Cine uită, repetă! Iar PSD are o memorie similară peștilor de acvariu.
„La Sibiu a „învățat” Iohannis că presa nu are altă treabă decât aceea de a citi întrebările primite în plic. Așa a ajuns primar fără contra-candidat, refuzând orice confruntare, orice dialog în plan politic, administrativ și economic local. Mai mult, prin contracte de loialitate, Iohannis și organizatorii Capitalei Culturale Europene 2007, au impus tăcerea și imaginea superlativă cu privire la subiectul care a consumat peste 100 de milioane de euro de la bugetul de stat” – spuneam asta în 2014, când explicam FILIERA GERMANĂ – Construirea unui lider marionetă, Klaus Iohannis
Și totuși, cine l-a făcut om mare pe Iohannis? Răspunsul corect este PSD, de la Năstase, la Dragnea! Așa că, doamna Dăncilă nu are decât să execute politic aidoma romanului de prost … gust, în care în sfârșit Ramona are treabă! Diferența va fi dată de lipsa de treabă a actualului fost europarlamentar, fost premier, viitor fost președinte de partid!
Astăzi, după cinci ani de bătaie de joc și exacerbare a urii și segregării naționale, Iohannis nu face decât să accentueze sfidarea față de cei care nu sunt „dragii mei”, față de „românii care nu sunt ai lui”. Iohannis, la fel ca în mandatul 2014-2019 se va „concentra pe întâlnirile cu alegătorii” lui. Pentru ceilalți și pentru democrație are cel mult o maximă sfidare!
În aceste condiții, mă întreb ce face Biserica Ortodoxă Română (BOR)? Pe ce nori de impostură față de turmă își paște interesele, după ce mai anul trecut era catalogată de Iohannis drept o adunătură de fanatici religioși? Fac trimitere la Biserică, pentru că în armata română – inclusiv servicii – este demonstrat că nu mai există demnitate națională nici de-o urmă de opincă lăsată, pe drumul către Roma, de Badea Cârțan.
Atitudinea pernicioasă a Bisericii Ortodoxe, de la Patriarh, la ultimul intrat în rândul preoției, arată cât de profund este dezintegrat statul român la nivelul bazei, acolo unde cei mulți au nevoie de un lider cu atitudine și curaj.
Tăcerea, atitudinea complice a Bisericii Ortodoxe ca ultim apărător al românismului este similară recunoașterii asediului și colonizării. Lipsa de reacție puternică, așa cum se întâmplă în Polonia, ne duce spre altă orientare, memorie, conștiință națională! Situație în care, pe termen extrem de scurt la scara istoriei, cei care vor apuca, vor trăi și dezintegrarea credinței și bisericii din Grădina Maicii Domnului!
