Deblocați actorii din scenariul urii!

Pe scări, urcați cu toții, falși sau pârâți magistrați, faceți loc, mai sus, pe scări, pentru că vin și actorii, cei mai mari actori ai țării, cei mai buni jucători ai scenei românești. Faceți loc, cât mai mult loc, pentru că toți îl joacă pe Henric al IV-lea cel lovit la cap, din piesa lui Luigi Pirandello. Este primul rol în care artiştii nu citesc piesa, nu citesc scenariul, însă cu toţii vor să fie pe scări, să ne explice cum actorul poate să joace şi ceea ce nu înţelege … pentru că nici nu este nevoie! Actorii vor să fie pe scări alături de magistrații care nu sunt magistrați, fie pentru că sunt torționari, fie pentru că nu au nobila calitate, dar mai ales pentru că refuză să respecte legea!

Maestrul Victor Rebengiuc, fenomenala Mariana Mihuţ, strălucitorul Marius Manole, şi mulţi ca ei au intrat de o vreme în rolul lui Henric al IV-lea, tragicul personaj lovit la cap în timpul unei cavalcade. Cum altfel să înțelegi apelul disperat la „libertate„? Dacă nici Rebengiuc nu mai știe cum era cu libertatea înainte de ’89, orice apel la rațiune este inutil.

Dacă gândurile şi cuvintele voastre ar fi gloanțe, România ar fi pustie!

Aidoma personajului imaginat de Pirandello, este greu de spus dacă actorii români înțeleg că se comportă ridicol, dacă sunt conștienți că se afundândă în scenariul toxic, distructiv, în care sunt inventate ţinte pentru exacerbarea urii şi refularea controlată a energiilor negative din societatea românească! Sau dacă pur si simplu asumă un rol pentru că ei asta fac … joacă! Au jucat indiferența în fața abuzurilor, iar acum își joacă onoarea!

Să protestaţi, să nu gândiţi prea mult!

Dincolo de opţiunile politice, de opțiunile demonstrate cu pasiune, actorul român îmbracă în afara scenei haina personajului ridicol, lipsit de anvergură, demn de mila și compasiunea de care nu este capabil să dea semn în fața tragediilor produse de Justiția românească în ultima decadă. Pentru asta, actorul-protestatar ar trebui să înţeleagă nu doar un text de lege, ci mai degrabă … REALITATEA și ADEVĂRUL! 

REALITATEA ar tebui să îi oblige pe actori să rămână pe scenă și să evite prostituția artistico-socială. ADEVĂRUL ar trebui să îi oblige pe artiști să fie în măsură să rămână în fara jocului politic, pentru că opinia exprimată ne arată că sunt susținători ai torționarilor de modă nouă clociți și eclozați sub eticheta DNA-Kovesi!

În fond, în afara scenei actorii nu sunt decât simpli oameni, partea tot mai vizibilă remarcându-se prin tragismul luărilor de poziţie. Actorul ar trebui să stea departe de circul politic, de grotescul opţiunilor subiective până la crimă din politica de azi. Actorilor ar trebui să le fie suficient circul de pe scenă, dar uite că duc spectacolul prost în plină stradă, exprimându-se în mod evident în notă politică.

Dragule domn Centenar Mihai Șora …

La fel ca în Henric al IV-lea, actorii noștri ajung să nu mai știe în ce piesă joacă, dacă sunt sau nu în rol, dacă sunt sau nu în realitate, dacă sunt sau nu … actori sau simpli participanți la un spectacol asumat, fără să știe nici ce vrea regizorul, nici ce a vrut scenaristul. Însă, este posibil ca exact ca în piesa lui Pirandello să vină momentul în care (în textul original, după 20 de ani) să fie înlăturată minciuna și ipocrizia, iar lumina reflectoarelor să doară!

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, România. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Deblocați actorii din scenariul urii!

  1. Popa Marian spune:

    Excelent articolul.Rămâne de văzut ce inteleg actorii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.