Au trecut mai bine de trei luni de când am primit varianta manuscris a noului volum semnat de Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura, de această dată împreună cu partenera de viață și diplomație, doamna Tania Isticioaia-Budura. Au fost luni de lectură, de sublinieri, de note, dar mai ales de aprofundare, cercetare și comparație, având alături arhiva Ministerului Român de Externe coordonată de Ambasadorul Romulus Ioan Budura.
În aceste condiții, volumul tipărit primit acum o lună la Beijing a scăpat de tortura cititorului dominat de memoria vizuală, cu atât mai mult cu cât poartă amprenta și mesajul celui pe care personal îl consider ultimul ambasador român nu doar în China și Asia.
„Brățara de lac roșu”, al patrulea volum de autor apărut la Editura Cartea Românească Educațional, este un compliment adus profesiei de diplomat, un suplimentar și necesar proces de observație a codului genetic al diplomației și vieții în China de ieri și de azi.
„Brățara de lac roșu” poate fi considerat un vals peren interpretat de Viorel și Tatiana Isticioaia-Budura în cea mai amplă și complexă lucrare scrisă vreodată în România despre epoci și evenimente care au marcat istoria României și Chinei: Revoluția Culturală, evenimentele din 1989, vizitele și contactele oficiale, perioada de glorie a relației, pierderea poziției privilegiate a României în cadrul relațiilor diplomatice și economice bilaterale. Tuturor acestora se adaugă amintiri și considerații extrem de valoroase din perspectiva percepțiilor și înțelegerilor noastre, ca europeni și membrii ai familiei occidentale, asupra lumii asiatice și Chinei.
Extrem de relevante în ansamblul volumului sunt evidențierile realităților diplomatice românești și occidentale din diferite epoci, sub diferiți lideri, evidențiri care subliniază conturul dezinteresului, epuizării și degradării generalizate. Superficialul, superioritatea și politicul prelevă în fața specialiștilor și experienței, semnal de alarmă întâlnit frecvent, care transpare din situațiile și zecile de evenimente la nivel înalt prezentate.
Ca o premieră sub haina de autor de carte, Ambasadorul Isticioaia-Budura tratează în mod deschis și tranșant superficialitatea, iresponsabilitatea, cu care se acționează în diplomație și în presă, tot mai puțini fiind cei care au capacitatea reală și viziunea necesare pentru domenii extrem de sensibile în cadrul dialogului dintre țări și popoare.
Pentru cei preocupați de înțelegerea Chinei, a diplomației și dialogului internațional, volumul de față este o nouă mărturie despre cum poți construi o mare diplomație, în egală măsură despre cum o serie de obiective: aderarea la NATO și UE, pot afecta până la dezinteres relația cu o țară prietenă, poate singura din lume care a acționat permanent în limitele bunei cuviințe și interesului comun.
Trebuie reținut cu atenție mesajul volumului, în mare parte secretul la îndemâna tututor: relația cu China solicită răbdare, cunoaștere și proiecte pe termen lung. În mod frecvent: cultura, diplomația și valoarea oamenilor sunt sublinieri esențiale în dialogul diplomatic și politic responsabil și conștient, mesaj venit dintr-o epocă în care s-a făcut istorie și în care s-au făcut sacrificii pentru a demonstra „că nu rămânem și că nu am fost niciodată prizonierii efemerului, ai provizoriului”.
Planul diplomatic, rigoarea profesională, ecourile trăirilor personale, se succed în piruete și schimburi permanente de ștafetă și mesaj. Deși structurat în opt capitole care acoperă aproape 50 de ani de viață și experiență diplomatică în spațiul asiatic, volumul este un fluviu în apele căruia intri abrupt (dacă nu cunoști viața și lucrările anterioare semnate de Ambasadorul Viorel Isticioaia-Budura) pentru a fi însoțit permanent, de o manieră subtilă dar consistentă, când de Viorel, când de Tania, povestitori, personaje și autori.
Lectura volumului trebuie să înceapă de la cunoașterea faptului că cei doi sunt născuți (Tania), educați, inițiați diplomatic, participanți la evenimentele istoriei Chinei pe care le prezintă consistent, uneori detaliat, de o manieră și anvergură lipsită de reținere, interogativă și critică în oglinda diplomatică, dar permanent sub apelul efortului de a renunța la prejudecată și superficialitate. Este unul dintre motivele pentru care lectura a fost suplimentată abundent, în paralel, de reactualizarea memoriei cu ajutorul documentelor de arhivă diplomatică. În conținutul său, „Brățara de lac roșu” topește și filtrează detașat evenimentele la care autorii au fost martori, oferind detalii, nuanțe, perspective și emoții pe care documentul oficial nu le poate reține.
Una dintre provocările-apel lansate frecvent în acest volum este următoarea: cunoaște înainte de a judeca, vezi în limitele corecte și înțelege bine, înainte de a emite considerații de ordin politic, diplomatic, economic, social, cultural, uman. Diferența dintre cel care privește și cel care joacă pe scena diplomatică este dată de rigoare și reținerea în exprimare. De aici și o principală temă de meditație încrustată în „Brățara de lac roșu”: cu cât observi mai atent și mai cuprinzător, cu atât este atenuată tentația de a crede că ești în poziția de a judeca și emite pretenții în diplomație și politică.
Pe de altă parte, volumul-roman memorialistic lansează o provocare de o amplitudine seismică în domeniul cunoașterii, fiind o carte care atinge spații și secvențe ale istoriei, abordări de ordin sociologic, psihologic, antropologic, permanent în reflexie cu nevoia de aprofundare a trecutului și prezentului. Pentru că în China ești într-o altă lume, într-o altă cultură, dar mai ales într-un spațiu temporar cu o cu totul altă consistență și memorie … simultană dar nu paralelă cu lumea globală. Atenți și profund cunoscători ai modului în care se exprimă și acționează China, permanent consecventă și conștientă de propria istorie, autorii evidențiază că occidentalii s-au „lăsat complet dominați de concepția strategică a Vestului în privința Chinei. Ceea ce e deplin inadecvat (…) perspectivele unilaterale, cu prejudecăți și clișee, sunt mai extinse și înrădăcinate în statele dezvoltate, decât în zona noastră. Deci, sunt multe argumente în favoarea adecvării sporite a concepției de relații bilaterale.”
Mai mult, în dialogul dintre chinezi și lumea exterioară cei care vin în China trebuie să fie conștienți de permanentul efort făcut de partenerii de la Beijing pentru a înțelege că „multe dintre eșecurile politicilor economice vest-europene s-au datorat dificultăților de a adopta și implementa decizii relevante, dincolo de efemeritatea și tranzitivitatea ciclurilor și competiției electorale”, pentru că doar așa „se cultivă cunoașterea și încrederea reciprocă” în China și doar „acestea au valoare reală”.
Cu subtilitățile firești, devenite rutină profesională după zeci de ani de carieră, autorii transmit un mesaj pentru prezent și viitor cu privire la realitățile chineze: „Acum, îmi dau seama cât de puțin suntem conectați la tempoul progresului lor, cât ignorăm nivelul performanțelor. (…) Am înțeles eroarea pe care o facem: judecăm, operăm cu imaginile de ieri! Suntem captivii clișeelor ce ne domină confortabil, prizonieri a ceea ce a fulgurat trecător pe ecranul percepțiilor noastre – mentale, mediatice, politice! Prezentul judecăților noastre mustește de trecut. În realitate, prezentul evoluțiilor chineze secretă deja viitor!”
Pe marginea acestui volum se pot scrie și prezenta zeci de pagini de referințe și aspecte care merită evidențiale, se poate contura un scenariu de film pe care un regizor inspirat să îl transpună într-un document-video.
Revin, însă, la titlu: „Brățara de lac roșu”. Este cheia unei călătorii de o viață în care Snow White devine Honey Moon mereu alături de un Harap Alb de pe tărâmul diplomației. Brățara este un talisman norocos oferit la început și returnat mereu după misiuni și momente diplomatice, politice dificile, după zile și evenimente marcate de tensiune și incertitudine, ca o confirmare a faptului că personajele principale, Viorel și Tania, au avut o șansă … „O șansă pe care nu știu dacă mulți străini au avut-o! Am fost împreună și am trăit diferite momente ale istoriei aici!”
Volumul de față, prin consistența și reperele oferite, ar trebui inclus în bibliografia generală diplomatică de la București și în cea obligatorie pentru cei care ajung în misiune în China și Asia. În mod esențial, este o poartă de intrare în trecutul, prezentul și viitorul Chinei, deschisă de ultimul diplomat român pe care eu îl cunosc, împreună cu partenera de viață, educație, cultură, emoții, amintiri și brățară de lac roșu.
