Un studiu realizat de un colectiv internațional de cercetare, din cadrul Temple University din Philadephia (SUA), reconfirmă o temă subliniată în mai multe articole scrise în ultimul an, și anume că rădăcinile pandemiei SARS-CoV-2/COVID-19 sunt anterioare momentului Wuhan (Decembrie 2019 – Ianuarie 2020) când autoritățile chineze au prezentat public situația.
În studiul avizat de Institutele Naționale de Sănătate (NIH), de pe lângă Departamentul de Sănătate și Servicii Umane din SUA, sunt relevate cel puțin două aspecte deloc de neglijat pentru cei care doresc să păstreze echidistanța în analiza generală a pandemiei Covid-9.
Primul aspect al cercetării publicate, ieri, de The Society for Molecular Biology and Evolution din cadrul Universității Oxford, vizează depistarea, în urma unor studii cantitative, a peste 20.000 de persoane din întreaga lume care au prezentat simptome specifice Covid-19: pierderea mirosului și gustului în cadrul unei boli respiratorii, cu mult timp înainte de momentul zero al epidemiei de la Wuhan și ulterior a momentului declarării pandemiei. Datele sunt evidențiate încă din luna Mai 2020. Vezi AICI
Al doilea aspect vizează istoricul global, realizat pe baza a sute de mii de genomi ai Sindromului Respirator Acut Sever coronavirus 2, SARS-CoV-2/Covid-19, studiile arătând o evoluție timpurie, simultan cu răspândirea și înregistrarea de mutații la nivel global.
Înainte de a intra în detaliile noului studiu, reamintesc că încă din lunile Februarie-Martie 2020 autoritățile medicale chineze au reclamat faptul că focarul epidemic de la Wuhan este unul suspectat ca fiind „plantat” (vezi AICI), pentru ca ulterior, începând cu toamna anului 2020, diverse centre de cercetare universitare din Europa, SUA, America de Sud, să prezinte dovezi în acest sens. Vezi AICI
COVID-19 | Spania, Italia, Brazilia, SUA, Franța au avut cazuri înaintea Chinei!
Noutatea cercetării efectuate de universitatea Temple derivă din dimensiunea aplicabilității: de la banalele gust/miros, la analiza a sutelor de mii de genomi SARS-CoV-2, care au ajuns să definească o interferență spațiotemporală.
Concret, s-a demonstrat că pentru a dezlega istoria evolutivă timpurie și pentru a urmări răspândirea globală în timp este nevoie de urmărirea mutațiilor criptice și dinamica spațiotemporală, prin analiză a mii de genomi de înaltă calitate. Astfel s-a ajuns la identificarea „celui mai recent strămoș comun al SARS-CoV-2”, reconstituit printr-o nouă aplicație și avansare a metodelor de calcul dezvoltate inițial pentru a deduce istoricul mutațional al celulelor tumorale la un pacient.
În raportul de cercetare se arată că „genomul progenitor” (strămoșul) diferă de genomurile primelor coronavirusuri eșantionate în China prin trei variante, „ceea ce înseamnă că niciunul dintre primii pacienți nu reprezintă cazul zero” și „nu au fost cauza tuturor infecțiilor umane”.
OFICIAL | Coronavirusul COVID-19 a fost „plantat” la Wuhan!
Cu toate acestea, infecțiile multiple cu coronavirus din China și SUA păstrează amprenta genetică a progenitorului în Ianuarie 2020 și mai târziu, sugerând că acesta era deja răspândit în întreaga lume cu luni înainte de raportarea primelor cazuri COVID-19 din China!
Mutațiile progenitorului și ale ramurilor sale au produs multe tulpini dominante de coronavirus, care s-au răspândit episodic în timp, amprentele bazate pe mutații comune aratând că aceeași descendență a coronavirusului a dominat America de Nord în 2020, pentru cea mai mare parte a pandemiei.
De asemenea, au existat înlocuiri multiple ale tulpinilor predominante de coronavirus în Europa și Asia, simultan cu prezența continuă a mai multor tulpini de înaltă frecvență în Asia și America de Nord.
Pentru a traduce în cel mai simplist limbaj, în 2020, lumea s-a aflat sub un bombardament genetic de înaltă frecvență și uriașă dimensiune, cu o capacitate uluitoare de mobilitate și transformare!
Cu o singură excepție, studiul păstrează distanțarea și evită identificarea separații precise între „momentul zero Wuhan” și pandemia Covid-19. Această excepție este reprezentată de momentul Decembrie 2019 – Italia. În urma comparațiilor genetice a proteinei Spike a fost confirmată existența proCoV2 înainte de prima detectare a noului coronavirusului în China!
Cei interesați să studieze în detaliu raportul de cercetare, pot analiza documentul AICI
În cele ce urmează, voi face o succintă prezentare a studiului, pentru a întregi imaginea unuia dintre cele mai interesante studii realizate până în prezent pe marginea pandemiei Covid-19. Spun asta pentru că datele tehnice, științifice și cercetările sunt însoțite de o serie de date cantitative, geografice și temporare, fără ca fie indicată o concluzie definitivă.
Studiul este cu atât mai valoros, cu cât, în ciuda analizelor și probelor identificate, nu se grăbește să ofere un răspuns definitiv, fapt care oferă o lecție politicienilor și liderilor de instituții globale.
Studiul a plecat de la comparația amprentei genetice a proCoV2 (virusul progenitor și descendenții săi inițiali) identificați în China, la Fujian, Guangdong și Hangzhou și trei identificați în Statele Unite ale Americii, identificați la Washington și New York, toate fiind comparate cu amprenta genetică a virusului prelevat la Wuhan.
OMS: Niciunul dintre cei care acuză China pentru pandemia Covid-19 nu a prezentat vreo dovadă!
Astfel, au fost găsite mai multe potriviri pe toate continentele eșantionate și detectate, până în Aprilie 2020, în Europa. Aceasta sugerează că proCoV2 poseda deja capacitatea necesară pentru a infecta, pentru a se răspândi și persista în populația umană. Însă, diversitatea coronavirusului înainte de primul focar are la bază trei tipuri diferite de genom Wuhan-1, care extinde ascendența înainte de sfârșitul lunii Noiembrie – începutul lunii Decembrie 2020.
Prin urmare, analiza celor de la Temple University relevă că cel mai recent strămoș comun (MRCA/most recent common ancestor) este mai vechi decât cel detectabil în China. Istoria mutațională de la proCoV2 la genomul Wuhan-1 indică prezența diversității coronavirusului înaintea primului focar, anunțat în Decembrie 2019.
Analizele arată în mod clar că strămoșii genomului Wuhan-1 au dat naștere la o diversitate de descendenți ai coronavirusului, detectați în China (Ianuarie 2020), Asia și Europa (Februarie 2020). Cu toate acestea, lipsa de genomi eșantionați în 2019 face imposibilă stabilirea precisă a datei și locației de origine, însă unele trebuie să fii apărut înainte de prima detectare a focarului.
Deoarece proCoV2 are trei baze diferite de genomul Wuhan-1, în studiu se stimează că separarea celor mai vechi variante a avut loc cu 5,8 – 8,1 săptămâni anterior momentului Decembrie 2019, ceea ce duce cronologia până la sfârșitul lunii Octombrie 2019.
Pe de altă parte, făcându-se comparația unui fragment de proteină spike identic Wuhan-1 cu un fragmen prelevat la începutul lunii Decembrie 2019 în Italia, se concluzionează că „că fragmentul italian de proteină Spike poate confirma existența proCoV2 înainte de prima detectare a coronavirusului în China”.
În urma analizării istoricului a peste 68.000 de secvențe genetice, au fost identificate până la 84 de variante mutaționale ale noului coronavirus, grupurile de mutații devenind în cele din urmă, împreună, variante comune.
Pentru a urmării progresia istoriei mutațiilor a fost extinsă cercetarea la 172.480 de genomi reprezentând toate amprentele majore din Asia, Europa și America de Nord, aplicându-se modele spațio-temporale la nivel de orașe, țări și regiuni. Astfel, s-a observat răspândirea și înlocuirea tulpinilor predominante în Europa și Asia, menținerea aceleiași tulpini pentru majoritatea focarelor din America de Nord și prezența continuă a multiplelor tulpini de înaltă frecvență, în Asia și America de Nord.
În concluzie, echipa de cercetători ai Universității Temple, prin analiza a două mari colecții de genomi SARS-CoV-2, a reconstituit în mod constant același genom al coronavirusului progenitor, pe care l-a identificat la nivel mondial timp de mai multe luni, după ce a început pandemia.
Ulterior, a fost identificată prezența acestuia la nivel mondial timp de mai multe luni, după începerea pandemiei, fiind dezvăluite convergențele și divergențele tulpinilor dominante între regiuni geografice, într-o analiză de peste 174.000 de genomi.
