Mesagerul Scholz a ratat marea întâlnire cu China!

În ciuda uriașului interes și gesturilor de curtoazie făcute de chinezi înaintea și la sosirea la Beijing, cancelarul Olaf Scholz a ratat marea întâlnire cu  China de azi. Cu mici excepții, liderul Germaniei a rămas ancorat în superioritatea cu care SUA domină Occidentul, neînțelegând că în capitala Chinei nu vi niciodată să pui condiții, mai ales pe probleme care țin de politicile interne. Criticat pentru că a decis să vină la Beijing sfidând partenerii euro-atlantici, Olaf Scholz nu se ridică la nivelul politic al predecesoarei Angela Merkel, considerată la Beijing o prietenă a Chinei.

Ce nu par să mai înțeleagă liderii europeni este că în afara spațiului UE nu te mai afli pe tarlaua proprie. În țările est-europene sau africane a devenit o normalitate să se vină în calitate de diriginte, pentru a le certa că sunt extrem de corupe, că de aia nu sunt suficient de bogate ca să fie mai abitir jefuite de partenerii strategici. Ei bine, China nu este nici în estul Europei, nu este nici săracă și nu acceptă lecții de democrație, nici măcar pe tema drepturilor omului. Ori tocmai asta a făcut cancelarul Scholz în cele aproximativ 11 ore petrecute la Beijing: a fost mult prea lipsit de nuanțe și de alternative, pentru a nu căpăta imaginea unui mesager cu grave carențe. Spus și mai simplu, în China nu te prezinți niciodată nepregătit, neatent la nuanțe și sensibilități!

Intoxicați de americani, europenii au ajuns să creadă că lumea fără ei nu se poate. Dacă Germania este o forță economică, în relația cu China nu ar trebui să confunde partenerul. Cu atât mai puțin să facă aluzii sau să afirme condiționări economice pe criterii politice sau de prejudecăți la modă: drepturi și libertăți.

Relația China – Germania se va bucura de stabilitate, cât timp va exista respect reciproc

Occidentul a făcut o etichetă din drepturi și libertăți, însă, de mulți ani, a devenit evident că tocmai occidentul este incapabil, dacă nu dezinteresat, de toate aspectele care țin de drepturile la educație, sănătate, protecție socială … până la libertăți și opinii. Când țările occidentale omoară sau schilodesc în bătaie participanți la proteste se numește democrație. Când țările est-europene sau China impun ordinea socială, potrivit legii, cu ajutorul forțelor de ordine, este dictatură sau cel puțin derapaj de la statul de drept! Ei bine, acest dublu limbaj, cu evidente nuanțe de șantaj politic și economic, nu ține la Beijing.

În bilaterala oficială de ieri, de la Marea Sală a Poporului, președinte Xi Jinping a trasat limitele în care China de azi este dispusă la dialog și parteneriat, arătând că în cei 50 de ani de relații diplomatice China și Germania au “aplicat principiile respectului reciproc, menținând înțelegerea reciprocă”, trebuind să “continue pe direcția corectă”, pentru  ca să fie înregistrate progrese constante.
Doar așa, a subliniat Xi, China va colabora cu Germania pentru un parteneriat strategic global “orientat spre viitor și pentru noi progrese, atât în relațiile bilaterale, cât și în relațiile China-UE”.
Pentru a fi și mai clar, liderul chinez a evidențiat că fiecare țară “ar trebui să își aleagă căile de modernizare în lumina propriilor realități naționale”, evidențiind că “încrederea politică este ușor de distrus, dar dificil de reconstruit și că ar trebui să fie cultivată și protejată de ambele părți”.

În aceste limite, Xi a declarat că este important ca RP Chineză și Germania să se respecte reciproc, să înțeleagă interesele de bază ale fiecărei părți, renunțând la tentația “de a vedea totul prin prisma ideologiei”, la “restricții autoimpuse sau așteptări nerealiste”. Iată de ce, președintele Xi a cerut ca în cadrul relației bilaterale Germania să respingă protecționismul, iar în cadrul relației cu UE aceasta să nu depindă sau să nu fie filtrate de o terță parte (cu aluzie directă la SUA – n.m.).

În fața clarificărilor primite din primele clipe, cancelarul Olaf Scholz nu a înțeles să se replieze, citind mesajul pregătit de consilieri, atât în bilaterale cu președintele Xi, cât și în cadrul întâlnirii cu premierul Li Keqiang, care a reiterat poziția Chinei privind susținerea multilateralismului și multipolarității, a liberului schimb pe picior de egalitate, atât Beijingul, cât și Berlinul, având responsabilități în fața propriilor popoare, dar și pentru întreaga lume. Prin urmare, pe fondul deschiderii tot mai ample spre exterior, China dorește să rămână o zonă foarte căutată pentru investiții străine, pentru afaceri, cu efecte pozitive pentru prosperitatea și dezvoltarea umanității.

Mai mult, cancelarul Scholz a considerat că poate să ceară Chinei nu doar să “își exercite influența asupra Rusiei” în conflictul din Ucraina, pentru care cere respectarea integrității și suveranității teritoriului, dar și să impună ca nu cumva să fie produsă “o schimbare a status quo-ului Taiwanului, altfel decât în mod pașnic și de comun acord”. Afirmația nu are cum să nu irite Beijingul câtă vreme comportă nuanțe de dublu limbaj, fiind însoțită de sublinierea că “la fel ca SUA și multe alte țări, urmărim politica existenței unei singure China”, ceea ce înseamnă că Germania recunoaște că problema Taiwan aparține Chinei, dar  își permite să intervină în problemele interne ale Chinei, adică în problemele de suveranitate ale altui stat!

Urmărind textul pregătit de acasă, neînțelegând ordinea lucrurilor, Scholz a criticat și măsurile “măsurile economice împotriva statelor membre individuale ale UE sunt îndreptate împotriva întregii piețe interne a UE”, arătând că “sancțiunile împotriva deputaților din Parlamentul European sunt, de asemenea, inacceptabile pentru noi”. Oare să nu știe nimeni din anturajul cancelarului german că sancțiunile Chinei sunt reacții de răspuns la sancțiunile sau acțiunile Parlamentului European, Comisiei Europene și ale țărilor UE?

Continuând amestecul în problemele Chinei, Olaf Scholz a atacat problema drepturilor omului, arătând că “drepturile omului sunt universale în validitatea lor”, declarând că “reamintind obligația și solicitarea punerii în aplicare a acestor drepturi, de exemplu în provincia Xinjiang, nu reprezintă o ingerință în afacerile interne”, chiar dacă “există diferențe între țările noastre”.

Încă odată, liderul german a demonstrat că este un politician departe de nivelul așteptat, în lipsa unor subiecte majore în cadrul relației bilaterale promovând retorica  blocajului promovată și impusă de SUA în țările occidentale, ca formulă de iritare și tentație de șantaj la adresa Chinei.

Aceste poziții au fost reluate și în cadrul conferinței de presă ținută ieri seară, la finalul vizitei, când cancelarul Olaf Scholz a repetat că, în dialogul cu liderii chinezi a ridicat inclusiv probleme pe care “nu suntem de acord, de exemplu în ceea ce privește drepturile omului sau problema perspectivelor pentru Taiwan”.

Nesemnificativă din punctul de vedere al pieței chineze este insistența cancelarului pe subiectul acceptării de către China a vaccinului BioNTech anti-Covid-19, pe care l-a prezentat ca “o veste bună pentru expații care trăiesc aici”, în condițiile în care peste 90% din populația Chinei este vaccinată, iar nivelul de încredere în vaccinurile occidentale este critic.

În fața datelor prezentate până acum, este inexplicabilă lipsa de abilitate, de cunoaștere și expertiză, a cancelarului Germanei în dialogul cu China. Inabilitatea a fost subliniată și în refuzul unui răspuns pe tema prezenței campaniei chineze COSCO în acționariatul portul Hamburg (24,9%). La întrebarea dacă “partea chineză a exprimat recunoștința pentru participarea lui Cosco la terminalul din portul Hamburg?”, Scholz a replicat “Nu. Nu am menționat acest lucru, iar alții nu s-au întors la el”, deși în timpul întâlnirii cu președintele Xi acesta din urmă a făcut un istoric al interesului Chinei pentru portul german, în perioada în care cancelarul era primarul Hamburgului și se stabileau condițiile implicării în cadrul inițiativei “O centură, un drum”.

Un argument pentru nivelul politic precar al cancelarului Olaf Scholz ar putea fi presiunea în ascensiune programată în Germania și Europa la adresa relațiilor cu China.

Dacă Scholz declară că nu este un susținător al decuplării economice de China (un dezastru total după prăbușirea relațiilor energetice cu Rusia – n.m.), un sondaj realizat de postul public de televiziune german ARD, înaintea vizitei la Beijing, arată că aproape 50% dintre germani doresc o mai multă independență economică față de China, mai exact să reducă nivelul cooperărilor economice cu China, iar 63% consideră China o amenințare la adresa securității globale!

Deși China este cel mai important partener comercial al Germaniei, 69% dintre respondenți au declarat că participarea companiei chineze COSCO la unul dintre cele patru terminale de containere ale portului Hamburg este o decizie greșită, în timp ce 87% au susținut că guvernul german ar trebui să se asigure că Germania devine mai puțin dependentă din punct de vedere economic de țările nedemocratice.

În condițiile în care China este pregătită să consolideze coordonarea și cooperarea cu Germania și UE în afacerile bilaterale și internaționale, trebuie observat că relațiile China – Germania, China – UE se află într-un moment critic, pentru că nu se bazează pe valori politice comune, ci pe interese reciproce. China are timp, bani și parteneri strategici pe toate continentele, inclusiv în Europa, nefiind deloc interesată de aspecte ideologice sau de jocuri politice pentru impunerea de guverne. Germania, liderul UE, pare că nu se poate decupla de la modelul european colonial, caracterizat prin convingere că are dreptul de a se amesteca oriunde și oricând, pentru că trăiește în cultul superiorității democratice.

La întâlnirea de ieri, cancelarul Olaf Scholz a ratat întâlnirea cu regatul de mijloc. Fără calități deosebite, fără nuanțe și mai ales fără contact cu realitatea chineză de azi, rolul de mesager, de cititor de texte pregătite dincolo de Marele  Zid, nu este un argument solid pentru încrederea și prietenia necesare în relația cu China.

După vizita de 11 ore la Beijing, cancelarul Scholz a plecat cu rezultate economice inconsistente, luând drumul spre Hanoi (Vietnam), urmând să ajungă, apoi, în Singapore.