DEZBATERE | Încetinirea creşterii economice chineze stârneşte îngrijorare

Încetinirea creşterii economice va fi o problemă caracteristică pentru China, motiv pentru care înţelepciunea liderilor şi modelarea viitorului vor fi marile teste ale următorilor zece ani, transmite agenţia oficială de presă chineză XINHUA.
Expansiunea economică a Chinei este de aşteptat să încetinească la o medie anuală de 7,2% în perioada 2011 – 2025, a declarat Li Xuesong, director adjunct al Institutului de Economie Cantitativă şi Tehnică din cadrul Academiei chineze de Ştiinţe Sociale (CASS). În cadrul celui de-al cincilea Forum Mondial de Studii Chineze, Li Xuesong a apreciat că calculele economice indică o creştere mai lentă a PIB-ului Chinei pentru prima dată în ultimii 13 ani, care a fost de 7,8% în 2012. „Calculele optimiste sugerează o creştere de 8,2%, în timp ce calculele pesimiste sugerează o creştere de 7% între 2011 şi 2015, ambele cifre urmând să continue să scadă în următoarele două perioade de cinci ani”, a arătat Li.
Potrivit acestuia, încetinirea creşterii economice poate fi pusă pe seama dezvoltării mai lente a forţei de muncă, a fluxului slab de investiţii străine directe şi a impactului recesiunii economice globale.
Creşterea PIB-ului Chinei a intrat într-o spirală descendentă începând cu anul 2009, criza financiară mondială diminuând cererea externă, unul dintre motoarele importante aflate în spatele dezvoltării puternice din ultimele decenii. Experţii consideră că încetinirea creşterii economice ar putea ameninţa stabilitatea socială şi promisiunile preşedintelui Xi Jinping, care a preluat funcţia la începutul acestei luni anunţând restabilirea dreptăţii sociale şi reducerea decalajului dintre săraci şi bogaţi. „Cred că provocarea imediată pentru China este aceea de a realiza o tranziţie de succes de la o economie bazată pe export, la una bazată pe consum care va porni motoarele reale ale Chinei şi economia mondială”, a declarat pentru Xinhua Gustaaf Geeraerts, directorul Institutului de Studii Contemporane Chineze din Bruxelles. Acesta a apreciat că încetinirea economică va slăbi capacitatea Chinei de a aborda şi probleme cum ar fi protecţia mediului şi reformele politice. Cu toate acestea, factorii de decizie politică din China vor avea ca sarcină evitarea unor obstacole cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, lipsa inovaţiilor, precum şi creşterea costurilor privind degradarea mediului.
La rândul său, Chi Hung Kwan, cercetător al Institutului de Cercetare a Pieţei de Capital – Nomura din Tokyo, a subliniat, în cadrul forumului, ca moment de cotitură, problema forţei de muncă în scădere ca urmare a îmbătrânirii societăţii şi a creşteri salariilor, în condiţiile în care forţa de muncă ieftină nu mai „curge” dinspre mediul rural spre zonele urbane, fapt care va reduce perspectivele economice ale Chinei. Cele două tendinţe demografice sunt înregistrate în stadii diferite de evoluţie, oferind unei ţări posibilitatea de a interveni cu măsuri politice. China, din păcate, se confruntă cu cei doi factori în acelaşi timp, a spus Kwan. Totuşi, în ciuda previziunilor nefavorabile, China prezintă indicatori economici optimişti.
Cererile uriaşe create de urbanizare, ambiţiile ţării de a creşte nivelul prosperităţii în regiunile sărace şi potenţialul uriaş al consumului intern vor continua să adauge forţă creşterii economice chineze, a apreciat Li Xuesong.
Odată cu creşterea influenţei sale internaţionale, în cadrul forumului s-a pus problema dacă şi sub ce formă economia Chinei va fi în viitor una de importanţă.
Gustaaf Geeraerts a declarat că „ceea ce este necesar pentru dezvoltarea internă a unei ţări îi defineşte conturul politicilor în străinătate. Dezvoltarea economică durabilă într-un mod paşnic poate fi scopul final, dar nu poate fi realizată fără a avea acces securizat la resurse strategice şi trasee sigure de tranzacţionare”. Acesta a adăugat că obiectivul Chinei este acela de a-şi menţine motorul economic în funcţiune într-un mod durabil, situaţie care necesită, de asemenea, relaţii stabile cu vecinii şi cu comunitatea globală.
Cu toate acestea, o altă dilemă poate apărea din interior legat de creşterea accentului pus pe economia internă, dirijarea diplomaţiei spre acest scop şi aşteptările crescânde din partea Chinei de a-şi asuma mai multe responsabilităţi pe scena mondială.
Fostul vice-preşedinte executiv al Şcolii de Partid al CC. al P.C. Chinez, Zheng Bijian, a declarat că China, în următorii zece ani, se va afla la convergenţa unor „mari puncte de interese” şi a unor „comunităţi de interese” cu alte naţiuni, în timp ce va căuta să depună mari eforturi pentru rezolvarea problemelor interne. Conceptul de „creştere paşnică”, a apreciat Zheng, îşi are rădăcinile în obiectivele de dezvoltare ale Chinei din al doilea deceniu al secolului XXI, atunci când ţara se va confrunta cu „o serie de provocări serioase” pe piaţa internă.
În total acord cu această afirmaţie, Gustaaf Geeraerts a subliniat că, în aceste condiţii, China nu îşi va putea asuma pe deplin responsabilităţi internaţionale, având dificultăţi interne enorme. În aceste condiţii, cel mai probabil că China va opta pentru o cale evolutivă în trepte, una care permite ţării să se concentreze pe construcţia internă în timp ce va accepta treptat angajamente lobale şi aplicarea pragmatică a propriei viziuni privind ordinea globală.