Aspiraţii şi obiective comune România-China, la finalul Primului Război Mondial

Reperele anului 1918, Anul Marii Uniri a românilor și totodată anul încheierii primei conflagrații mondiale, sunt absente în planul public date privind contactele și comunicările oficiale în cadrul relațiilor dintre România și China. Totuși, începutul de Secol XX, extrem de profund marcat de evenimentele și conflictele militare cu cea mai mare amploare din istoria omenirii, oferă celor două state șansa de afirmare și ieșire de sub controlul total al forțelor străine.

La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, lumea era dominată de rivalitatea marilor puteri pentru controlul lumii extra-europene, în contextual în care, în Europa, Germania devenise principală putere însă acţiunile ei au ajuns să genereze destrămarea și reconfigurarea alianțelor existente până nu demult.

România era prinsă în vâltoarea evenimentelor, fiind subiect de dispute între imperiile vecine. Totuși, România încerca să creeze condițiile necesare pentru îndeplinirea Idealului Național și anume coagularea într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice.

Declanșarea Primului Război Mondial, plasează România pe picior de neutralitate (declarată în iulie 1914), pentru ca doi ani mai târziu (august 1916), sub presiune externă, intră în război de partea Antantei, cu scopul de a elibera Transivania.
Condiţiile tehnico-tactice militare duc România în situaţia unor înfrângeri dureroare, însă, odată cu reorganizarea armatei şi cu sprijinul Misiunii Militare Franceze, conduse de Grl. Henri Berthelot, Armata României reuşeşte campanii de succes concretizate în victoriile de la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti, în faţa trupelor Puterilor Centrale.

Sfârșitul Primului Război Mondial aduce cu sine deființarea Imperiului Austro-Ungar, apărând posibilitatea formării ROMÂNIEI MARI, prin unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu România.

Revenind la similitudinile istorice care au marcat România şi China în perioada ante-post conflagraţie mondială, acestea ne sunt evidenţiate de Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi, între care şi România, dar şi pentru a reglementa relaţiile cu diverse state, între care şi China.

Tratatul de pace şi Protocolul dintre Puterile Aliate alături de cele asociate și Ungaria, au fost încheiate între: SUA, Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia – drept Puteri Principale Aliate și Belgia, China, Cuba, Gregia, Nicaragua, Panama, Polonia, Portugalia, România, Statul Sârbo-Croat-Sloven, Siam (Thailanda) și Cehoslovacia – drept țări Asociate.

De aici, vă propun să ne aplecăm asupra datelor care privesc exclusiv România şi China.

În numele Majestății Sale Regele României, documentele au fost semnate de Ion Cantacuzino, ministru de stat şi Nicolae Titulescu, fost Ministru Secretar de Stat.

În numele Președintelui Republicii China, documentele au fost semnate de Vikyuin Wellington Koo și Domnul Sao-Ke Alfred Sze.

ROMÂNIA

Tratatul de Pace de la Trianon, arată în Capitolul al II-lea – Frontierele Ungariei, la articolul 27, modul în care a fost stabilită frontiera cu România. Mai mult, la Capitolul al III-lea – România, la Articolul 45, se arată că “Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României la toate drepturile și titlul de pe teritoriile fostei monarhii austro-ungare situate în afara frontierelor Ungariei”.

Un aspect deosebit de important din perspectivă istorică, se poate observa la Articolul 46 al tratatului, acolo unde găsim faptul că pentru aplicarea documentului “va fi numită o comisie formată din șapte membri, cinci nominalizați de către Puterile principale aliate și asociate, unul de către România și unul de Ungaria”. Care erau puterile principale de atunci și de azi?: SUA, Marea Britanie, Franța, Italia, țări care, iată, decid la nivelul actualelor alianțe UE și NATO, din care face parte și România.

CHINA

Tratatul de Pace de la Trianon vorbește explicit și despre reaşezarea istorică a Chinei în context intern şi internaţional. Astfel, în Capitolul IV – China, la Articolul 97, se arată că „Ungaria renunță, în numele ei, la toate avantajele și privilegiile care decurg din dispozițiile Protocolului final semnat la Peking, la 7 septembrie 1901, și din toate anexele, notele și documentele suplimentare. Ea renunță, de asemenea, în favoarea Chinei la orice cerere de despăgubire care revine după 14 august 1917”.

Este extrem de interesant de observat nivelul de detaliu în care a fost negociată situaţia Chinei, câtâ veme sunt avute în vedere aspect care ţin de tarifele vamale chineze şi faptul că “China (…) nu va fi obligată să acorde Ungariei avantajele sau privilegiile pe care ea le-a acordat fostei Monarhii Austro-Ungariei în cadrul acestor aranjamente”.

Astfel, “Ungaria (…) cedează în China toate drepturile sale asupra clădirilor, dactilore și pontoane, barăci, forturi, arme și muniții de război, nave de toate felurile, instalații de telegrafie fără fir și alte bunuri publice care aparțineau fostului Monarhia austro-ungară și care se află sau se află în concesiunea austro-ungară de la Tientsin sau în altă parte pe teritoriul Chinei” (art. 99); “Ungaria este de accord (…) cu abrogarea contractelor de închiriere de la guvernul chinez, în temeiul căruia se află în prezent concesiunea AustroHungariană la Tientsin” (art. 100); “Ungaria renunță la toate cererile împotriva guvernului chinez sau împotriva oricărui guvern aliat sau asociat care decurge din internarea cetățenilor maghiari în China și repatrierea lor”. (art. 100).

Vă propun, acum, să trecem în revistă realitatea constatată de Puterile Principale Aliate cu privire la şituaţia României şi Transilvania.

Conferinţa de Pace de la Paris, din anii 1919-1920, a consemnat un fapt unic în istorie şi anume faptul că pâna atunci, şi nici după, o negociere de pace nu a fost determinate de specialiști și oameni de știință. Aceștia au dat o puternică direcție și influență hotarârilor finale luate de politicienii vremii.

“Consiliului celor Patru Mari” (SUA, Marea Britanie, Franta şi Italia), dar și fiecare stat participant, a constituit comisii de specialiști pentru argumentarea propriilor poziții.

Reținem din bogata documentație existentă, câteva dintre opiniile care privesc România și Transilvania.

SUA, prin profesori de istorie şi geografie de la Universitatea Yale, de la Şcoala Normală din Montclaire, și Universitatea Columbia, “a redactat peste 20 de studii în care recunosteau dreptul poporului român la unitate național-statal”, arătând că:

„Românii – se arata într-un referat întocmit de John F. Carter Jr. – traiesc astazi pe locurile unde au trait cu cincisprezece secole în urma stramosii lor daci si romani”.

La rândul său, Marea Britanie, prin specialiștii Departamentului de Informare Politica, sustinea unirea Transilvaniei și Banatului cu România, pe baza principiului naționalităților.

Franța, prin Comité d’Études, în proiectele privind frontiera de vest a României a dat soluția cea mai favorabila României.

România, în cadrul delegației conduse de Primul-ministru I.I.C. Brătianu, a fost reprezentată de cei mai luminați juriști, economiști, geologi, geografi, etnografi şi specialişti militari ai vremii, demonstrând încă odată cee ace se afirma la acea vreme şi anume că la Conferinţa de Pace de la Paris se ducea „un altfel de război„.

În acest sens, Ungaria a fost un exemplu, aducând un material documentar şi de propaganda impresionant. Despre acesta, Nicolae Titulescu (semnatar al Tratatului de la Trianon alături de Ioan Cantacuzino) avea să declare că “Ungaria s-a prezentat la Conferința păcii cu un material documentar fără pereche și de așa natură, încât cercetarea lui nu poate provoca decât admirația pentru patriotismul celor ce l-au adunat. Afirm, fără teamă de a putea fi dezmintit, că nu este un singur argument, că nu este un singur considerent întrebuințat de propaganda actuală care să nu fie cuprins în materialul prezentat Conferinței păcii”.

După 100 de ani, adepții revizionismului și detractorii Tratatului de la Trianon, continuă să aducă și astăzi drept argumente date din documentul prezentat de Budapesta la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), semn că acolo au fost prezentate nu doar argumentele, dar și limitele unor revendicări lipsite de consistență istorico-juridică.

Doresc să închei prin sublinierea unei situați de fapt, și anume că semnarea Tratatului de la Trianon și odată cu acesta Tratatului de Pace cu Ungaria au fost primite la Bucuresti cu decență și reținere. În fond, se împlinea o reparație istorică, o normalitate, fiind recunoscută Unirea Transilvaniei cu România.

Nicolae Titulescu declara că: “Tratatul de la Trianon apare tuturor românilor, și îndeosebi celor din Ardeal, ca o consfințire a unei ordini de drept mult mai redusă decât aceea pe care veacuri de conviețuire și suferinte comune au săpat-o în conștiința istorică a neamului nostru. De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evoca mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputari„.

Vă mulțumesc.
Dan Tomozei-Dimian, Beijing 27 Noiembrie 2018

Mesaj prezentat în cadrul Mesei Rotunde „La Centenarul Marii Uniri”, eveniment organizat, marți, de Institutul Cultural Român din Beijing, la care au participat Prof. Univ. Dr. Ding Chao, Prof. Univ. Dr. Dong Xixiao, foștii diplomați în România Wang Tieshan și Li Ming, alături de universitari din Beijing. Gazda evenimentului a fost Constantin Lupeanu, directorul ICR Beijing.

Note şi surse bibliografice:
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tratatul-de-la-trianon-96-de-ani-batalia-pentru-transilvania
https://wwi.lib.byu.edu/index.php/Treaty_of_Trianon
https://ro.wikipedia.org/wiki/Participarea_Rom%C3%A2niei_la_Primul_R%C4%83zboi_Mondial
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Trianon

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, China, De departe ... România, Din arhive, Români în China, România, România - China, ROMANIA-CHINA 70, Veşti din China. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.