Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) parcurge o perioadă de criză majoră, în condițiile în care „nu a putut preveni războiul din Ucraina, nu l-a putut gestiona contextul politic favorabil stingerii conflictului”, a declarat Dr. Adrian Severin (foto), în cadrul reuniunii informale a Grupului de lucru împuternicit să caute soluții pentru restabilirea eficienței, prestigiului și influenței organizației cu origini în perioada Războiului Rece, evenimentului organizat la data de 22 Februarie, la Palatul Hofburg din Viena.
În opinia acestuia, OSCE se confruntă cu o dublă „mișcare revizionistă”, în raport cu Actul final de la Helsinki și Carta de la Paris. În primul rând se observă o revizuire a granițelor NATO spre Est – ca parte a interesului SUA – în logica unei ordini unipolare instaurate odată cu încetarea Războiului Rece, însă contrar celor stabilite prin acordul politic Bush-Gorbaciov. În al doilea rând, domnul Severin arată că se produce o „revizuire” a frontierelor Rusiei în fostele republici sovietice desprinse din URSS, autoritățile de la Moscova urmărind un statut de putere globală post-sovietică.
Mai mult, în mesajul său, Adrian Severin subliniază că folosirea termenului de „revizionism” este problematică, cât timp Războiul Rece s-a încheiat fără o conferință și un tratat de pace propriu-zise.
Ca o notă personală, aș merge mai departe, susținând că în lipsa unui tratat de pace și în fața extinderii permanente a NATO și intereselor politice și economice spre Est, putem observa că niciodată, în perioada 1990-2023, Occidentul nu a renunțat la Războiul Rece, ci a fost continuat nederanjat, în absența unui oponent capabil să ceară și să impună limite.
De la realitatea Cortina de Fier, care împărțea Europa, de la măsurile pentru consolidarea încrederii, controlul armamentului destinderea care a urmat după 1990 – Adrian Severin evidențiind: căderea Zidului Berlinului, dizolvarea blocului sovietic, încetarea (!?) Războiului Rece, la Paris, „s-a ajuns la concluzia că toți membri CSCE adoptaseră democrația ca mod de organizare a societăților lor și că astfel ele dobândeau o pace socială internă care se exprima automat printr-o politică externă pacifică, ordinea lumii, debarasată de bipolarism și devenită unipolară fiind caracterizată de securitatea democratică”.
Ca efect, CSCE s-a putut transforma în OSCE, fiind constituită Adunarea parlamentară în care Vestul și Estul se întâlneau pentru a „armoniza abordările politice naționale, cu parlamentari din estul euro-asiatic, ca membri ai unei singure familii democratice în care toți erau egali dar și diferiți, securitatea continuând a fi tratată ca indivizibilă”.
Venind în actualitate, domnul Adrian Severin susține că evenimentele din 2022 și 2023 au fost prefațate de: revoluția portocalie din Ucraina (2004/2005), de Summitul NATO de la București și războiul georgiano-rus pentru Osetia de Sud (2008), de Euro-Maidanul de la Kiev (2013) și lovitura de stat de la Kiev și secesiunea Crimeii (2014), de Acordurile 1 și 2 de la Minsk, susținute de Germania și Franța, dar nu și de SUA și Marea Britanie (2015).
Concret, Dr. Severin susține că „ordinea mondială unipolară, prin excelență instabilă – nimeni și nimic nu poate sta prea mult într-un picior -, care a urmat ordinii bipolare, prin natura ei tensionată, nu a fost urmată de un nou bipolarism sau de un multipolarism simetric care prin echilibrul puterilor să garanteze pacea, ci este pe cale de a face loc unei fracturi a lumii în două părți separate, fiecare cu ordinea sa, avându-și izvorul în tradiții culturale diferite. Nu o lume cu doi poli, ci două lumi, cu sisteme polare proprii, aflate într-un conflict sistemic și sistematic”.
Aceasta în condițiile în care, „pe teritoriul fostei Ucraine sovietice nu se confruntă (numai) Rusia cu Ucraina, ci Vestul euro-atlantic cu Estul și Sudul”.
Iată de ce, în opinia domnului Severin, lumea se află nu în fața unui simplu conflict geopolitic, iar miza acestuia nu se limitează doar la niște teritorii, ci este „un conflict între civilizații”, un conflict care pune în discuție „principiile caracterului indivizibil al securității și pe cel al respectului diversității, opunând în mod periculos independența individuală interdependenței globale și identitatea națională solidarității internaționale, în loc să le concilieze”.
În mesajul prezentat la Viena s-a mai arătat că, în 2023, se observă „reideologizarea relațiilor internaționale, Occidentul euro-atlantic proclamând ‚războiul sfânt’’ între Democrații și Autocrații”, proces în care democrații se autodefinesc ca fiind „o lume a libertății și egalității absolute, dusă dincolo de diferențele naturale și împotriva distincției dintre majoritate și minoritate”, iar autocrații se definesc drept „o lume a tradiției culturale, a familiei clasice circumscrisă de datul geografic, realitatea biologică, perpetuarea speciei și identității naționale”.
Odată subliniate cele două grupări, „autocrațiile apar a câștiga concursul autenticității cu democrațiile, și astfel sufletele și mințile oamenilor”, susține domnul Severin, deși împinse spre alianță, ca urmare a presiunilor și declarațiilor tot mai acute lansate de democrați, autocrațiile „configurează tot mai accentuat superioritatea celor dintâi, inclusiv sub aspect economic, demografic și cultural, precum și pe terenul cercetării și creativității științifice; și chiar, din ce în ce mai mult, în domeniul militar”.
Astfel, „omenirea se împarte nu numai în două lumi adverse, dar lumea în care își are sediul OSCE este tot mai mică și mai slabă în comparație cu cealaltă lume”.
Cealaltă lume este conturată de domnul Severin prin asocierea resurselor naturale și a capacităților nucleare ale Rusiei cu productivitatea și creativitatea Chinei, cărora li se alătură puteri precum India, Africa de Sud, și Brazilia, precum și Turcia sau Arabia Saudită, o lume care „pune în umbră și împinge în defensivă orice ofertă euro-atlantică”.
O altă problemă subliniată în mesajul domnului Adrian Severin este aceea a fracturii dialogului și refuzului de a mai lua parte la formate care asigurau echilibrul de forțe la nivel global, ca parte a răspunsului la „caracterul abuziv al unilateralismului american”.
În baza unei serii de argumente, care vizează riscul izolării, blocajelor pe diverse paliere, Dr. Severin atrage atenția asupra riscului de a se ajunge la „irelevanța organizației (OSCE) până la dispariție, în măsura în care rolul acelei organizații este să ofere securitate colectivă organizând securitatea cooperativă prin ținerea celor care nu gândesc la fel împreună”, iar pentru a se evita acest deznodământ, „OSCE trebuie să se reinventeze”, o condiție prioritară fiind aceea a reafirmării faptului că Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (ÎN EUROPA – s.m.) este „locul de întâlnire al celor diferiți (ca tradiție, mod de a gândi și mod de a trăi)”.
Mai mult, domnul Severin subliniază că „trebui văzut cum poate fi conciliat principiul neamestecului în treburile interne, cu cel al obligației de a proteja, și al dreptului de a interveni din motive umanitare, subsecvent acesteia”.
În condițiile în care interesele statelor membre OSCE rămân diferite și uneori contradictorii, culturile acestora fiind diverse, la fel modul de a gândi și a aborda ordinea internă națională și relațiile internaționale, „regulile trebuie simplificate și flexibilizate, astfel încât să se evite derapajul spre situații limită în care interesele naționale ajung să domine respectul pentru regula comună, și puterea să prevaleze asupra dreptului, făcând din război soluția optimă pentru depășirea controverselor (s.m.)”.
Pe fondul dispariției încrederii între membrii OSCE, Dr. Adrian Severin, susține păstrarea regulii consensului în luarea deciziilor, echivalând cu acordarea unui drept de veto fiecărui stat membru, chiar dacă în trecut a pledat pentru reformarea acestui sistem. „Nu mi-am schimbat opinia, dar în condițiile actuale renunțarea la consens ca modalitate de adoptare a deciziilor este nerealistă. O asemenea modificare a regulii, fie și numai parțială sau graduală, este condiționată de existența unui nivel rezonabil de încredere. Or, în prezent, încrederea între membrii OSCE a dispărut și fără ea nimeni nu poate renunța la prerogativa de a bloca orice hotărâre care i se pare neconvenabilă”.
Nu în ultimul rând, am reținut din mesajul transmis la Viena de domnul Severin că Occidentul trebuie să admită că „sancțiunile economice reprezintă acte de război”, ca o componentă de „război economic”. Este motivul pentru care OSCE trebuie să le combată, „mai ales atunci când sunt adoptate discreționar de un stat membru împotriva altor state membre”, nefiind „acceptabil ca fiecare stat să treacă, după bunul său plac, la sancționarea economică a altuia, impunând terților respectarea acelor sancțiuni, cu ignorarea dreptului internațional și a intereselor legitime ale comunității internaționale. Asta nu poate duce decât la dezordinea mondială a cărei ultimă expresie este războiul… nuclear”.
Notă: Prof.Univ.Dr. Adrian Severin a fost președinte al Adunării Parlamentare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), în perioada 2000-2004
Un răspuns la ADRIAN SEVERIN: Pe teritoriul Ucrainei se desfășoară „un conflict între civilizații”