După precedentul înregistrat în cazul Acordului climatic de la Paris și reformarea prin forță a relațiilor în cadrul NATO, este de așteptat ca președintele Donald Trump să dorească o recalibrare a relațiilor și în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) cu țintă pe Consiliul de Securitate. Câtă vreme Organizația Națiunilor este considerată un “club unde oamenii se întâlnesc, discută și se distrează”, este de așteptat ca peste două săptămâni să asistăm la o nouă terapie de șoc aplicată relațiilor internaționale. În alte condiții, precedentele amintite lasă loc de o forțare prin amenințarea ieșirii SUA din ONU. Trump joacă la cacealma, confundând în multe planuri țările/națiunile cu afacerile și companiile (vezi relațiile tot mai tensionate în OMC), aceasta fiind chiar realitatea obiectivă care domină relațiile dintre state în secolul XXI.
Ce exprimă fără perdea președintele Trump este varianta românească a celui care plătește și care dă tonul muzicii. Însă realitatea este mult mai complexă și mai dură, câtă vreme SUA nu fac decât să exploateze resursele și intrigile la nivel național și mondial în interes propriu, situație care nu este deloc nouă, ci numai modul de prezentare.
Cum a obișnuit încă din campania electorală, președintele Donald Trump plusează permanent în plan intern și extern, trebuind să i se recunoască cel puțin capacitatea de a înțelege perfect faptul că timpul nu iartă. De asemenea, Trump cunoaște și înțelege lipsa de forță și valoare a liderilor parteneri, un atu/(trump) în plus în jocul geostrategic.
Singurele țări care se pot constitui în reale oponente ale tăvălugului de la Casa Albă sunt China și Rusia, iar aceasta nu doar din considerente ideologice și economice, cât mai ales din perspectiva contrapunerii evidente la hegemonia planetară americană.
Așa cum a fost anunțat deja, Donald Trump va găzdui la data de 18 septembrie o reuniune dedicată reformei ONU, în condițiile în care președintele American este cunoscut ca fiind un critic frecvent al Organizației Națiunilor Unite (Agerpres).
La reuniune vor fi prezenți liderii țărilor ONU care vor fi „invitaţi” să semneze o declarație elaborată de Casa Albă, document care deşi conţine intenţiile americane este pus sub semnul susținerii Secretarului General al ONU care trebuie să “inițieze o reformă eficientă și substanțială” a organizației.
Este interesant de aşteptat şi observat reacţiile Chinei şi Rusiei la cele “zece puncte” ale președintelui Trump, singurele care se exprimă în opoziţie cu SUA, chiar dacă ultimele evenimente au plasat Germania şi Franţa în relaţii contondente cu liderul american.
O privire în istoria recentă a alegerilor americane, consemnată de presa occidentală, îl prezintă pe republicanul Donald Trump apreciind că “ONU este slabă și incompetentă” (Reuters).
Potrivit lui Trump, „Organizația Națiunilor Unite nu este un prieten al democrației, nu este un prieten al libertății, nu este nici măcar un prieten al Statelor Unite ale Americii” (martie 2016), poziție care a generat rumoare și teama că actualul lider de la Casa Albă va renunţa la “politica soluţiilor colective”.
O serie de voci din cadrul ONU (foto plen) cataloghează luările de poziţie ale preşedintelui Trump ca fiind lipsite de claritate, ba chiar “o lungă mahmureală” cu impact asupra Națiunilor Unite.
New York Times consemna în noiembrie 2016 că, în opinia lui Donald Trump, NATO este “depășită”, iar ONU este „un joc politic”. Era semnalul de alarmă lansat înaintea alegerilor din SUA, semnal aplicat în acest an când ţările NATO au fost forţate să aloce deja celebrul 2% din bugetul naţional pentru apărare (a se citi înzestrarea armatelor naționale cu servicii americane).
“Unde vezi vreodată Organizația Națiunilor Unite?”, “Rezolvă vreodată ceva? Este ca un joc politic. Organizația Națiunilor Unite, mă refer la banii pe care îi cheltuim pentru Națiunile Unite” – declara Trump.
Iată de ce, sub actualul lider american, ONU ar putea întâmpina o soartă asemănătoare NATO.
La rândul său The Washington Post reţinea în decembrie 2016 afirmaţia potrivit căruia ONU “este doar un club pentru ca oamenii să se întâlnească, să vorbească și să se simtă bine”.
Națiunile Unite au un potențial atât de mare, dar acum este doar un club pentru ca oamenii să se întâlnească, să vorbească și să se simtă bine. Atat de trist! – Donald J. Trump (@realDonaldTrump)/26 decembrie 2016
Pe de altă parte, iniţiativa preşedintelui Trump are ca argument ajutător un studiu Gallup din 2016 care arată că 54% dintre respondenți ONU nu se bucură de succes în misiunile sale și doar 38% susțin că face o treabă bună. Un alt sondaj, realizat de Pew Research, creditează ONU cu 64% opinii favorabile și doar 29% nefavorabile.
Revenind la precedentul generat de “Acordul de la Paris”, dar la forţarea relaţiilor în cadrul NATO, din exprimarea preşedintelui Donald Trump transpare în mod evident faptul că ONU reprezintă o piedică birocratică cu manifestări prea democratice pentru stilul său de acțiune.
Dacă retragerea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice a fost o chestiune de conferință de presă, dacă problema NATO a fost parțial rezolvată prin intermediul presiunilor economice aplicate țărilor central-est europene, problema ONU este ceva mai complicată.
Tribuna ONU este singura la nivel planetar unde vocea fiecăruia dintre cei 193 de membri poate fi auzită, iar Consiliul de Securitate al ONU singurul organism care mai cenzurează inițiativele militare americane. Aici, voturile au o altă conotaţie, iar grupul ţărilor nealiniate, al ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare, a căpătat o consistenţă tot mai greu de ignorat. Din nou, un rol principal în acest raport de forţe l-a avut și îl are China şi relaţia China-Rusia.
Peste aproape două săptămâni, pe 18-19 septembrie, vom afla o parte din răspunsul american şi în problema ONU.
NOTĂ:
Organizația Națiunilor Unite are 193 de membri. SUA sunt cel mai mare contributor la bugetul ONU cu 22% din bugetul de 5,4 miliarde USD și 28,5% din bugetul de 7,3 miliarde USD alocat misiunilor internaționale de pace. (vezi tabel, sursa)