China-Rusia, în oglinda relației UE-SUA, parteneriat vs. hegemonie!

Occidentul trebuie să accepte că, în secolul XXI, lumea nu mai o este proprietate colonială decât în măsura în care reușește să doboare și să impună guvernări șantajabile, ca variantă modernizată a colonialismului. În noua realitate, China și Rusia, în oglinda relației SUA-UE, poate fi privit ca un real parteneriat, care se opune hegemoniei și modelului american, bazat pe șantaj economic, politic și militar.

Diplomațiile SUA și UE sunt nevoite să observe și să înțeleagă că relația de cooperare China-Rusia nu poate fi supusă interferențelor externe, oricât de mult se va apăsa pedala amenințărilor și sancțiunilor economice. Câtă vreme la baza relației Beijing-Moscova se află non-alianța, ne-confruntarea și absența vizării în comun a unei țări sau entități, modelul adoptat de cele două țări devine o variantă câștigătoare pe termen lung, în condiții de pace.

Pe acest fond, relația China-Rusia trebuie abordată și înțeleasă în limitele diplomației și politicii tradiționale bazate pe reguli, pe cauză și efect, dar mai ales pe onoare și respect în fața intereselor tuturor părților. Pe scurt, China și Rusia, fără să trec în revistă întreaga familie BRICS și OCS, nu mai tolerează hegemonia americană, acceptată și însușită în comportamentul intern și extern de Uniunea Europeană. Altfel spus, lumea nu este proprietatea de care Occidentul poate să dispună după bunul plac, nici măcar sub amenințarea cu războiul.

Valori occidentale, dublă măsură, cenzură și manipulare

La mai bine de o lună de la declanșarea acțiunii militare speciale ruse în Ucraina, absolut toată lumea asistă la cimentarea colapsului drepturilor și libertăților, început în pandemia Covid-19! Mândria și superioritatea Occidentului în fața “autocrațiilor” s-a prăbușit în dictatura cenzurii și manipulării coordonate, fără menajamente, de guverne și organizațiile de tipul UE. După cenzurarea criticilor la adresa măsurilor și costurilor anti-pandemice, Occidentul a impus cenzura instituțiilor media din Rusia, călcând în picioare propriile valori, trădând implicarea și interesul direct.

Iată de ce, trebuie observată dubla măsură cu care acționează Occidentul, iar cele mai bune exemple ne sunt oferite de “Cazul Ucraina”!

Succint, până la data de 24 Februarie 2022, nici SUA, nici UE, nici NATO, nu au fost interesate să abordeze în mod realist și obiectiv situația din regiunea de Est a Donbasului, unde populația de origine rusă a fost și este ținta și organizațiilor neo-naziste ucrainene.

În timp ce fac din combaterea anti-semitismului și rasismului șabloane politice, SUA și țările NATO nu doar că au tolerat grupările neo-naziste, dar au și contribuit la dotarea, pregătirea și susținerea logistică (chiar și în aceste zile) la nivelul ultimelor dotări militare. Altfel spus, SUA, UE și NATO, au tolerat, finanțate și dezvoltat în Ucraina forțe para-militare interzise de legislația internațională, situație pentru care nu răspund în fața niciunei instanțe. Se cunoaște deja să organizația Azov este o variantă locală pentru grupările al-Qaida și ISIS, la rândul lor apărute și dezvoltate sub protecția SUA și NATO.

Revenind la dubla măsură, trebuie reținut mod modul dezinteresat în care SUA, UE și NATO, au tratate și tratează victimele etniilor minoritare din Ucraina, inclusiv minoritatea românească, în comparație cu victimele ucrainene, în fond singurele care trezesc compasiunea occidentală.

Minciuna războiului neprovocat și nejustificat

Devenită șablon în comunicarea tuturor celor care au adoptat o poziție de partea Occidentului și Ucrainei, minciuna războiului “neprovocat și nejustificat” dus de Rusia frizează minima inteligență a celor care privesc realitatea în ansamblu.

Deja am arătat că Occidentul a încurajat și tolerat grupările neo-naziste care au trimis în cimitire, în perioada 2015-2022, peste 13.000 de locuitori ai regiunii Donbas, cifră prezentată de ONU. Aceste grupări au devenit sub președintele Volodimir Zelenskiy parte din politica guvernului de la Kiev.
Alături de această realitate similară genocidului și epurării etnice tolerate de SUA și UE, o altă problemă este reprezentată de sistemul strategic de securitate din Europa, ridicată de peste 15 ani de Moscova, odată cu intențiile de extindere NATO până la granițele Federației Ruse.
Prin urmare, cel puțin din perspectivă rusă, acțiunea militară specială declanșată la 24 Februarie a.c. a fost și îndelung provocată și justificată de multiple argumente furnizate Moscovei, fie direct de Occident, fie indirect prin intermediul Kievului.

Superioritatea și aroganța cu care SUA și UE tratează spațiul est-european au fost transferate și în relația cu Rusia, principalul beneficiar fiind Washingtonul, chestiune deja observată în urma erorilor decizionale de la Bruxelles, Paris și Berlin. Așa cum am mai spus, deciziile Parlamentului European au transformat Uniunea Europeană într-o anticameră a intereselor economice americane, devenite nu doar principal furnizor de armament și falsă impresie de securitate, ci și principal fals furnizor de combustibil. Practic, profitând de conflictul dorit în Ucraina, SUA a îngropat interesele economice ale UE, afectând în mod grav viața europenilor.

Sancțiunile unilaterale, un abuz de drept internațional

Câtă vreme lumea s-a aflat la discreția SUA, nimeni nu s-a ridicat împotriva sancțiunilor abuzive impuse tuturor țărilor, entităților economice și persoanelor fizice, care au stat în calea intereselor hegemonice. Numai că, dincolo de efectul de bumerang pe care deja Europa începe să îl resimtă (și este doar începutul), sancțiunile nu au ajutat niciodată la rezolvarea problemelor, dimpotrivă au acutizat relația dintre părți.

În mod cert, sancțiunile abuzive, lipsite de limită, aplicate Rusiei de câțiva ani și exacerbate în ultimele săptămâni, nu vor schimba cu nimic realitatea din Ucraina, riscând însă o extindere a tensiunilor de la nivel regional, la nivel global, dacă SUA nu renunță la amenințările adresate țărilor care nu se aliniază împotriva Rusiei.

Dacă Moscova nu are nicio scuză pentru accentuarea tragediei din Ucraina, la fel, liderii de la Washington și Bruxelles nu au nicio scuză pentru avalanșa de sancțiuni economice aplicate până la nivelul copiilor liderilor ruși. Această metodă este specifică dictaturilor, însă tot mai puține sunt argumentele pentru care să afirmăm că Occidentul mai acționează democratic, în limitele drepturilor și libertăților, respectând dreptul statelor la autodeterminare și autoadministrare.

Rusia și Ucraina asigurau, în 2021, 30% din exportul global de grâu. Anul acesta, situația alimentară globală va fi una critică, pentru că Occidentul nu a fost și nu este interesat de un dialog real. Efectul va fi resimțit nu doar în Europa, ci și în Africa și Orientul Mijlociu, acolo unde insecuritatea alimentară afectează în mod grav sute de milioane de oameni.

Nu există nicio îndoială că scopul sancțiunilor aplicate de SUA-UE nu au nicio legătură cu Ucraina ci cu intențiile de a diminua forța și dezvoltarea strategică și geopolitică a Rusiei.

La fel, nu există nicio scuză pentru stimularea rusofobiei, fenomen devenit program continental european, susținut prin campanii de presă încurajate și susținute de inconștienții lideri politici și de opinie din Uniunea Europeană, situația care aduce aminte de tragedii prin care Europa a trecut în secolul XX.

După criză, Rusia va rămâne vecina UE

Cât timp războiul din Ucraina este, pentru multe țări, doar unul dintre numeroasele conflicte din lume care necesită atenție (Josep Borrell), trebuie să nu uităm că indiferent de finalul conflictului Federația Rusă va rămâne vecină a Uniunii Europene, nu a Statelor Unite ale Americii. Mai mult, în timp ce Rusia își consolidează relațiile cu China, UE tensionează relația cu China, urmând indicațiile SUA. Mai mult, indiferent de rezultatul tragediei ucrainene, în principal UE, prin țările membre NATO, vor trebui să negocieze, împreună cu Rusia, arhitectura europeană de securitate. Cum vor face asta Germania, Franța, Polonia, dacă tocmai liderii acestor țări sunt promotorii segregării europene?

Spre deosebire de cele câteva zeci de țările reprezentate în NATO și UE, alte peste 130 de țări ale lumii refuză să aplice sancțiuni Rusiei, din simplul motiv că înțeleg și consideră justificate problemele ridicate de ani de zile de Moscova, probleme tratate cu aroganță de UE, ca prost exemplu luat de la americanii care nu fac decât să speculeze și să prospere pe seama tragediilor.

O altă eroare de poziționare a UE vizează și atitudinea de respingere și blocaj a relațiilor pe care țările Est-europene sau din Balcani le construiesc cu Rusia (și China), subliniind încă odată obsesia de control teritorial-economic specific SUA. În locul cooperării și dialogului, UE impune și dictează, refuzând dreptul fiecărei țări să decidă potrivit intereselor proprii.

Trebui să observăm clar că, astăzi, mai sunt câteva țări în Europa care cu adevărat sunt suverane și independente, așa cum este scris în constituțiile naționale, țări care sunt vehement atacate de “democrațiile avansate”.

Lecția echilibrului în relația China – Rusia

Contextul european subliniază forța și capacitatea Chinei de a respinge orice încercare a atragere de o parte sau alta a părților direct implicate în conflictul din Ucraina. Deja este evident că în spatele Kievului se află întregul Occident, Rusia ducând un război în care sunt implicate direct țările UE și NATO, care nu fac decât să alimenteze, să stimuleze și să prelungească agonia.

Deși greu de acceptat pentru pasionații susținători ai Ucrainei, în acest moment al istoriei prezența și atitudinea Chinei vine să acorde o șansă democratizării relațiilor internaționale, echilibrând parteneriatul Est-Vest, oferind o alternativă la modelul occidental aflat de peste 30 de ani în puternic dezechilibru în favoarea Occidentului.

Liderii de la Moscova și Beijing caracterizează relația bilaterală ca fiind una dintre cele mai independente la nivel global, lipsită de interferențe sau discordie semănată de terți, parteneriatul având o dinamică echilibrată, bazată pe respectarea intereselor și sensibilităților fiecăreia, clar menționate în parteneriatul strategic cuprinzător. Mai mult, cele două țări susțin că relația de cooperare bilaterală nu are granițe, fiind vizate promovarea unor relații multilaterale autentice la nivel global, pentru a facilita formarea mecanismelor multipolare și pentru democratizarea relațiilor internaționale.

Nivelul schimburilor economice, protejarea reciprocă a intereselor și coordonarea acțiunilor la nivel global nu împinge China să se alăture sau să susțină Rusia în conflictul din Ucraina, cum nu obligă China să atace sau să adopte măsuri împotriva Rusiei, așa cum solicită vehement și nejustificat Occidentul care nu înțelege că una din bazele relației China-Rusia este reprezentată de opoziția față de hegemonie.

Dacă țările europene sunt capabile să uite peste noapte prietenii și bune relații, China are o bună memorie și un profund respect pentru prieteni. Este motivul pentru care Beijingul nu participă la încercarea de izolare a Rusiei, cum nu o fac nici țările din Asia, Africa, America Latină și de Sud.

Nervozitatea cu care se exprimă atât SUA, cât și UE, la adresa Chinei, este similar șantajului grosolan și nedisimulat cu care cele două entități se comportă în relația cu țările Est-europene, dovadă că nici la Washington, nici la Bruxelles, nu mai sunt lideri suficient de înțelepți să observe că la Beijing nu sunt acceptate și tolerate presiuni externe.

Dacă prin intermediul conflictului din Ucraina, Casa Albă a reușit să supună propriilor interese economice, politice și militare întreaga Europă, situația nu este și nu poate fi valabilă în cazul Chinei și al Asiei, dacă ținem cont și numai de reacțiile vehemente ale Indiei la adresa SUA, UE și NATO.

Ce face China, ce fac țările BRICS, OSC, este să lanseze un apel la respectarea legii și regulilor internaționale, apel adresat … comunității democrațiilor reprezentată de SUA, UE și NATO, care au renunțat la democrație și au adoptat autocrația și dictatul în relația partenerii și lumea.

Pentru a încheia, trebuie să mai observăm că principala vizată de sancțiunile aplicate Rusiei este Uniunea Europeană, entitate care face presiuni asupra Chinei să adopte o poziție similară. Recentul Summit China-UE și discuțiile din ultimele zile au reconfirmat stabilitatea poziției liderilor de la Beijing, de a nu părăsi zona de neutralitate față de războiul din Ucraina.

Beijingul repetă că principala cauză a problemei Ucrainei este dată de dezechilibrul existent în sistemul de securitate european, la care să participe toate părțile, și în care toate părțile să manifeste reținere, pentru că nu se poate cere o încetare a focului și, în același timp, să fie escaladate livrările de arme și muniții (Wang Yi).

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Asia, Asia - Pacific, BRICS, China, Din arhive, EU Centrală şi de Est, Europa, Europa - Asia, Înţelege China, Multilateralism ... în doi, OCS, Război în Ucraina, Rusia, Uniunea Europeană, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la China-Rusia, în oglinda relației UE-SUA, parteneriat vs. hegemonie!

  1. China a sesizat foarte bine că UE are o autonomie strategică redusă, pentru a dezvolta o politică externă independentă în urma crizei care se desfășoară loc în momentul de față. În timp ce teatrul de conflict este Europa de Est, SUA, nicidecum Rusia, au fost capabile să provoace daune semnificative europenilor, în măsura în care conglomeratul UE și-a pierdut disponibilitatea pentru o arhitectură de securitate proprie, deoarece principalele lui națiuni fie investesc mai mult în sistemul lor de apărare legat de NATO, fie iau în calcul aderarea la NATO. Așadar, SUA va câștiga TOTUL din această schimbare a gândirii europene. Numai că niciunui politician de la vârful Uniunii nu pare să-i pese că NU este autonom. Șantajele, comisioanele/„atențiile” și accesul la ponturile unor afaceri profitabile sunt mai importante.
    Acesta, consider eu, este modul în care America manipulează UE în raport cu relațiile pe care le promovează față de Beijing. Citeam în urmă cu două săptămâni, că serviciile de informații americane au „înștiințat” organismele europene despre disponibilitatea Chinei de a oferi ajutor militar Rusiei. Deși Beijingul a negat în mod clar orice implicare în operațiunea rusă în curs de desfășurare în Ucraina, informațiile transmise diplomaților europeni sunt suficient de toxice pentru a o prezenta ca parte în conflict. Pentru Washington, cultivarea unei percepții în UE contra lui Xi și a administrației sale, nu numai că vine în sprijinul politicii americane de menținere a controlului exclusiv asupra continentului european, dar îi permite și să evidențieze Rusia și China ca două state „revizioniste” care amenință regiunea transatlantică. Cu alte cuvinte, hoțul strigă hoții, întrucât tocmai ce se „lăuda” John Kirby mai alaltăieri că SUA au trimis armament Ucrainei în valoare de 100 de milioane de dolari, aducându-i asistența totală undeva la 1.7 miliarde de dolari de la începutul conflictului. Dubla măsură, exact cum spuneți în articol!
    Impasul în curs UE-China reflectă situația dificilă existentă între SUA și China. Pentru occidentali singurul mod în care Beijingul poate deveni mai acceptabil este dacă se distanțează public de Rusia. Legătura simbiotică dintre cele două națiuni trebuie distrusă. Complet! Doar așa pot fi manevrate și aduse la stadiul de servilism. Actul de echilibru al Chinei – care implică respectul pentru interesele legitime de securitate ale țărilor relevante și necesitatea de a pune capăt războiului prin așezarea la masa tratativelor – echivalează cu un sprijin deschis pentru Rusia. Nu pare să conteze, că europenii și-au pierdut capacitatea de materializare a intereselor strategice în fața americanilor.
    China putea să participe – în urma solicitării Uniunii – la medierea antagonismului ruso-ucrainean, pentru a pune capăt unui conflict militar pe bătrânul continent, cu atât mai mult cu cât este o țară care are legături economice profunde atât cu Rusia, cât și cu Ucraina. Dar faptul că Europa NU are o politică externă independentă, deși refugiații vin în valuri, iar prețurile la gaze, petrol și alimente sunt la cote maxime, nu poate face, cu adevărat, niciun pas semnificativ.
    Deși nu-s expert în politici externe și nici în relații bilaterale, trilaterale etc. sunt de părere că NU se conștientizează la nivel de vârf de conducere a UE puterea mizelor chineze, pentru o schimbare de paradigmă în Europa. Prin urmare, dacă-s proști, să le fie de bine!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.