ICR Beijing, o insulă în spațiul cultural asiatic

Se întâmplă ca aniversarea de patru ani de existență a Institutului Cultural Român (ICR) din Beijing să coincidă cu o schimbare de ordin administrativ, o schimbare necesară și care revendică o adaptare mai profundă și corectă la realitățile vremurilor pe care le trăim, nu doar în China. Sunt patru ani de promovare culturală sub drapelul României, multe dintre evenimentele organizate aici fiind o reprezentare corectă, fidelă, a spiralei în care evoluează situaţia de la Bucureşti: insule de excelenţă înghiţite de frecvența aridă a evenimentelor rezervate exclusiv raportărilor de plan. Chiar și așa, singurul ICR din Asia rămâne o șansă și speranță de reprezentare într-un capăt de lume de unde tot mai mult se dă ora exactă nu doar în plan politic-economic ci şi în plan cultural. Când la Bucureşti vor ajunge să conducă oameni capabili să înţeleagă această realitate, cu certitudine calitatea va înlocui total cantitatea, iar bugetele (mari, mici) vor fi alocate exclusiv pentru reprezentarea României şi deloc pentru interese materiale şi de imagine marca „reţeaua ICR”.
În acest amalgam de sentimente, de gusturi şi imagini, revin asupra celor de aici care încă sunt în contact cu România: prietenii chinezi! Şi ei trebuie să fie abordaţi şi trataţi similar celor spuse anterior, pentru a nu genera confuzie şi crevase de falsă realitate în care să plonjezi inconştient.
România și românii au nevoie de un Institut Cultural Român în China, la fel cum este necesară și firească dispariția orgoliilor și disputelor deloc nedisimulate între liderii instituțiilor de reprezentare diplomatică și culturală aflați în misiune pentru România, necum pentru a demonstra că diplomația și cultura se pot face mai ales pe „persoană fizică”.

Era în octombrie 2012 când primele intenţii cu privire la deschiderea ICR Beijing au fost promovate public în mandatul lui Andrei Marga. Istoria faptică arată că, la data de 14 Iulie 2015, după ani de tatonări, ICR Beijing a fost inaugurat, în scurt timp fiind coagulată echipa condusă de directorul institulului, Constantin Lupeanu. Sunt oameni pe care îi cunosc personal şi care merită să fie păstraţi în memorie pentru rolul de pionieri ai intereselor culturale româneşti, după zeci de ani de fracturi în relaţiile bilaterale România-China: Elena Maria Olga Racu, Antonia Dragne Ciuceanu, Oana Rotaru, Costin Alexandru.

Graţie lor, la Beijing au fost organizate o serie de evenimente de excepţie (şi doar la o parte dintre acestea voi face referire), care au regăsit măcar în parte mândria de a fi român în China, una dintre puținele țări care exprimă o maximă atenție și bunăvoință în relația de cooperare și prietenie cu România.

„O prietenie filatelică de 40 de ani, la ICR Beijing”, reconfirmată la 28 septembrie 2015. „Prietenia este ca vinul. Cu cât este mai veche, cu atât mai mult își confirmă dedicația și profunzimea. Acest tip de mesaj poate fi o etichetă a domnului Alexandru Bartoc, un român care a făcut din pasiunea pentru filatelie și bunele relații româno-chineze o poveste care durează de aproape 40 de ani. Aflat pentru a zecea oară în China, alături de prietenul Luo Dongquan, la rândul său pasionat de filatelie, Alexandru Bartoc a inaugurat, luni, la Institutul Cultural Român (ICR) din Beijing, o expoziție filatelică și numismatică dedicată prieteniei dintre România și China.”

„Regal Mihai Eminescu la ICR Beijing”, titram în ianuarie 2016 când în capitala Chinei a ajuns maestrul Emil Boroghină. < A fost un vis, ca o părere … un vis trăit departe de România, venit din inima Olteniei, adus de făcătorul de teatru şi muze, de îngerul aievea Emil Boroghină. Actorul şi directorul de teatru Emil Boroghină, alături de artista botoşeneancă Constanţa Abălaşei-Donosă, au prezentat, miercuri, în faţa chinezilor recitalul de poezie „Recitindu-l pe Eminescu … La steau care-a răsărit” şi expoziţia de grafică „Avem nevoie de Eminescu”. >

„Întâlnire peste milenii – Culturile Cucuteni și Yangshao, la Beijing”, eveniment marcat la 24 mai 2017, o premieră cu o valoare culturală și emoțională deosebită, găzduit de Institutul Cultural Român din Beijing, acolo unde specialiști români și chinezi în istorie și arheologie au pus față în față replici ale obiectelor de ceramică aparținând Culturilor Cucuteni și Yangshao fixate în istorie în urmă cu 3.500-5.000 de ani.

Întoarcerea la „RĂDĂCINI”, expozițe de artă plastică și fotografie, vernisată la 29 iulie 2017, sub semnătura lui Vergil și Liviu Suciu, în care au fost prezentate compoziții din lemn, sticlă și metal, ca reprezentări ale începuturilor vieții pe pământ, puncte de pornire și repere în existența umană, simboluri și mituri care contribuie în mod esențial la conturarea fizionomiei particulare în relația om-natură.

„Centenarul României în imagini, la ICR Beijing”, regal în imagini oferit chinezilor la 29 iunie 2018 … „Spectaculos și de o extremă valoare prin imaginile și personalitățile României din ultima sută de ani, evenimentul este însoțit de filmul documentar ‘Marea Unire – România, la 100 de ani’.”

Îngerii “Allegretto” au concertat la Beijing! Era în 2 august 2018, când spuneam … „Sunt momente în care lumea își schimbă fața, se transfigurează, devenind instantaneu mai bună, mai caldă, mai acasă pentru fiecare, procesul în sine având un caracter instantaneu, iar ca ingrediente … vocile de copii. Un astfel de miracol a fost înregistrat miercuri seara la National Center for the Performing Arts din Beijing acolo unde au concertat copiii Corului Allegretto al Palatului Naţional al Copiilor din Bucureşti, în cadrul proiectului ‘World Music Series’, ediția cu numărul 115.”

Martirii Brâncoveni comemorați de Sf. Maria, la Beijing, expoziție vernisată pe 15 august 2018,. Un proiect dedicat Centenarului Marii Uniri a României, la care am trudit vreme de mai multe luni și care a fost acceptat de ICR și primit de publicul chinez. Expoziția a inclus imagini ale frescei Mănăstirii Surpatele din județul Vâlcea, ctitorie a Mariei Brâncoveanu, lucrările fiind tipărite pe mătase, apoi prinse în sistemul tradițional chinez huazhou/画轴 (rolă specifică mesajelor imperiale, ulterior tablourilor tradiționale).

„Naiul românesc, la fundaţia unui nou centru internaţional de schimburi academice al Conservatorului din Xi’an”, eveniment marcat în luna iunie 2018 şi care a declanşat o serie de colaborări aflate şi azi în derulare. Spuneam atunci … „În fosta capitală imperială antică Xi’an, astăzi capitala provinciei chineze Shaanxi, au fost puse bazele Centrului Internaţional de Schimburi Academice pentru Nai al Conservatorului de Muzică din Xi’an. Evenimentul marcat la data de 10 iunie este o premieră nu doar pentru China, ci pentru întreaga Asie, este cu atât mai valoros din perspectiva relațiilor tradiționale dintre România și China, cu cât bazele și primele cursuri de nai au fost asigurate de doamna Raluca Pătuleanu (foto), româncă stabilită de 28 de ani în Belgia.”

Apoi, „Zeul Gheorghe Zamfir a adus magia Crăciunului în fosta capitală imperială Xi’An”. Era în seara de Crăcun 2018 când … „Magia colindelor, misterul doinelor, curajul și forța tropotitelor maramureșene, a bătutelor moldovenești … sunt parte din ingredientele unei seri unice, în care Universul a fost blând supus zeului naiului, Gheorghe Zamfir, prezent duminică seara, alături de Orchestra Cazanoi, pe scena de concerte a Conservatorului de Muzică din Xi’an, fostă capitală imperială a Chinei.” „Cine nu l-a văzut pe scenă pe maestrul Gheorghe Zamfir, a ratat întâlnirea cu arta. Cine nu l-a ascultat pe maestrul Gheorghe Zamfir pe scenă fiind, nu a văzut puntea care face legătura dintre Pământ şi Cer. Cine nu l-a cunoscut pe Omul Gheorghe Zamfir este mai sărac cu atingerea unui suflet în care sunt amestecate nuanţele, sensurile, emoţiile şi Credinţa însumate în sinonimul lui Zamfir: NAIUL ROMÂNESC!”

Despre existența și evoluția ICR Beijing după momentul august 2019 …  promit să revin, orice și oricum va fi să fie! Până atunci, cu speranță și încredere: La mulți ani, ICR Beijing!