În timp ce oficialii de la București evită să informeze românii cu privire la implicarea militară directă a României în războiul din Ucraina, președintele Volodimir Zelenskiy a risipit orice mister. În cadrul discuțiilor avute, ieri, la Kiev, cu premierul Nicolae Ciucă, președintele Zelensky „a mulțumit în mod special guvernului român pentru asistența pe care o oferă forțelor de apărare ale Ucrainei”. (vezi AICI)
Informația este prezentată de agenția oficială guvernamentală de presă de la Kiev, în știrea legată de vizita în Ucraina făcută de premierul Ciucă, însoțit de președintele Camerei Deputaților – Marcel Ciolacu, ministrul de Externe – Bogdan Aurescu și Consilier de stat în cadrul Cancelariei primului ministru – Iulian Chifu.
Potrivit agenției de presă Ukrinform, în cadrul întâlnirii de ieri, președintele Zelenskyia mulțumit și pentru poziția adoptată de guvernul de la București cu privire la politica de sancțiuni împotriva Federației Ruse, pentru organizarea tranzitului către Ucraina al ajutorului umanitar internațional, al bunurilor de care țara are nevoie, precum și al resurselor energetice.
Singurele puncte comune regăsite în mesajele lansate de reprezentanții celor două țări au vizat agenda integrării europene a Ucrainei și protecția minorităților naționale: comunitatea ucraineană din România și comunitatea românească din Ucraina.
Însă, nici premierul Ciucă – liderul PNL, nici președintele Camerei Deputaților, Ciolacu – președintele PSD, nu au transmis niciun cuvânt legat de suportul militar evidențiat de președintele Zelenskiy!
Pentru ce această complice și criminală tăcere în fața poporului român privind sprijinul militar acordat Ucrainei? O complicitate accentuată de recenta declarație a ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, potivit căruia „nu este bine să vorbim foarte mult public despre aceste lucruri”! Pentru ce nu trebuie să știe românii că guvernul de la București duce Românie în situația de a fi ținta forțelor militare ale Federației Ruse?
Pe de altă parte, deși a făcut vizita oficială la Kiev, ministrul Aurescu nu a transmis nicio informare publică, dovadă că misiunea domniei sale a urmărit o agendă specială.
Revenind la mesajele transmise românilor de Ciucă și Ciolacu, în urma vizitei, acestea au vizat generalități și șabloane, dar absolut niciuna dintre problemele care pot viza în mod direct liniștea și stabilitatea României, cum este furnizarea de sprijin militar.
Premierul Ciucă a „asigurat de sprijinul deplin al României în eforturile de a opri agresiunea ilegală și imorală a Rusiei, atrocitățile umane și distrugerile materiale suferite de această țară”, a vorbit despre comunitatea română din Ucraina și cea ucraineană din România, și despre aspirațiile Ucrainei de integrare în Uniunea Europeană.
La rândul său, Ciolacu a informat că a vizitat la Irpin și Borodianka distrugerile comise de armata rusă, că România vrea să fie principalul hub de stabilitate și securitate în regiune și, astfel, „să ne implicăm activ în procesul de reconstrucție a Ucrainei, după război, atât la nivel guvernamental, cât și cu firme românești”, că porturile Constanța și Galați „trebuie să fie principalele puncte strategice de legătură între cele două țări”, și că susține procesul de aderare a Ucrainei la UE, simultan cu protejarea minorităților din statele membre.
În aceste condiții, Guvernul PSD-PNL-UDMR îi minte pe români, le ascunde adevărul, în timp ce duce România în situația de țară țintă directă în cazul extinderii conflictului dincolo de granițele Ucrainei. Această situație reconfirmă ceea ce știm cu toții de mult prea mulți ani și anume că președintele Iohannis și toate guvernele sale au ca principală misiune nu slujirea intereselor românilor și executarea ordinelor primite de la partenerii strategici: generatoarea de conflicte globale – SUA, obedienta și decăzuta – UE!
Discuții secrete și scurte
După ce ieri a ținut la secret, premierul Ciucă (PNL), a admis astăzi că, la Kiev, a discutat inclusiv subiectul livrărilor de arme pentru Ucraina, dar … Ciucă nu are voie să spună în ce implică România!
În cadrul unei conferințe de presă, Ciucă a declarat că deocamdată „nu am vândut muniție nimănui”, România asigurând spre Ucraina transfer de echipament de protecție și muniție (!?).
Discuțiile cu Zelenskiy pe tema livărilor de arme au fost scurte, spune Ciucă.
Se poate înțelege din asta că România execută ordine (scurte) care nu se discută și nu sunt anunțate poporului român care plătește și are de tras de pe urma unor decizii ținute la secret?
Daca suntem asa buni prieteni cu ucrainenii, cu un drum ar putea sa ne cedeze teritoriile romanesti ca sa nu ajunga sub ocupatie ruseasca, sau? Mai bine sa le ocupe dusmanul rus decat sa revina prietenilor romani?
Apoi, armata a 14-a din Transnistria ce mananca din 2014 incoace: ce ii furnizeaza dusmanul ucrainean sau dusmanul moldovean? Ma foarte indoiesc ca s-au pus soldatii rusi sa lucreze pamantul ca sa aiba ce manca.
Dupa ce ucrainienii se vor fi imputinat pina la limita inferioara urmarita de ”parteneri”, SUA se va lupta cu Rusia pina la ”ultimul roman”, PE TERITORIUL ROMANIEI.
Chiar dacă România NU s-ar fi implicat în livrarea de armament Ucrainei, avansul Rusiei și restabilirea influenței acesteia în regiunea Odessa și pe Nistru va însemna atacarea Rep. Moldova; implicit, noi ne vom vedea obligați să-i apărăm pe românii de acolo, cu atât mai mult cu cât Moscova a anunțat oficial că intenționează să ocupe regiunile din sudul Ucrainei și să ajungă în Transnistria.
Desigur, în urma summitului NATO din martie anul acesta, americanii ne-au obligat să donăm armament și tehnică militară Ucrainei. Cam asta înseamnă să fii republică bananieră! Dar, lăsând la o parte slugărnicia politicienilor, oricum nu vom avea de ales decât să intrăm în război, dacă Federația Rusă își va extinde operațiunea pe Nistru, deoarece pare să se creeze deja situația din 1940 când URSS-ul a ocupat Basarabia și nordul Bucovinei.
Prin urmare, știm ce ne așteaptă, atâta vreme cât suntem poziționați ca stat la „umbra” marilor imperii. A fost neșansa României și destinul său, în același timp, să aibă vecini disproporționat de mari și de puternici în raport cu forța și mărimea ei. Ne asumăm, chiar dacă – probabil – doar câțiva dintre noi. În fond, după atâtea cedări rușinoase de-a lungul istoriei, o intervenție inclusiv armată ține de un prestigiu național elementar și de reafirmarea unui adevăr imuabil: acela că Basarabia a fost și este pământ românesc! Nu știu în ce măsură, cu guvernanți pe post de remorci ale politicilor NATO și UE, cu o societate dezbinată în care patriotismul și apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale abia mai pâlpâie, vor mai înclina balanța în favoarea împlinirii unui deziderat național, acela de unificare a Basarabiei cu Patria Mamă, dar am impresia că istoria ne mai obligă să participăm la încă un examen al maturității noastre ca popor. Dacă vom fi sau nu capabili să-l promovăm, doar de noi depinde.
Dacă ar fi să iau în considerare profețiile Sfinților Părinți (și le iau, pentru că doar Dumnezeu ne-a mai rămas alături nouă, românilor) muscalii de la Răsărit vor pieri și ei, la rându-le, după ce trec prin „foc și sabie” întreaga Europă. Cum am putea să ieșim dintr-un asemenea calvar, când prin SUA avem de-a face cu unul senil, iar prin Europa bântuie un altul psihopat și decis să-și refacă granițele din 1830?! Vai de noi!