Analiză Stratfor de George Friedman
Transformarea Chinei
Chinezii nu se gândesc că se vor prăbuşi din punct de vedere economic, mai mult decât au făcut-o japonezii sau sud-coreenii. Ce se va întâmpla este că China se va comporta diferit decât înainte. Fără alegeri care să îi sperie, China se va concentra asupra problemelor sociale şi politice, atât prin încercarea de a marca beneficii pentru grupurile sensibile, cât politic şi prin utilizarea aparatului de securitate excelentă pentru a suprima şi de a descuraja neliniştea. Performanţa economică a Chinei va degrada, dar criza va fi evitată şi interesele politice vor fi protejate. Deoarece o mare parte din China nu a beneficiat de boom-ul economic, aceasta este o forţă masivă care care s-a simţit marginalizată şi victimizată de către elite. Asta nu este o bază pe care Partidul Comunist nu trebuie să o evite.
Trebuie înţeles că în cazul în care în China nu pote rezolva problemele fără consecinţe politice inacceptabile, aestea se va încerca să fie extinse în declin. Japonia a avut un deceniu pierdut doar în mintea investitorilor occidentali, care au ca valoare implicită creţterea PIB-ul peste alte măsuri de succes, cum ar fi creşterea PIB-ului pe cap de locuitor sau ocuparea deplină. China s-ar putea confrunta foarte bine o perioadă extinsă de interioritate intensă şi performanţă economică scăzută. Ultimii 30 de ani sunt un act greu de urmat.
Impactul economic evident asupra restului lumii va cădea asupra producătorilor de mărfuri industriale, cum ar fi cele de minereu de fier. Aşteptările extravagante de creştere din China nu vor fi îndeplinite, şi, prin urmare, aşteptările legate de preţurile la materiile prime nu vor fi confirmate. Având în vedere eşecul economic din China, în curs de desfăşurare de ceva timp, degradarea preţurilor a avut loc deja. Australia, în special, a fost grav lovită de situaţia din China, aşa cum a fost afectată de situaţia japoneză cu o generaţie în urmă.
Chinezii sunt, desigur, protejaţi păstrând o mare parte din bani în instrumente guvernamentale din SUA şi din alte pieţe. Contrar temerilor, banii nu vor fi retraşi. Problema chineză nu este o lipsă de capital, iar repatrierea că banii ar creşte pur şi simplu inflaţiei. Dacă chinezii ar fi fost în măsură să folosească banii cu o mai bună utilitate, aceştia nu ar fi fost investiţi în Statele Unite, în primul rând. Fluxul de bani din China a fost un simptom al bolii: lipsa de structură a investiţiilor din China, fondurile guvernamentale şi private de peste mări. În acest sens, la Beijing s-a căutat să se limiteze destabilizare din China, în timp ce fondurile private din China au căutat un refugiu împotriva furtunii care deja se simte.
Mai degrabă decât temuta repatriere de fonduri, Statele Unite vor continua să fie ţinta marilor intrări de numerar din China. Într-o lume în care Europa încă nu îşi revine, numai Statele Unite sunt atât de sigure şi suficient de mari pentru a satisface apetitul chinez pentru securitate. La fel ca investiţiile japoneze din anii 1990, acestea reprezintă o scurgere de capital, mai degrabă decât un apetit de investiţii sănătoase. Astfel, comportamentul pe care l-am văzut la investitorii chinezi, în ultimii ani, este de scurgere de capital: bani în căutarea de paradisuri sigure, indiferent de întoarcere. Aceşti bani au susţinut pieţele americane.
Schimbare majoră în ordinea internaţională va fi conduce la declinul rolului Chinei în regiune. Capacitatea Chinei de a se proiecta ca o putere militară în Asia a fost supraestimată în mod substanţial. Geografia sa limitează capacitatea de a proiecta o putere în Eurasia, efort care ar avea nevoie de o logistică cu mult dincolo de capacitatea Chinei. Capacitatea navală este încă limitată în comparaţie cu Statele Unite. Ideea că va compensa problemele economice interne reale (spre deosebire de retorică), acţiunea militară este, prin urmare, puţin probabil. China are o problemă reală de securitate internă care o va afecta la nivel militar, dar va rămâne o forţă de securitate naţională, în acţiuni de mică anvergură. În opinia noastră, cea mai importantă schimbare va fi reapariţia Japoniei ca putere economică şi politică dominantă în Asia de Est, într-un proces lent, chiar dacă nu îşi va dori cu adevarat.
China va continua să fie o mare putere, şi va continua să conteze enorm din punct de vedere economic. Deşi tulburată, nu va înceta să existe. China va exista întotdeauna. Aceasta va fi, cu toate că are cele mai mici salarii, un centru de înaltă creştere a lumii. La fel ca Japonia în trecut, va juca un rol diferit.
În sistemul global, există întotdeauna ţări cu salarii mici, cu creştere rapidă, deoarece consumatorii avansaţi din ţările industriale absorb produse la preţuri mici. Devenind un furnizor al acelor bunuri este o oportunitate majoră dar şi factor de dereglare pentru aceste ţări. Nicio ţară nu poate înlocui China, dar China va fi înlocuită. Următorul pas în acest proces este identificarea succesorilor Chinei.
(SFÂRŞIT)
REFERINŢE >>>
STRATFOR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez (3)
STRATFOR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez (2)
STRATFOR | Recunoscând sfârşitul miracolului economic chinez (1)
