încât, după patru ani, continuă să se lupte cu un grup de jurnaliști, chiar dacă unii dintre ei nu au spus nimic, alții nu au fost prezenți la dezbatere, iar alții au avut pur și simplu rol de decor.
Acest comportament golănesc, în care sunt luați la măciuci, de-a valma, toți cei care nu îi pică bine la stomac doamnei de la Direcția Națională Anticorupție, arată limitele de luciditate, capacitatea de a înțelege democrația. Situația este agravată în momentul în care DNA este implicată în procesul civil intentat de șefa instituției, confirmând (a câta oară?) modul în care se face justiție în România: presând judecătorii, inventând şi trucând probe, confundând legislația etc.
În România în care sunt prezentate triumfalist raportări de plan în Justiţie şi lupta Anticorupţie, raportări din care lipsesc erorile judiciare şi sutele de cazuri în care au fost distruse destine, cariere, familii, se poate să fie înregistrat şi un proces civil în care se intervine cu un dosar penal! GRAV!
Că face pe prostul, înțeleg. Dar că este inuman nu pot să accept!
Nenorocirea lansată sub mandatele prezidenţiale Băsescu este continuată sub Iohannis, un preşedinte lipsit de ruşine, măsură şi onoare, în ciuda faptului că îşi duce mâna la piept când aude Imnul Naţional, aidoma unui reflex pavlovian, nicidecum dintr-o pornire sinceră, dedicată națiunii. Preşedintele Iohannis tolerează şi încurajează abuzurile la care sunt supuşi sute de români, tolerează situația din dosarul „Antena 3”. Președintele îşi pune ochelari de cal, pentru ca mai apoi să participe la raportări triumfaliste, zâmbind scrâşnit ca un bidiviu lovit cu ură de propria-i impotenţă umană.
Lumea Justiţiei a prezentat cazul, nu insist pe fond. Ce găsesc inacceptabil pentru România anului 2018, dincolo de abuzul de forţă produs de o instituţie în favoarea propriei şefe, este modul în care este formulat atacul în cadrul unui proces civil.
Vătămata Kovesi, prin avocat, îşi justifică pretenţiile financiare prin oferirea unei halucinante probe de gândire tipic sistemelor dictatoriale. Dacă Antena 3 a făcut rating punând în dezbatere aspecte legate de șefa DNA, înseamnă că șefa DNA are dreptul să ceară despăgubiri uriașe. Forțând realitatea, dacă o tragedie soldată cu numeroase victime atrage audiență, morții pot revendica o parte din profitul televiziunilor.
DNA, mașina de distrus destine: 121 de oameni în 2017!
Dar scandalos pentru un stat democratic este modul în care se prezintă, prin avocat, șefa DNA. Mai este doar un pas până la momentul în care se va trece la verificarea ilegală a conturilor personale, pentru a calcula cât valorează și dacă poate fi reperată onoarea unei persoane aflate în funcţie publică.
Argumentând cu jurisprudenţa CEDO, Ion Spânu aduce probe care aruncă în ridicol şi ruşine DNA şi pe şefa acesteia, arătând cum România devine un stat predispus la abuzuri instituţionale, deşi revendică statutul democratic.
Repet! Câtă vreme viaţa unui singur om devine subiect de tocmeală sau de dezinteres instituţional, câtă vreme cei aflaţi vremelnic în funcţii publice vor continua să creadă că sunt dincolo de lege, România va continua să fie un spaţiu bolnav, la fel cum suferinzi de normalitate sunt toţi cei care ocupă scaune de decizie în stat, deşi nu au nici pregătirea, nici experienţa, nici bruma de măsură şi bun simţ … măcar pentru a închide gura!
