Dragule domn Centenar Mihai Șora …

… dacă bunicul meu ar fi avut ceva mai multă șansă, dacă nu și-ar fi pierdut tinerețea și sănătatea în cel de-Al Doilea Război Mondial, anul acesta ar fi marcat Centenarul. Bunicul dinspre mamă s-a născut pe 1 Decembrie 1918. Memoria blândului Moise, cum își purta numele de botez, mă învăluie din aburii locomotivelor care acopereau casa aflată la câțiva pași de Gara din Sibiu, pe malul drept al Râului Cibin. Pe malul stâng se afla Spitalul Numărul 3, cum era cunoscut în epocă, de unde zilnic Frida sărea gardul pentru a cere 3 lei. Era singura monedă pe care o recunoștea, singura pe care o primea, singura pentru care avea o reacție firească, de mulțumire. Dacă încercai să îi dai altă monedă sau chiar hârtia de 5 lei, te scuipa, te înjura sau te lovea cu pietrele pe care le lua de pe terasamentul liniilor de tren. „Vama” se plătea numai de cei care doreau să treacă podul feroviar din fontă care lega cele două maluri ale Cibinului.

Domnule Şora,
probabil nu veți ajunge niciodată la aceste rânduri, probabil că mulţi dintre cei care vă simpatizează şi pe care îi alimentaţi cu ură mă vor înjura din nou, îmi vor lua familia şi înaintaşii în tăişul spurcat al vocabularului degradant la modă, la fel cum probabil dumneavoastră nu mai aveţi resursa de a realiza că aţi ajuns în situaţia de a repeta erorile din tinereţe.

Libertate în cătuşe!

Dacă în secolul XX aţi fost părtaş şi promotor al sovietelor, în secolul XXI sunteţi părtaş al „crimelor soft” pe care le promovaţi în numele unui alt model străin, care are însă acelaşi scop: subjugarea României. Nu aţi înţeles vremurile nici în trecut, nici în prezent. Însă, permanent aţi dat dovadă de o capacitate de conservare ieşită din comun.

Când alţii sufereau în închisori având ca destinaţie finală gropile comune, dumneavoastră priveaţi spre Centenarul României, visând la o Piaţă a Victoriei din Bucureşti în care să vă unduiţi lipsa de realism pe valurile de inconştienţă naţională. Iată, visul vă este îndeplinit. Azi alţi români stau nevinovaţi în puşcării, în timp ce dumneavoastră cauţionaţi sistemul.

Domnule Şora,
când vă privesc și vă aud, decupat şi montat audio-video de propaganda noului model care vine să anuleze naţiunile, familia, credinţa, bunul simţ şi măsura … îmi generaţi milă. Milă față de simbolul cameleonului ajuns la venerabila vârstă de aproape 102 ani, dar care, vreme de un secol, nu a învățat chestiuni elementare: IERTAREA, POCĂINŢA!

Să protestaţi, să nu gândiţi prea mult!

Când vă privesc promovând şi încurajând ura, segregarea socială, stimulând lupta românilor împotriva românilor, filozofând degradant, duplicitar, pe tema adevărului şi dreptăţii … îmi generaţi milă. Milă faţă de un om care întreaga viaţă, cât un secol, nu a învăţat să fie OM, preferând postura de complice util regimurilor.

Prin comparaţie cu adepţii dumneavoastră, promotori ai violenţei şi anarhiei, nu vă voi spune că sunteţi gerontocrat, că nu mai aveţi dinţi, că sunteţi un pensionar senil … pentru că atunci când vă privesc folosit de noua propagandă îl văd şi pe bunicul meu. Pe bunul Moise, de la care am învăţat că toate au vremea lor, că toți avem vremea noastră. După, nu suntem decât o ancoră aruncată în mod sfidător în oglinda realităţii din care doriţi să vă alegeţi cu un ciob cu care să scrijeliţi obrazul poporului român.