SUA și China au derulat ieri, la Luxembourg, un nou dialog oficial la nivel politic, continuând seria tatonărilor reciproce lipsite de un rezultat real. Diferențele de abordare și viziune, de înțelegere și acțiune, sunt atât de mari, încât în absența unor comunicate și acorduri comune, aceste întâlniri nu fac decât să confirme și să sublinieze divergențele, necum punctele de vedere comune.
China a fost reprezentată de fostul ministru de Externe, Yang Jiechi, în prezent membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, în timp SUA a fost reprezentată de Jake Sullivan, Consilierul pentru securitate națională al SUA. La fel ca în precedentele întâlniri din ultimul an și jumătate, China este partea care comunică public mai mult, după întâlnire, oferind detalii despre subiectele abordate (vezi AICI). SUA păstrează tăcerea pe subiectele abordate, comunicatul oficial al Casei Albe fiind unul de nivel general (vezi AICI).
Trebuie subliniat că partea americană s-a rezumat să comunice oficial, în doar două fraze!, că a fost derulată „o comunicare sinceră, profundă și constructivă privind relațiile China-SUA, precum și alte probleme de interes comun”.
Partea chineză, însă, a comunicat mergând pe teme și nuanțe, a evidențiat că respinge acțiunile SUA care „insistă să stăpânească și să suprime China”, situație care „cufundă relațiile China-SUA într-o situație foarte dificilă (…) afectând grav schimburile și cooperarea bilaterale”.
Cel puțin la nivel declarativ, SUA promovează ideea respectării consensului stabilit la nivelul liderilor celor două state, promovează ideea contactului și dialogului pentru reducerea neînțelegerilor. În practică, însă, administrația de la Washington nu face decât să inițieze și să deruleze o serie de acțiuni care caută escaladarea iritării și reacția Beijingului.
Este motivul pentru care, la întâlnirea de ieri, Yang, a ținut să amintească partenerilor de dialog americani că președintele Joe Biden transmis, în mod repetat, președintelui Xi Jinping, că Statele Unite nu caută un nou Război Rece și nu urmăresc să schimbe sistemul politic al Chinei, că nu se vor opune Chinei prin constituirea unor alianțe, că nu vor sprijini „independența Taiwanului”, cu atât mai puțin nu vor căuta un conflict cu China.
Dialogul Biden – Xi, în căutarea bunăvoinței pierdute!
În ciuda acestor declarații la nivel înalt, SUA insistă „să stăpânească și să suprime China, într-un mod global”, acțiuni care „cufundă relațiile China-SUA într-o situație foarte dificilă, afectând grav schimburile și cooperarea bilaterale”, a arătat Yang.
Acesta a remarcat că relațiile dintre cele două țări se află la o răscruce critică, cele trei principii propuse de președintele Xi: respectul reciproc, coexistența pașnică și cooperarea câștig-câștig, fiind abordările corecte pentru China și SUA, pentru a se menține o relație de bună înțelegere.
„Aceste principii sunt conforme nu doar intereselor fundamentale ale chinezilor și americanilor, ci și aspirației comune a comunității internaționale, trebuind să fie reguli fundamentale pentru dezvoltarea relațiilor China-SUA”, a arătat Yang Jiechi.
Subliniind că partea chineză este pregătită să colaboreze cu partea SUA, Beijingul se opune ferm folosirii concurenței, pentru a defini legăturile bilaterale, a declarat Yang. Este motivul pentru care China cere SUA să își corecteze percepțiile strategice despre China, să facă alegeri corecte și să respecte angajamentele președintelui Biden prin acțiuni concrete.
Imprudentele declarații și acțiuni ale SUA în relația cu China
Oficialul chinez a arătat, de asemenea, că autoritățile de la Beijing adoptă o poziție neechivocă și fermă în protejarea suveranității naționale și integrității teritoriale, respingând orice intervenție externă în afacerile interne ale Chinei.
În aceste sens, „problema Taiwanului vizează fundamentul politic al relațiilor China-SUA care, dacă nu este tratat corespunzător, va avea un impact subversiv”.
„Riscul nu numai că există, ci va escalada pe măsură ce Statele Unite vor încerca să stăpânească China, folosind chestiunea Taiwanului, pe măsură ce autoritățile din Taiwan se vor baza pe SUA pentru a caute independența”, a accentuat Yang, care a cerut americanilor să nu judece greșit realitatea și să respecte principiul unei singure Chine, prevederile din Cele trei comunicate comune China-SUA (vezi AICI) și să trateze problema Taiwanului într-un mod prudent și adecvat.
China-Rusia, în oglinda relației UE-SUA, parteneriat vs. hegemonie!
Nu în ultimul rând, partea chineză a cerut SUA să trateze responsabil subiectele referitoare la Xinjiang, Hong Kong, Tibet, Marea Chinei de Sud, dar și drepturile omului și religia din China, căutând să facă eforturi pentru promovarea prosperității, stabilității și dezvoltării în regiunea Asia-Pacific, nu pentru tensionarea situației.
La precedenta întâlnire Jake Sullivan și Yang Jiechi (Alaska – Martie 2021), cele două părți au convenit să permită presei accesul la prima parte a discuțiilor, aceea în care vorbitorii își transmit mesajele de principiu. A fost un moment extrem de stânjenitor pentru oficialii americani să fie luați la „palme” pentru că nu își respectă declarațiile și angajamentele, pentru că se exprimă și manifestă dominator, lipsit de respect – având în vedere că primirea delegației chineze la dialog s-a făcut pe fondul unor noi sancțiuni unilaterale impuse Chinei de SUA. (vezi AICI)
Pe fondul discuțiilor de ieri, nu este deloc de neglijat faptul că președintele Joe Biden a semnat legea prin care se înființează o comisie în vederea creări a unui muzeu național de istorie și cultură americană din Asia-Pacific, la Washington. (vezi AICI), în care sunt implicați, între alții, membri ai Camerei Reprezentanților și Senatului SUA cu origini în China și Japonia.
Atât în cadrul vizitei sale în Asia de Est (Coreea și Japonia) cât și la întâlnirea cu delegația chineză de la Luxembourg, Biden a venit cu vântul rece al războiului și pentru recrutarea de soldați care vor lupta în folosul SUA. Fiindcă pentru președintele american, armata japoneză este cel mai bun mercenar (cred că toată lumea cunoaște incidentul Mukden din 1931 care a condus la invazia japoneză în Manciuria, precum și incidentul de la Podul Marco Polo care a provocat un război total cu China în 1937) care să lupte împotriva Chinei. Or, această atitudine a Washingtonului reflectă atât faptul că politica sa externă este determinată de deciziile și declarațiile belicoase ale CIA, ale Consiliul de Securitate Națională și ale Departamentul de Stat, dar și metode de intensificare ale riscurilor de securitate regională prin recrutarea țărilor cărora li se va cere să conducă un război proxy împotriva Chinei. Chiar dacă lumea speră să vadă o diplomație profesionistă, care să promoveze și interesele țărilor cu care americanii se află în discuții, chiriașul de la Casa Albă demonstrează exact contrariul. Prin urmare, nu-i deloc de mirare atitudinea Chinei și nici afirmațiile reprezentanților ei!
Devine din ce în ce mai evident că dominația economică a Americii slăbește din cauza războiului său economic nesfârșit, că dominația sa ideologică se estompează din cauza gestionării greșite a democrației și că ceea ce i-a mai rămas să promoveze-n lume este dominația militară. Nu-i vorbă, că începând cu sfârșitul WWII numai cu așa ceva se ocupă, susținând teroarea prin toate mijloacele posibile: lovituri de stat, revoluții colorate, ingerința în treburile interne ale altor state cu ajutorul sucursalelor CIA, boots on the ground și bombardamentul nesfârșit al aviației și al dronelor pentru te miri ce motive inventate – gen deținerea de arme chimice, subjugare financiară prin intermediul celor două pârghii de șantaj și constrângere – FMI și Banca Mondială etc. etc.
Așadar, Biden recurge la dominația militară fără sprijin economic puternic și fără sprijin ideologic. Acest gest, consider eu, subliniază simptomul căderii imperiului, iar diplomația sa reprezintă oglinda eforturilor disperate de a salva hegemonul ÎN cădere PRIN puterea militară. Că întreaga tevatură va conduce către sinuciderea globală ale SUA și către finalul lor rușinos, nu-mi produce absolut niciun sentiment de regret! Și cred că nici administrației de la Beijing!