Datele oficiale arată că sistemul educațional din SUA este 100% afacere, una în care banul primează în fața vieții și educației, care poate să elimine riscurile și tragediile. Peste toate tronează producătorii și vânzătorii de arme, care dictează clasei politice americane.
Ancheta demarată în urma măcelului de la Școala Elementară Robb din Uvalde (Texas), arară că, în 2022, districtul școlar de care aparține școala a cheltuit 435.000 USD pe servicii de securitate și monitorizare, după ce în 2017 bugetul a fost de 200.000 USD.
Subliniez, 435.000 USD în 2022 pentru servicii de securitate și monitorizare, în condițiile în care Uvalde Consolidated Independent School District are în subordine zece unități de învățământ!
Școala Elementară Robb a pierdut, la data de 24 Mai a.c., 19 elevi și doi profesori, în urma unui atac armat, produs de un tânăr de 18 ani, în condițiile în care Districtul Școlar Independent Consolidat Uvalde are un protocol de securitate care include propria forță de securitate, echipe de evaluare a amenințărilor, detectoare de mișcare, garduri perimetrale, camere de securitate și un sistem de raportare a agresiunilor și amenințărilor.
Revenind la afacerea cu moarte legiferată în SUA, autorul masacrului de la școala Robb, avea 18 ani împliniți, vârstă care i-a permis să cumpere mitraliere de asalt și 375 de cartușe, pe care le-a folosit pentru a-și împușca bunica, apoi elevii și profesorii școlii. În urma intervenției poliției, tânărul atacator a fost la rândul său omorât.
Prezent pentru a prezenta condoleanțe familiilor copiilor și profesorilor omorâți, președintelui Joe Biden i s-a cerut să facă ceva ca să oprească masacrele generate de libertatea de a avea o armă. Răspunsul lui Biden a fost: „We will. We will.” („Vom face. Vom face.”) … în condițiile în care, în 2022, astfel de incidente au avut loc în 27 de școli din SUA. Mai mult, numărul atacurilor armate înregistrate în acest an în SUA a ajuns, în luna Mai, la 213, anul 2021 fiind încheiat cu 693 de atacuri armate în masă.
Nu mi-am dorit să evidențiez nota provocatoare, insolentă, a întregii situații printr-o comparație între marea Americă și „neînsemnata” Rusie din punctul de vedere al excepționalismului yankeu, dar nu am putut să nu constat diferențele de… cod genetic!!! Dacă în SUA forțele speciale (!) așteptau un set de chei de rezervă pentru a intra în clasa în care era încuiat atacatorul, atunci să urmărim explicațiile sublocotenentului de poliție Konstantin Kalinin care a relatat cum s-au desfășurat evenimentele în timpul arestării agresorului înarmat, Timur Bekmansurov, care a năvălit la Universitatea de Stat din Perm unde cel puțin opt persoane și-au pierdut viața și mai multe au fost rănite în urma atacului:
https://www.youtube.com/watch?v=76Wp26vYppU
Omul ăsta NU s-a temut să-și riște viața absolut deloc! Pentru astfel de persoane cuvinte precum „onestitate”, „compasiune”, „răbdare” NU par să reprezinte doar o frază goală. Nici cele care se referă la „asistență reciprocă”, „interese publice” etc.
Oare în care dintre aceste lumi este mai bine să trăiești și care dintre ele are un viitor? Cred că fiecare își poate trage singur-singurel propriile concluzii.
Liderii grupurilor pentru drepturile armelor susțin că singurul lucru care îi separă pe americani de restul oamenilor care trăiesc în dictaturi este accesul lor nerestricționat la arme. Cu asemenea mentalități, nu mai este de mirare când un adolescent tulburat comite o crimă în masă, faptă care nu are nimic în comun cu ideea de libertate. Dacă libertatea de a fi înarmat este mai importantă decât dreptul de a fi în siguranță, atunci să suporte consecințele! Oricum ar fi, sistemul politic din SUA necesită o schimbare din temelii, dacă populația de rând își mai dorește să trăiască într-o societate care să promoveze egalitatea reală, justiția și respectul pentru diversitate. Pentru a realiza acest lucru, e nevoie de un apel la speranță, mai degrabă decât la frică, fiindcă nicio posibilitate de a acționa după propria voință nu este absolută. Chiar și în societățile cele mai descentralizate, oamenii trebuie să accepte anumite responsabilități și limite sociale, în schimbul așa-numitelor drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor.
Concluzia ar fi aceasta: o reglementare eficientă, combinată cu o bază de date națională cuprinzătoare și un program serios de instruire pentru utilizatorii de arme, ar stabili, în timp, că un acces mai mic la achiziționarea și deținerea unei arme de foc ar duce la mai puține crime violente. Dezbaterea asupra armelor, consider eu, NU are legătură cu restrângerea drepturilor. Această reprezintă o simplă poveste de adormit copiii, promovată de către lobbyistii în armament pentru a modela percepțiile publice. Nici măcar nu este vorba despre „control”. Scopul îl constituie securitatea, eliberarea de frică și anxietatea care mătură societatea americană supra-înarmată. Poate ar fi de preferat constituirea unor instituții, pentru menținerea ordinii publice și respectarea regulilor de conviețuire socială, preferabile complexului militar-industrial și sutelor de milioane de arme în mâini private. Pentru că, din câte se observă, cu tot armamentul de pe lume, ei tot nu se știu la adăpost de orice pericol, fiind în mod clar necesară schimbarea.