Muzicieni români apreciaţi la superlativ în China

2 Muzicieni romani apreciati la superlativ in ChinaConcertul Orchestrei Naţionale Radio România va rămâne în istoria impresionantei Oriental Art Center din Shanghai, a muzicienilor, dar şi a celor peste 1200 de spectatori prezenţi la Festivalul Primăvara Shanghaieză 2013, unul dintre evenimentele de referinţă, de înaltă clasă ale Chinei.
Concertul derulat sub conducerea dirijorului Tiberiu Soare (foto dreapta) a fost marcat de premiere, între care una de nivel mondial, răsplătite cu minute de aplauze şi bissuri care au confirmat prezenţa şi prestaţia de excepţie a artiştilor. Premierele au fost reprezentate de interpretarea Rapsodiei române şi Simfoniei nr. 1 de George Enescu în cadrul festivalului, apoi de interpretarea alături de cea mai faimoasă pianistă chineză, Xie Jingxian (foto centru), a Concertului nr. 2 pentru pian şi orchestră de Jonannes Brahms, şi nu în cele din urmă de excelenta prestaţie a violonistului Gabriel Croitoru (foto stânga) care alături de Orchestra Naţională Radio România, a prezentat, în premieră mondială, varianta pentru orchestră a binecunoscutei “Ciocârlia”.
3 Muzicieni romani apreciati la superlativ in ChinaDeşi a urmărit un program greu, care necesită cunoaştere şi experienţă din partea audienţei, publicului shanghaiez s-a dovedit la rândul său la înălţime, generând, de această dată, în sens invers, admiraţia şi aprecierea artiştilor.
Iată, în cele ce urmează, impresiile la cald ale celor trei amfitrioni ai concertului susţinut de România la Shanghai, în dialoguri şi declaraţii înregistrate imediat după ultimul biss.

Xie JingxianXie Jingxian: „A fost o şansă să cânt acasă, alături de orchestra română”

Cum este să fii acasă, pentru prima dată în impresionantul Oriental Art Center, în concert altături de Orchestra Naţională Radio România?
Încă sunt sub impresia concertului, mai ales a finalului susţinut de violonistul român. Este o seară minunată şi cred că a fost o şansă să cânt acasă, alături de orchestra română, sub conducerea unui dirijor atât de tânăr şi de talentat.

Xie Jingxian, eşti acasă, la Shanghai, după o bună bucată de vreme cu concerte în străinătate, după experienţa cu publicul occidental, în această seară prezentând un repertoriu greu, Concertului nr. 2 de Brahms, care solicită nu doar pianistul, dar şi ochestra şi publicul. Ai avut parte de aclamaţii şi bissuri impresionante.
Da, a fost un concert care, aşa cum am spus, m-a emoţionat puternic şi încă sunt sub vibraţiile sălii, a shanghaiezilor mei care m-au aplaudat în picioare, m-au aclamat şi m-au determinat să adaug prestaţiei mele şi piesa „Liu Yang River”. Sunt încântată de faptul că am reuşit să mulţumim publicul, organizatorii, să încununăm cu succes acest final de festival jubiliar.

Gabriel CroitoruGabriel Croitoru: „Mă bucur că a fost aşa de apreciată muzica românescă”

Domnule Gabriel Croitoru, felicitări şi personal vă sunt recunoscător pentru ocazia de a vă vedea pe scenă atât de departe de casă. Aţi reuşit să vrăjiţi publicul.
Da, mi s-a părut o reacţie extraordinară a publicului în faţa Orchestrei Naţionale Radio, la care am avut şi eu o contribuţie cu „Ciocârlia”. Mă bucur că a fost aşa de apreciată muzica românescă.

Dinamismul piesei cred că a ajutat foarte mult publicul să intre în povestea piesei …
Cu siguranţă, cu siguranţă că piesa aceasta este una extrem de cunoscută pe întreg mapamondul datorită lui Gheorghe Zamfir care a lansat-o. Versiunea pentru vioară şi orchestră a fost cântată pentru prima dată aici, la Shanghai, pentru că a existat orchestraţie pentru orchestră mare. Ea a fost prezentată în toate tipurile de formule, dar mai puţin cu orchestră simfonică, cu atât mai puţin cu vioară, fiind scrisă pentru nai. Iată de ce, a fost o premieră absolută.

Cum este să interpretaţi la vioara la care a cântat şi George Enescu?
Este emoţionant să cânţi, să ai ocazia în viaţă să cânţi la un asemenea intrument. Mă bucur că fac parte dintre puţinii violonişti care au, iată, în vaţa asta scurtă pe care ne-a hărăzit-o Dumnezeu, ocazia să atingem o asemenea lucrare măiastră, făcută de lutierii cremonezi. Fac şi eu parte dintr-o pleiadă de violonişti care s-au perindat prin viaţa acestui intrument şi mă bucur că am ajuns să am ocazia să cânt la ea.

Tiberiu SoareTiberiu Soare: „Publicul a fost extraordinar!”

S-a aşternut liniştea în sală, însă vibraţiile orchestrei şi reacţia sălii continuă parcă să domine atmosfera. Cum apreciezi că a fost primit concertul din această seară?
Publicul a fost extraordinar! Este un public foarte cald, foarte spontan, are un tip de reacţii particulare faţă de cel european, este mult mai deschis şi mult mai sincer ca să zic aşa, este un public foarte direct şi care îi inspiră pe muzicienii de pe scenă.

Am avut ocazia să ne vedem înainte de spectacol, în afara templului muzicii, acolo unde laşi impresia unui copil răsfăţat, rebel, care pe scenă devine un om extrem de serios, extrem de puternic, care reuşeşte să ţină în mână o orchestră atât de importantă şi cu generaţii diferite, Orchestra Naţională Radio având generaţii care acoperă o plajă de 30 – 40 de ani. Cum este să dirijezi o astfel de orchestră care include şi tineri muzicieni dar şi muzicieni cu zeci de ani de experienţă?
Chiar şi mai tineri de 30 de ani. Sunt oameni care au douăzeci şi ceva de ani, proaspeţi absolvenţi de conservator, ba unii, dacă nu mă însel îşi termină acum studiile postuniversitare, în orice caz sunt oameni foarte tineri. Da, este un ecart de generaţii destul de mare, de vreo 40 de ani, în medie, între cei maturizaţi în orchestră şi cei noi care ocupă acum locurile la pupitre. Este o orchestră în curs de transformare, o orchestră foarte dinamică şi sincer să spun eu nu îmi pun niciodată problema abordării din punctul de vedere al generaţiilor, ci din punctul de vedere al cunoaşterii muzicii. Câtă vreme tot ceea ce te preocupă este o abordare foarte serioasă a partiturii şi în acelaşi timp şi nivelul de modestie generală a celor care se află pe scenă faţă de muzica pe care trebuie să o reprezinte, asta, întotdeauna, asigură cel puţin de succes remarcabil dacă nu unul triumfal.

Cum este, la vârsta ta, să fii principalul dirijor al Orchestrei Naţionale Radio, având practic tricoul României permanent pe tine, oriunde mergi?
Este, în primul rând, o mare onoare. Este ceva extraordinar din punctul acesta de vedere. Este copleşitor dacă stau bine să mă gândesc. Cel mai bine ar fi nici să nu mă gândesc pentru că ar putea să mă afecteze. În orice caz, este o onoare foarte mare. Apoi, este o responsabilitate pentru că activitatea pe care o vede publicul, cea de pe podium, la concerte, este doar vârful iceberg-ului. Sunt o mulţime de dedesupturi care trebuie să fie rezolvate zi de zi, plecând de la programare, la un anumit demers de ordonare stilistică a pieselor pe care le abordează orchestra pe parcursul nu a unei stagiuni ci a mai multor stagiuni, trebuind gândit cumva strategic în ce direcţie vrem să mergem cu orchestra şi cu publicul care frecventează sala de concert. Bineînţeles, ne preocupăm foarte mult şi de păstrarea şi ridicarea standardului de excelenţă. Cel de performanţă, după părerea mea, a fost atins de Orchestra Naţională Radio, dar vorbim acum de păstrarea unui anumit standard de excelenţă şi chiar de îmbunătăţire a acestuia, lucru care, evident, nu se termină niciodată.

Revenind la concert, la efortul de a veni la Shanghai, de a sta câteva zeci de ore şi de a vă întoace în România, a meritat vâzând publicul, performanţa de a fi prezent în Festivalul Internaţional de Muzică de la Shangahai?
Cu siguranţă. Sper oricum să fie o întrebare retorică. Bine înţeles că a meritat. A meritat cu asupra de măsură. A fost un concert, cred eu, un concert foarte reuşit, iar Orchestra Naţională Radio a scos cu mândrie cultura românească în lume.

Ce urmează pentru dirijorul Tiberiu Soare în perioada următoare?
Avem foarte multe lucruri. Ne implicăm deja în Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi care se va desfăşura în Bucureşti în ultima parte a lunii mai, pregătim închiderea de stagiune cu Reqviemul de Verdi, să nu uităm că suntem în anul Verdi, sărbătorim 200 de ani de la naşterea marelui compozitor, la fel ca şi 200 de ani la naşterea Richard Wagner, doi titani ai muzicii universale născuţi în acelaşi an şi sărbătoriţi acum, în 2013, cu ocazia bicentenarului naşterii lor.

Mulţumesc, drum bun acasă şi cât mai mari succese pe tot globul!
Vă mulţumesc şi eu!1 Concert ONR Romania Shanghai 17 mai 2013 A

REFERINŢE >>>
“Rapsodia româna” a răsunat în Oriental Art Center din Shanghai
Radio China Internaţional a dedicat o pagină electronică prezenţei Orchestrei Naţionale Radio România la Shanghai
Recepţie în onoarea Orchestrei Naţionale Radio România, la Shanghai
INTERVIU – “România are multe de oferit şi tinerelor generaţii din China”
Orchestra Naţională Radio invitată la Shanghai Spring International Festival 2013

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, Interviuri, Români în China, România, România - China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.