COMENTARIU | Doi paşi înapoi, pentru viitorul R. Moldova

Cea mai scurtă lună a anului va deveni pentru premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, cea mai lungă şi apăsătoare din perioada de guvernare. A început-o prin a denunţa acordul alianţei de guvernare şi o încheie cu solicitările de demisie venite din toate părţile, mai puţin propriul partid. Iată de ce, moţiunea de cenzură înaintată de fracţiunea comuniştilor din Parlamentul de la Chişinău este singurul gest care poate fi suspectat de coerenţă în viaţa politică de peste Prut.

Pe fondul tensiunilor din cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană (AIE), tensiuni avansate până la nivelul percheziţiilor cu mascaţi, demiterilor, campaniilor de presă, arestărilor, urmăririlor şi interceptărilor telefonice, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) nu face decât să profite de haosul politic. Indiferent de rezultatul votului de peste trei zile, când va fi votată moţiunea de cenzură, PCRM va ieşi câştigător, reuşind să accentueze imaginea şi aşa şifonată a premierului Filat şi al Alianţei.
În plenul Parlamentului, comuniştii au prezentat, joi, textul unei moţiunii de cenzură în care Guvernul Filat este acuzat de corupţie, de implicare în “scheme criminale şi coruptibile care prejudiciază bugetul statului”. PCRM nu a ratat ocazia de a acuza proasta gestionare din sănătate, finanţe, cultură, transporturi etc. făcând un rechizitoriu în mare parte desprins din realitate, susţinut cu argumente de însuşi instituţiile de stat care, în ultimele săptămâni, au pornit o vânătoare agresivă cu mascaţi, unică în istoria de aproape 22 de ani a Republicii Moldova. Practic, auto-dinamintarea AIE este completată de un atac al opoziţiei comuniste care joacă, ironia sorţii, potrivit regulilor democratice.
Cel care a generat furtuna care macină politica micului stat, premierul Vlad Filat, acum încercuit de propriile strategii dovedite eronate, s-a declarat dispus să facă „doi paşi înapoi doar ca Republica Moldova să meargă înainte”. După ce a denunţat acordul AIE 2, după ce şi-a provocat colegii de alianţă, Filat se află în faţa demisiei solicitate de partenerii de guvernare, chiar dacă aceştia nu susţin moţiunea PCRM. În aceste condiţii, Filat declară că este victima mafiei, părând să înţeleagă prea puţin că şi Ghimpu şi Lupu îi sunt parteneri în Alianţa pentru Integrarea Europeană aflată la guvernare. Cu alte cuvinte, Filat spune că mafia este la guvernare: „Nu voi capitula în faţa mafiei şi ar fi o laşitate dacă mi-aş da demisia”. Cât priveşte alegerile anticipate, acestea sunt văzute de Filat ca fiind mai periculoase decât o guvernare nefuncţională, măcinată de lupte interne, care îi scad şansele electorale cu fiecare zi de tensiuni. „Alegerile anticipate reprezintă un risc mare pentru Republica Moldova. Demisia Guvernului înseamnă alegeri anticipate. Eu nu mă ţin de funcţie, dar mă ţin cu dinţii de promisiunile faţă de oameni, integrarea europeană”, punct susţinut şi de preşedintele republicii Nicolae Timofti. Ajuns în acest punct, liderul Guvernului de la Chişinău confirmă, cu subiect şi predicat, că este în grava eroare de a crede că visul european poate rezolva problemele interne, chiar şi în condiţiile în care, în toamnă, la Vilnius, republica va semna Acordul de Asociere la UE. De acolo, însă, până la un termen clar de aderare, moldovenii vor trebui să caute masive resurse pentru a răbda drumul lung şi anevoios până la poarta de intrare în Uniune, deşi se află la graniţa ei.
Bâlbâiala de care se înconjoară premierul Filat demonstrează că nu a calculat corect denunţarea acordului de guvernare, acum urmând să plătească. Urmărindu-i prestaţia, este evident că dincolo de reprezentare, de o pasiune pentru imaginea personală, Vlad Filat nu dispune de suficiente abilităţi de comunicare, coabitare şi forţă pentru a guverna o ţară cu o populaţie ceva mai mare decât a Bucureştiului, dar mai eterogenă. Când a înţeles că a scăpat situaţia de sub control, surprinzător, premierul a adoptat decizii care readuc în memorie gesturile guvernărilor comuniste, abrupte, brute, abrutizante. Fireşte, în final, toate vor fi decontate la alegeri, fie ele anticipate sau la termen.
Dacă se va ajunge ca PCRM, care are 34 de voturi în Parlament, să atragă diferenţa până la 51 (jumătate plus unu) necesare pentru debarcarea Guvernului, rămâne de văzut. Cert este că singurii determinaţi şi lucizi în aceste ultime săptămâni au fost comuniştii, care au profitat de erorile de comunicare şi luptele interne ale alianţei de guvernare, maximizând fiecare ocazie pentru a afirma, din nou, că cei declaraţi democraţi sunt incapabili să administreze responsabil ţara. O ţară oricum indiferentă la actul de guvernare, în condiţiile în care viaţa moldoveanului de rând este tot mai grea.
Text apărut iniţial şi pe JURNALUL.RO

REFERINŢE >>>
COMENTARIU | Premierul Vladimir Filat, la ruleta rusească
COMENTARIU | O vizită pe malul celălalt

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Republica Moldova. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.