INTERVIU – „Descoperind China – Beijing” – o carte cu multe poveşti despre Beijing (I)

Preluare RADIO CHINA INTERNAŢIONAL

Chu: Bună seara, stimaţi ascultători!
Bun găsit la ediţia de astăzi a rubricii „Cultura chineză”. La microfon, Chu Qunli.
Dragi prieteni, poate aţi aflat prin intermediul site-ului nostru în limba română faptul că, recent, a fost lansată în România o nouă carte despre China . Autorul ei este chiar colegul nostru român, Dan Tomozei, cunoscut jurnalist sibian, fost redactor şef al revistei „Dacii liberi” şi corespondent al cotidianului „Jurnalul Naţional”, laureatul cu diferite premii şi burse jurnalistice în România şi Europa. Astăzi l-am invitat pe Dan Tomozei să ne vorbească despre volumul „Descoperind China – Beijing „. Bună seara, Dan!
Dan Tomozei: Bună seara, Chu Qunli. Sunt onorat să fiu invitat al rubricii „Cultura chineză”.

Chu: Dan, te invit să faci mai întâi o scurtă prezentare a cărţii tale. Poate mulţi prieteni încă nu ştiu despre aceasta.
Dan: În primul rând vă mulţumesc pentru ocazia de a discuta la Radio China Internaţional despre volumul „Descoperind China – Beijing ” şi pentru invitaţia de a fi împreună la un interviu. Deşi suntem colegi, ne vedem în fiecare zi, am ceva emoţii.
Volumul „Descoperind China-Beijing” este un codou şi o recompensă pe care consider că o merită chinezii şi românii care continuă, de zeci de an de zile, să construiască relaţia de prietenie dintre România şi China. Pe de altă parte, cred că este singura mea şansă de a întoarce o oportunitate dată de chinezi, pentru că datorită Chinei, sunt astăzi la Beijing . De un an şi jumătate locuiesc la Beijing .
„Descoperind China-Beijing” este o carte despre oraşul Beijing , dar într-un mod în care încerc să arăt românilor, cititorilor în limba română, cum se dezvoltă un oraş. Plecând de la istorii milenare, ajungând până la cele mai dezvoltate sisteme de comunicaţii, la sistemul de transport, la zonele de agrement, la zonele turistice. Practic, este o imagine a Beijingului de astăzi, dar trecută prin foarte multe fire istorice. Este o combinaţie între ceea ce am trăit eu, la pas, aproape în fiecare zi, în Beijing, trecând prin cultura extrem de valoroasă a Chinei, acumulată în Beijing, dar şi experienţa trăită pe stradă, alături de chinezii de rând, alături de colegii şi prietenii pe care i-am făcut în Beijing. Am încercat să arăt cum se derulează, dintr-o anumită perspectivă, viaţa chinezilor. Este o experienţă total diferită faţă de aceea din Europa, faţă de aceea din România. Am considerat că este foarte important ca anumite aspecte să fie cunoscute, chiar dacă foarte mulţi dintre cititori nu vor ajunge nicio dată în China.

Chu: Cât timp ai muncit pentru scrierea aceastei cărţi?
Dan Tomozei: Trebuie să recunosc faptul că cel mai mult am muncit în ultimele 4 – 5 luni, dar primele texte care sunt introduse în acest volum au fost scrise chiar în primele săptămâni când eu am venit la Beijng , în octombrie 2010, pentru că am încercat să creez o varietate de imagini ale locurilor turistice din Beijing şi ale împrejurimilor Beijingului. Dar, aşa cum am spus, ultimele 4 – 5 luni au fost decisive, iar presiunea maximă dinaintea intrării la tipar a fost mare, mai ales pentru colegii mei din România, pentru că eu scriam la Beijing , iar tiparul a fost făcut la Sibiu. A fost o comunicare necesară şi utilă prin intermediul Internetului.

Chu: De fapt, ai început să scrii imediat după ce ai sosit la Beijing.
Dan Tomozei: Da. Chiar îmi propusesem să construiesc, la una dintre venirile mele în România, să construiesc o expoziţie de fotografie, pentru că în cartierul în care se află Radio China Internaţional, din districtul Babaoshan, lucrurile se schimbă extrem de repede. Construcţiile de 20 de etaje se ridică destul de repede în comparaţie cu ceea ce ştim în România. Plecasem de la ideia că într-una dintre întoarcerile mele în ţară voi prezenta o expoziţie de fotografie, despre ce a fost la venirea mea la Beijing şi ce este după un an. Am făcut imagini cu anumite locuri din districtul Babaoshan, care acum sunt cu totul altceva. Iniţial erau spaţii verzi sau spaţii libere, iar acum acolo sunt construcţii cu 20 de etaje, puse la punct şi totul a fost construit într-o ordine şi curăţenie extraordinar de bine organizate. Văzând de-a lungul timpului foarte multe locuri extrem de frumoase, impresionante şi valoroase din punct de vedere istoric şi cultural, am considerat că o expoziţie de fotografie este prea puţin. Aşa am ajuns la ideea de a scrie o carte despre Beijing . Proiectul iniţial la care mă gândisem era de a scrie o carte despre China . Experienţa trăită în anumite provincii din China m-au făcut să înţeleg că este greu să scriu despre toată China într-o singură carte. Am spus că Beijingul este locul de pornire, este inima Chinei şi kilometrul zero al Chinei, de unde pot să prezint o anumită imagine, pentru ca ulterior, probabil într-o viitoare carte, să vorbesc despre provinciile pe care le-am vizitat în China.

Chu: Există un institut sau o persoană care ţi-a cerut să scrii această carte? Probabil unii dintre ascultătorii noştri români vor să ştie.
Dan Tomozei: În timpul lansărilor, mi-a fost adresată această întrebare. Din partea românilor, am resimţit o anumită reţinere faţă de cartea mea şi i-am rugat pe toţi cei care au fost la lansări să caute în carte dacă vor găsi un sponsor, un finanţator sau pe cineva care mă susţine. Cartea a fost făcută la iniţiativa mea. Este făcută din banii mei, fiind o lucrare pentru care nu am cerut acordul nimănui. Aşa am făcut şi cu prima mea carte. După 20 de ani de presă şi după mai mult de 12 ani de presă de investigaţie, mi-este foarte greu să cer voie cuiva pentru a face ceea ce gândesc.

Chu: Până în prezent au fost scrise destul de multe memorialistici de călătorii despre China, cum ar fi „Jurnal de călătorii în China” şi „Descrierea Chinei”, scrise de Spătarul Nicolae Milescu, „Am fost în China Nouă” a lui George Călinescu, şi „Jurnal în China” de Eugen Barbu. Am găsit în bibliotecile româneşti, în timpul celor două specializări făcute la Bucureşti , cel puţin 35 de cărţi de călătorie în China . Autorii acestor cărţi au diferite meserii. Ei sunt demnitari, economişti, profesori, scriitori, jurnalişti, militari, ingineri, medici, artişti, etc. Care crezi că sunt cele mai reprezentative caracteristici ale cărţii tale, care o deosebesc de cărţile anterioare?
Dan Tomozei: Trebuie să fac o mărturisire care nu îmi este foarte favorabilă. În afară de lucrările lui Milescu şi o parte din cele scrise de către G. Călinescu, găsite pe Internet, nu cunosc foarte mult din cele scrise de ceilalţi autori. Pe de altă parte, din acest punct de vedere, cartea mea este originală, pentru că vorbesc despre China aşa cum am văzut-o eu în locurile pe care le-am vizitat. Este vorba despre temple, parcuri, muzee, străzile Beijingului, zonele comerciale, toate trecute prin povestea firească, evoluţia firească a fiecărui loc, dar trecute prin emoţiile pe care le-am simţit şi pe care am încercat să le transmit cititorilor. Nu ştiu dacă neapărat este o lucrare integral originală, pentru că sigur despre Beijng s-a mai scris. Am şi eu acasă foarte multe lucrări de călătorie despre China, dar care sunt în principiu ghiduri de călătorie. Volumul „Descoperind China – Beijing ” este o carte cu foarte multe poveşti despre Beijing , în care îţi poţi imagina locurile chiar dacă nu le vezi. Volumul pe care l-am lansat recent este mai mult o carte cu impresii, cu descrierea unor locuri şi mai puţin o carte de călătorie, mai puţin un ghid.

Chu: Într-adevăr, majoritatea scriitorilor călători români veniţi în China au făcut doar vizite sau excursii scurte în ţara noastră. Foarte puţini dintre ei au obţinut vize de lungă şedere în China. Ai trăit deja timp de un an şi jumătate la Beijing. Ai avut ocazia să vizitezi mult mai multe zone decât ceilalţi călători români şi ai avut prilejul să iei contact cu chinezi din diferite generaţii şi pături sociale. Poţi astfel să observi mai atent mediul şi să ajungi la o concluzie mai obiectivă. Cred că acesta este cel mai mare avantaj al tău.
Dan Tomozei: Fără îndoială, percepţiile pe care le trăiesc, senzaţiile pe care le trăiesc în Beijing au evoluat de la primele ore în care am ajuns, de la surprinderea totală de întoarcere acasă, la mine în România de acum mulţi ani. Aici mă refer în primul rând la nivelul de educaţie şi civilizaţie, la nivelul de curăţenie pe care o vezi pe străzile din Beijing, la ordinea, la decenţa pe care o descoperi în această uriaşă capitală, până la senzaţiile de ultima oră în care revenind din România după două săptămâni, descoper că aici, poate nu este un lucru foarte frumos din punct de vedere românesc, dar la Beijing încep să mă simt ca acasă, pentru că aici lucrurile sunt aşa cum le laşi. Astăzi şi mâine lucrurile sunt la fel, viaţa continuând într-un ritm normal, într-un ritm decent. Mă simt acasă pentru că prietenii mei chinezi sunt la fel în fiecare zi, pentru că aşteptările lor faţă de mine sunt aceleaşi, sunt corecte şi prieteneşti. De aceea spun că ar trebui să continue relaţia dintre România şi China. Şi atunci, cum percep eu Beijingul, ca a doua mea casă, este o şansă pe care viaţa mi-a oferit-o şi de care încerc să mă bucur în fiecare zi, pentru că nu cred că de două ori ai şansa să locuieşti atât de departe de acasă, dar te simţi la tine acasă.

Chu: Te simţi deja ca acasă, probabil din această pricină, ai descris aşa de frumos oraşul nostru. Am aflat un paragraf foarte interesant din carte despre aglomeraţia metroului din Beijing. Aş vrea să îmi permiţi să citesc ascultătorilor noştri un paragraf interesant despre aglomeraţia metroului la orele de vârf.
Dan Tomozei: Te rog.

Chu: „A ieşi sau a intra în tren este o chestiune de voinţă şi tenacitate. O experienţă similară cu cea întâlnită în lifurile marilor clădiri, unde dacă nu intri când ai ocazia, sigur ai de aşteptat. Şi atunci, te laşi luat de mulţimea care vine în valuri, apoi te laşi pe mâna supraveghetorilor care se asigură că în tren intră suficient popor încât doar uşile să se mai poată mişca. Apoi, urmează debarcarea la staţia dorită sau … la cea la care reuşeşti să ajungi la uşă „. … Ce viu ai descris aglomeraţia Beijingului.
Dan Tomozei: Este o parte din experienţa pe care o trăieşti la Beijing. Dar acesta este unul dintre rarisimile exemple în care simt presiunea mulţimii din Beijing. Beijingul are astăzi aproape 20 de milioane de locuitori, mult peste populaţia României. Ca europeni ne este foarte greu să imaginăm o populaţie atât de mare concentrată într-un singur oraş. Acest pasaj scoate în evidenţă presiunea pe care poate să o dea numărul mare de oameni din Beijing, dar pe care altfel nu o simţi, deşi 20 de milioane de oameni este o cifră uriaşă. Zi de zi nu simţi pe stradă, oriunde te duci, nu simţi presiunea construcţiilor, presiunea mulţimii, or în metrou, la orele de vârf, dimineaţă şi la ieşierea de la serviciu, atunci se întâmplă astfel de situaţii.

Chu: Dan, din cauza spaţiului acordat rubricii „Cultura chineză”, astăzi, trebuie să ne oprim aici. Propun să continuăm dialogul nostru miercurea viitoare.
Dragi ascultători, săptămâna viitoare veţi afla mai multe informaţii interesante despre frumoasa carte „Descoperind China – Beijing”, scrisă de către expertul nostru român Dan Tomozei. Astăzi ne oprim aici. La revedere!

(VA URMA)