COMENTARIU – „Inacceptabila” Românie din bătălia politică germană

NOTĂ: Înţeleg din surse oficiale că declaraţia cancelarului german Angela Merkel a fost mult mai nuanţată, în termeni care nu reclamau o implicare directă în evenimentele din România. În aceste condiţii, cu atât mai mult fraza din moto îşi are rostul. În rest, totul cum am spus, iar România trebuie să se facă bine din interior.

Moto: Grav este că iniţiatorii şi promotorii acestor false teme care au ca ţintă România se află chiar la Bucureşti, promotori care în alte vremuri ar fi fost consideraţi trădători de ţară.

Dumnezeu nu să în detalii, spun o serie de filozofi şi gânditori ai planetei. Iar când detaliile ajung să domine întregul, cei care promovează acest stil de abordare ajung în situaţia liderilor germani de azi care rup din context pentru a face politică externă. Mai grav, dau dovada incapacităţii de conectare la realitate, aplicând formule democratice tradiţionale într-un spaţiu care se află în permanentă şi originală transformare democratică.
De mai multe zile, Germania, începând cu Angela Merkel, lideri din Bundestag şi Parlamentul European, pare extrem de preocupată de România. Ajungi să crezi că Bucureştiul a devenit peste noapte un oraş dintr-un land aflat în grija cancelariei de la Bonn. Fireşte, senzaţia asta este generată cu intenţie de media românească favorabilă preşedintelui Traian Băsescu, cel care face eforturi disperate pentru a demonstra că România se află în plină lovitură de stat.
De ce a devenit brusc Germania atât de interesată de România? Cum se face că în plină criză identitară politică internă şi europeană cancelarul Merkel este preocupată de România? Este înduioşător acest spectacol al statului de drept clamat de liderii germani în condiţiile în care Europa de drept, pe fondul deciziilor germane, se află în echilibru fragil. Lupta politică internă din România este transformată în subiect de dezbatere electorală, în condiţiile în care Germania se află în plină campanie pentru viitorul parlament, guvern şi cancelar. Dacă Italia şi Franţa au făcut din problema ţiganilor motive de batjocură la adresa României, Germania face praf România pe tema statului de drept, considerat inacceptabil în forma actuală.
Nu este suprinzător că Germania vede abia acum o parte din realitatea de la Bucureşti, cum nu este suprinzător că Angela Merkel se află la final de drum. Aflaţi în criză de soluţii interne şi europene, conservatorii şi liberalii germani, în frunte cu Merkel şi Guido Westerwelle (liberali), ministrul german de Externe, încearcă să facă din România subiect de discuţie european, mutând o chestiune locală pe terenul Uniunii Europene. Dacă Merkel susţine tema “inacceptabilei” (Hotnews.ro) democraţii de la Bucureşti, pe fondul suspendării preşedintelui Băsescu şi a liderilor Parlamentului, Westerwelle susţine, aproape ridicol, că principiile fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi ale separării constituţionale a puterilor în stat nu pot fi discutate. Mai mult, dă asigurări că Guvernul Germaniei „nu va ignora evoluţiile din România” (Hotnews.ro).
Ce fac nu doar cei doi primi lideri ai Germaniei nu este o noutate în spaţiul European. Nu este nici pentru prima dată când România este bătaia de joc a liderilor şi mass media din Europa. Grav este că iniţiatorii şi promotorii acestor false teme care au ca ţintă România se află chiar la Bucureşti, promotori care în alte vremuri ar fi fost consideraţi trădători de ţară. Astăzi ei sunt doar minuscule mecanisme inconştiente ale unor jocuri din care vor să facă parte, părăsind propria echipă şi propriul interes naţional.
Westerwelle caută să facă din România un subiect important pentru Europa însă o face într-un mod atât de ridicol încât stârneşte zâmbete. În declaraţia dată Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (F.A.S.) el susţine că „valorile fundamentale ale Europei” ar putea suferi din cauza conflictului politic din România (Hotnews.ro). Aşa să fie? După ani de zile în care principiile separaţiei puterilor în stat, rolul instituţiilor şi fundamentele statului de drept au fost făcute praf de guvernările succesive protejate de preşedintele suspendat Traian Băsescu, Germania plânge de dragul României şi de teama pentru Europa. Iată semne că actuala echipă a Angelei Merkel a ajuns la final, abordând teme minore de dezbatere. Corului german de voci stricate se alătură şi Liderul socialiştilor din Bundestag, Frank-Walter Steinmeier, la fel de desprins de realitatea românească.
În aceste condiţii, ce este de făcut? Să ceri Germaniei să îşi vadă de propriile probleme? Să nu mai fie un prost avocat al democraţiei româneşti acuzate de „lovituri de stat” şi suspendări „inacceptabile” pe care Curtea Constituţională a aceleiaşi Românii le declară legale? Ar fi inutil. Germania se află în campanie electorală iar Merkel şi compania se află pe tobogan după rezultatele din alegerile regionale. Testul electoral organizat înaintea alegerilor naţionale plasează echipa Merkel în poziţia de pierzător, Creştin Democraţii obţinând numai 26% din voturi. De partea cealaltă, gruparea de centru-stânga a Social Democraţilor a acumulat aproape 39% din voturile exprimate în Rhein – Westfalia de Nord, regiune considerată barometru esenţial pentru rezultatele generale. Mai amintesc că în 2005, după ce a pierdut alegerile în nordul Westfaliei, cancelarul Gerhard Shroeder a organizat alegeri anticipate, câştigate de Angela Merkel şi Uniunea Creştin Democrată. Intrarea social-democraţilor germani în acest fals subiect nu demonstrează decât că Germania este în criză generală de soluţii, nu doar la nivelul cancelariei. Prin urmare, nu este mare lucru de făcut, trebuind să lăsăm circul german să se epuizeze de la sine. Asta cu atât mai mult cu cât la Bucureşti fosta guvernare şi preşedintele suspendat luptă împotriva României, iar actuala guvernare este incapabilă să aplice reguli transparente, respectând la milimetru regula democratică, sancţionând orice derapaj. „Inacceptabila” Românie din agenda dezbaterilor germane nu este decât în parte un subiect real de discuţie. Este mai mult un semnal de politică externă, fără efecte în plan concret, dar care umbreşte încă odată imaginea României.
Ce ar putea să fie şi ce ar trebui făcut în România este oprirea atacului intern asupra instituţiilor statului, asupra imaginii şi şanselor oricum limitate de revenire rapidă la normalitate. România este singura ţară europeană care îşi atacă liderii şi guvernul din interior într-un mod anarhic şi cu complicităţi externe, iar nici unul dintre cei care distrug credibilitatea ţării nu are de suferit. La fel, România este sigura ţară în care toată lumea are dreptate, putere şi soluţii, iar din această perspectivă toată lumea rezolvă pe toată lumea, absolut tot, rezultatele fiind dezastruoase.
Cu părere de rău, trebuie să spun că atâta timp cât democraţia se află în permanentă transformare, potrivit chipului şi interesului celor aflaţi la putere, România nu merită decât ceea ce are. O semi-democraţie, o semi-dictatură, o semi-lovitură de stat, o semi-libertate, iar fiecare român şansa de a trăi o semi-viaţă. Necazul este că românul a revenit şi la pâinea „semi”.