Peste 450 de milioane de chinezi au în proprietate mai mult de 650 de milioane de biciclete, la care se vor adăuga alte 50 de milioane până la finalul acestui an!
Celebra „Nine Million Bicycles” compusă de Mike Batt pentru Katie Melua va redeveni un cântec la modă dacă ţinem cont de faptul că numai în ultima lună pe străzile capitalei Beijing au fost puse la dispoziţie peste 200.000 de biciclete care pot fi utilizate în sistemul „bike-sharing”. Diferenţiate doar de culoare, o bicicletă poate fi închiriată de oriunde şi lăsată oriunde pentru numai 1 yuan pe oră (aproximativ 0,50 lei), monitorizarea şi plata fiind realizate automat prin intermediul Internetului. (Surse: China Daily, Xinhua, China Travel)
Noua invazie a bicicletelor a început în marile metropole Shanghai (500.000 până în luna iunie a.c.) şi Beijing, ajungând o modă în centrele de dezvoltare economică precum Chengdu, Hangzhou, Tianjin, Ningbo sau Chonqing, pentru a da doar câteva exemple. Cert este că ambiţia autorităţilor locale din China vizează acoperirea unei cereri estimate în prima etapă la aproximativ 20 de milioane de biciclete. Aceasta a determinat apariţia unei concurenţe acerbe nu doar pe piaţa producătorilor (în ultimii doi ani au apărut 29 de branduri) ci şi a distribuitorilor şi „bike-sharing”.
Aflate peste tot în aglomerările urbane, bicicletele monitorizate prin satelit pot fi deblocate cu ajutorul telefonului mobil în care este descărcată o aplicaţie APP.
Odată deblocată bicicleta, programul se conectează la contul financiar al utilizatorului aferent aplicaţiei. La finalul traseului, se rescanează codul QR, sistemul de blocare a bicicletei se activează iar plata este afişată pe ecranul telefonului. Pe cât de facil este, „bike-sharing”-ul începe să genereze problemele ţinând cont că bicicletele pot fi lăsate oriunde.
În China, „bike-sharing”-ul este o afacere în care numai în acest an sunt programate investiţii de 800 milioane USD: biciclete, tehnologie digitală, administrare.
Un studiu realizat în Beijing arată că „bike-sharing”-ul devine o industrie care, de la 18 milioane la sfârşitul lui 2016, va ajunge la 50 de milioane de unităţi până la finalul anului 2017. Numai producătorul „Flying Pigeon” are comenzi ferme pentru luna martie a.c. de 900.000 de biciclete, din care jumătate din partea companiilor de „bike-sharing”.
Cererea în creştere obligă producătorii chinezi să îşi extindă capacităţile de producţie, să angajeze mai mulţi lucrători, dar şi să modifice calităţile bicicletelor care necesită o mai mare rezistenţă, pentru o medie de viaţă de aproximativ doi ani. Asta va duce la reapariţia şi dezvoltarea afacerilor de reparaţii biciclete şi automat la noi locuri de muncă.
Aşa cum am arătat deja, uriaşele „flote” urbane de biciclete de închiriat, diferenţiate de la o firmă la alta prin culori, dincolo de utilitate încep să devină o problemă. Dat fiind că pot fi luate şi lăsate absolut oriunde, devine o problemă nu doar pentru traficul pietonal ci şi pentru cel rutier.
Intrările marilor instituţii publice şi private, zonele de acces în staţiile de metrou sau gări, au devenit parcaje haotice, iar de aici nu a mai fost decât un pas până la sancţiuni şi chiar confiscarea bicicletelor lăsate pe trotuare sau benzile destinate exclusiv transportului în comun sau celui pe două roţi.
Cum vor fi rezolvate problemele „bike-sharing” din China rămâne de văzut. Pe o piaţă estimată anual la peste un miliard USD, intervenţia autorităţilor este tot mai mult solicitată pentru a se evita haosul pe două roţi la care participă şi vehiculele electrice, fie că sunt biciclete sau scutere.
