Cum vă spun, a izbucnit primăvara la Beijing! Într-o pauză. La orele amiazii era miros de iarnă întârziată pe stărzile oraşului. Nici ţipenie de flori pe ramurile pomilor încă zgribuliţi. După ora 17, un Soare blând, care coboara spre asfinţit chiar spre ţara mea, de-a lungul străzii mele, a făcut o minune lipind petale vesele pe ramuri. Şi mai face o minune Soarele, una de care sunt uimit mereu. Pe strada mea largă şi lungă vreme de câţiva kilometri, niciodată nu lasă să mă bată vântul care printre blocuri te vântură cu temei. Acelaşi Soare care a plecat deja să aducă amiaza acasă, în ţară, şi poate o boare de Primăvară asiatică. Una care vine mereu prin surprindere. Nu stă mult, o săptămână – două, cât să anunţe vara lungă şi fierbinte. Dar, la cum îşi face de cap încălzirea globală, mă aştept să mai privesc noaptea fulgi de zăpadă rătăciţi peste Beijingul în care precipitaţiile sunt la fel de rare ca şi urşii panda prin Europa. Doi – trei, la Zoo.
He, he! E primăvară, la Beijing!
P.S. – Mai jos, o imagine tot din China, tot de azi …
