Trebuie să fim onești în fața realități și să evidențiem un lucru simplu: Ucraina nu este parte a Uniunii Europene, nu este parte a NATO, cum nu este parte a Statelor Unite ale Americii. Cu toate acestea, UE, NATO, SUA, fac din Ucraina un subiect central în preocupările, agenda și deciziile care afectează în mod direct și brutal viața tuturor locuitorilor Uniunii Europene. Direct responsabili pentru această realitate sunt Comisia Europeană (CE) și Parlamentul European (PE), două instituții care au devenit corporații, care privesc viața sutelor de milioane de cetățeni ai UE ca pe o afacere în beneficiul marilor companii multinaționale, companii care dictează și dirijează deciziile CE și PE, realitate reflectată în “Discursul din 2022 privind starea Uniunii al președintei von der Leyen”, prezentat ieri, la Strasbourg.
Este prima dată când Parlamentul European dezbate starea uniunii în timp ce o parte din teritoriul Europei este devastat de război, a afirmat președintele CE, doamna Ursula von der Leyen. FALS!, din cel puțin trei motive: (1) Uniunea, Parlamentul și Comisia Europeană nu reprezintă întregul continent european; (2) Nu este pentru prima dată când, de la fondarea UE, teritoriul Europei este devastat de război – vezi războaiele de pe teritoriile: fostei Iugoslavii, Republicii Moldova și chiar Ucraina, până la data de 24 Februarie 2022; (3) Parlamentul European a discutat și a emis numeroase rezoluții pe diverse teme care au privit conflictele în rerulare sau înghețate de pe teritoriul Europei, niciunul însă echilibrat, așezat pe baze obiective, care să ducă la stingerea conflictelor.
În integralitate, discursul doamnei Ursula von der Leyen, președintele CE, este dominat de șabloane și obsesii sovietice, de sfidarea principiilor democratice care sunt evidențiate de multitudinea de idei și opinii, situație reflectată încă din titlul dat mesajului: “O Uniune a cărei forță stă în unitate”. Despre ce unitate este vorba? Despre o unitate militară, despre o unitate în care orice altă opțiune sau orice propunere de dialog real cu Rusia sunt privite drept “trădare”, “putinisme”?
În cele 23 de pagini ale discursului, prin intermediul președintelui CE, Uniunea Europeană se dovedește incapabilă să se racordeze la realitatea care a generat războiul din Ucraina: lipsa dialogului, nerespectarea acordurilor semnate, obsesia corporatistă de extindere economică, politică și militară spre Est, pe model american, așa cum SUA o fac la nivel global. Apoi, cei care au pregătit discursul doamnei von der Leyen se dovedesc lipsiți de lectură, dar profund dominați de șabloane și metafore de slabă calitate, ca să nu spun că sunt ridicoli în exprimare. Iată doar un exemplu:
“Europenii s-au trezit, pretutindeni pe teritoriul Uniunii noastre, și au privit îngroziți ceea ce se întâmpla. Zguduiți să vadă fața hâdă și neînduplecată a răului ieșind din nou la suprafață. Bântuiți de sunetele sirenelor și de brutalitatea implacabilă a războiului.”
Este debutul fulminant al discursului despre o realitate care nu privește direct cetățeanul UE, decât și exclusiv ca urmare a deciziilor liderilor UE! Vorbesc despre cetățeanul UE bătut, împușcat, schilodit pe viață sau omorât de forțele de ordine ale țărilor UE: Franța, Germania, Olanda, Belgia etc. pentru că îndrăznește să protesteze la adresa deciziilor politice care nu mai țin cont de realitate și de nevoile contribuabililor europeni! Dar asta este democrația, nu are legătură cu dictatura … pentru că UE este “o uniune a cărei forță stă în unitate”!
Uluitor, dar deloc surprinzător, realitatea războiului din Ucraina este suprapusă de doamna von der Leyen cu criza financiară din urmă cu 15 ani și cu pandemia Covid-19. Ce legătură poate să fie între cele trei? Poate faptul că și criza financiară, și pandemia și războiul din Ucraina sunt evenimente la baza cărora se află grave complicități ale autorităților statale și multi-naționale?
Iată de ce, von der Leyen are dreptate pe jumătate când spune că “miza este uriașă. Nu numai pentru Ucraina, ci și pentru întreaga Europă și pentru întreaga lume”, dar nu mai are dreptate când afirmă că “războiul Rusiei împotriva Ucrainei, este un război îndreptat împotriva sistemelor noastre energetice, a economiei noastre, a valorilor noastre și a viitorului nostru. Este războiul autocrației împotriva democrației”. JUMĂTATE FALS!
Acceptând că din partea Moscovei și a președintelui Vladimir Putin nu putem emite pretenții, pentru că acolo este dictatură, este autocrație, prin urmare nu este democrație, în aceste condiții: ce facem cu Uniunea Europeană care devine o corporație în care drepturile și libertățile sunt eradicate, în care sunt impuse cenzura și stigmatizarea pe criterii de naționalitate și diversitate de opinie?
În fața acestor derapaje, din ce în ce multe și mai grave, Comisia Europeană cere europenilor să fie solidari, pentru că așa “Putin va fi înfrânt, iar Europa va ieși învingătoare”.
În nemărginita ipocrizie deja devenită etichetă în comportamentul și exprimările doamnei Ursula von der Leyen, în Ucraina există ucraineni buni și ucraineni răi, ucraineni care merită să trăiască, ucraineni care merită să moară. Cum altfel să înțelegi pasajul în care se adresează soției președintelui Ucrainei?
“Dragă Olena, a fost nevoie de un curaj imens pentru a rezista cruzimii lui Putin. (…) Și ați construit astfel o națiune de eroi.”
Dincolo de faptul că Olena are exclusiv calitatea de soție a soțului său, astăzi președinte al Ucrainei, ce o califică pe doamna von der Leyen să stabilească prioritățile UE în dialog cu … nimeni? Pentru că Olena Zelenskaiya este nimeni în relație instituțională. Apoi, ce a făcut și ce face UE cu privire la sutele de copii din Donbas, cu miile de părinți din Donbas, cu toții ucraineni, omorâți fără nicio reacție fermă din partea UE, SUA, NATO, până în Februarie 2022? Cu ei, cum rămâne? De unde această segregare pe criterii de naționalitate, dacă nu din interesul de a denatura și deturna realitatea?
Răspunsurile pot veni din pasiunile SUA-UE-NATO cel puțin la fel de “criminale” ca ale lui Putin, pentru care “economia Rusiei este acum pe cale să treacă în uitare”. Oare?
Clarificând că “sancțiunile vor fi menținute”, dar și faptul că UE a furnizat Ucrainei, în ultimele șapte luni asistență financiară în valoare de peste 19 miliarde de euro, “fără a pune la socoteală sprijinul nostru militar”, președintele CE evită să vorbească despre efectele economice suportate și care vor afecta viața cetățenilor UE!
Este generos faptul că UE dorește să reconstruiască școlile distruse din Ucraina, pentru care vor fi alocate alte 100 de milioane euro, dar … ce s-a întâmplat cu școlile distruse din Serbia, distruse de NATO, SUA, UE? Mai mult, ce facem cu școlile din țările est-europene membre UE? Acolo viitorul nu mai începe în școli? Acolo economia și oamenii nu mai contează?
Ca jurnalist nu pot să nu observ că până și presa a fost înrolată oficial în spectacolul grotesc al falsei democrații promovate abuziv de Bruxelles.
“O lecție pe care o putem desprinde din acest război este aceea că ar fi trebuit să îi ascultăm pe cei care îl cunosc pe Putin. Ar fi trebuit să o ascultăm pe Anna Politkovskaya și pe toți jurnaliștii ruși care au scos la lumina zilei crimele și au plătit pentru acest lucru prețul suprem.”
Pe același nivel de interes, de ce nu ar trebui să ascultăm jurnaliștii europeni care vorbesc despre corupția la nivel înalt în care este implicată însăși doamna von der Leyen și familia acesteia, înainte de a ajunge președinte al CE și mai ales după?
“Toate aceste voci ne spun de ani de zile că Putin nu se va opri”, declară doamna von der Leyen, incapabilă să înțeleagă că orice om, orice entitate sau țară provocată, până la urmă va reacționa, iar Rusia nu face decât să acționeze pentru a limita, repet, extinderile lipsite de dialog, inclusiv la nivelul securității strategice, din Europa de Est.
Dar, cea mai relevantă dintre aberațiile prezentate, ieri, de președintele Comisiei Europene, doamna Ursula von der Leyen, privește direct nivelul de trai al cetățenilor UE.
“Anul trecut, gazul rusesc reprezenta 40 % din importurile noastre de gaze. În prezent, acest procent a scăzut la 9 % pentru gazul transportat prin gazoducte. Dar Rusia continuă să manipuleze activ piața noastră de energie. Preferă să lase pur și simplu gazul să ardă mai degrabă decât să îl livreze. Această piață nu mai funcționează.”
Cum poate Rusia să manipuleze costul gazelor pe piața UE, câtă vreme gazele rusești mai reprezintă doar 9%? Evident, vorbim despre specula tolerată de instituțiile Comisiei Europene și de Parlamentul European, aflate la cheremul companiilor care controlează piața gazelor și petrolului din spațiul UE. De aici, până la problemele climatice și nevoia de a reduce consumul de energie electrică și “cererea în orele de vârf” nu mai este decât un pas care înseamnă prostie totală grupată în noua formulă democratică: “economia noastră socială de piață”!
Ce este aceea economie socială de piață? Cine și când a brevetat această formulă și cum este definită ea în termeni juridici? Economia este de piață, adică liberă, reglată de cerere, ofertă și consum, sau este controlată de stat, ceea ce înseamnă că nu mai este de piață. Prin urmare, dacă este o piață liberă, de ce “nu este corect să se obțină profituri record extraordinare de pe urma războiului și pe spatele consumatorilor”? Oare nu aceasta a fost miza provocărilor permanente care au dus la declanșarea războiului din Ucraina și ulterior a falsei crize a petrolului și gazelor?
Iată cum, din buzunarul contribuabililor UE, alte “peste 140 de miliarde euro vor fi direcționate către statele membre, cu scopul de a atenua direct impactul acestei situații”, o sumă uriașă care va ajunge exact în conturile companiilor care nu este corect să se obțină profituri record extraordinare!
În timp ce sute de milioane de contribuabili UE vor răbda de frig și foame în iarna care se apropie, Comisia Europeană este preocupată de noua Bancă europeană a hidrogenului, care va putea investi trei miliarde de euro, pentru “a construi economia viitorului”, dublarea capacității de combatere a incendiilor, pentru care UE va achiziționa zece avioane amfibie ușoare și trei elicoptere suplimentare, pentru că “aceasta înseamnă solidaritatea europeană în acțiune”.
În condițiile în care UE se confruntă astăzi cu o gravă criză socială, economică și energetică, doamna von der Leyen a vorbit de sute de miliarde de euro (aproape un trilion de euro) care vor fi investite în NextGenerationEU … adică în viitor! Nimic despre problemele reale, imediate, cum ar fi: sănătatea, educația – în condițiile în care 2023 se dorește să fie Anul european al educației și perfecționării!
Dar, pentru că toate problemele au o cauză, alături de Rusia, vinovate sunt și statele membre care “ar trebui să dispună de mai multă flexibilitate în ceea ce privește modalitățile de reducere a datoriei”. Asta nu înseamnă nimic mai mult decât o și mai mare cedare de suveranitate, o și mai mare renunțare la interesul național, în favoarea unor birocrați corupți, care urmează viziunea și planurile deloc transparente ale unor entități niciodată alese, niciodată vizibile și supuse analizei europenilor!
În aceste condiții, din ce poziție vorbește doamna Ursula von der Leyen despre “mai multă responsabilitate”?
Cât privește extinderea UE, cu țările din Balcani, cu Ucraina, Moldova și Georgia, din nou cu sfidarea dialogului cu Rusia, doamna von der Leyen reconfirmă fractura deja cauzatoare de moarte fratricidă din Ucraina, oricând aclamă că “Uniunea noastră nu este completă fără voi”! Corect, Uniunea voastră!
Nu în ultimul rând, din discursul președintelui CE trebuie evidențiată predispoziția la cenzură, la obsesiva limitare a pluralismului de idei, atât în ceea ce privește Rusia, dar și China, țări văzute ca un pericol, țări care “finanțează instituții care ne subminează valorile”. Mai mult, “dezinformarea lor se răspândește de pe internet în sălile universităților noastre”.
Ce spune doamna vond der Leyen este că în timp ce europenii nu trebuie să cunoască și alte puncte de vedere, aceiași europeni știu, cunosc mai bine, realitățile din alte zone ale lumii, deși nu locuiesc acolo, deși nu au contact direct cu realitățile, culturile, tradițiile și modelele locale. Atunci când Rusia sau China reacționează la acuzațiile SUA sau UE, președintele CE ne spune că sunt minciuni iar “Aceste minciuni sunt toxice pentru democrațiile noastre”, că “trebuie să ne protejăm mai bine de interferențele răuvoitoare”, motiv pentru care va fi pregătit “un pachet privind apărarea democrației”, pentru că “acesta este spiritul Europei”!
Este extrem de curios cum politica Uniunii Europene copiază și devin tot mai mult politicile promovate de SUA. Diferența este dată de faptul că mizeriile generate de ambițiile hegemonice se răsfrâng direct în capul europenilor, conduși tot mai dezastruos de politicieni cu educație și comportament corporatist, în care tot ce contează este profitul și ambiția sinucigașă de a nu pierde în fața adversarului. Pentru asta, nu contează, costurile, pierderile, cu atât mai puțin viața oamenilor.
Un răspuns la UE trece la “economia socială de piață”!?!