FOTO – De 12 ani, Tricolorul flutură pe Marele Zid!

Vă mulțumesc! Fetelor mele: Smaranda, Ilinca, Veronica, și românilor Theodor și Dănuț, care au ieșit din rutina cotidiană pentru a înfrunta gerul și vântul care te dobora de pe spinarea dragonului, acolo unde arcuirile Marelui Zid coborau la mai mult de 45 de grade. Vă mulțumesc și dumneavoastră, celor care vă tociți tastatura pentru a apăsa un buton sau pentru a scrie un mesaj. Poate fi o contribuție pentru ziua de mâine, a noului an al României de azi.

A fost a 12 zi consecutivă în care am marcat 1 Decembrie, la aproape 90 de kilometri de casă, plecând în zori pentru ca să ridicăm Tricolorul în mângâierea plină de forță a curenților de aer care macină crestele dealurilor din împrejurimile capitalei Beijing.

Grupurile de turiști au animat, astăzi, Marele Zid. Nu puțini au fost tăvăliți de vânt, cunoscând odată în plus duritatea construcției care poartă caracteristicile poporului chinez: uriaș, domol, neînduplecat. Frigul a tăiat suplimentar în armonica sonoră a fiecărui nefericit, a fiecărei nefericite, care fie a călcat greșit sau a renunțat la siguranța balustradelor care însoțesc armura bine îngrijită. Datele telefonului arătau că vântul se zbuciuma în rafale de până la 52 de kilometri la oră. Riscant, mai ales pentru firavele Smaranda și Ilinca, marcate extrem de rapid de frig. Singura soluție rămânea continuarea urcușului. Renunțarea nu face parte din fișa postului.

Am ridicat Tricolorul, drapelul NEAMUNIT și drapelul de eveniment marcat: 1 Decembrie 2023 – Marele Zid. Rapid am devenit vedete, chinezii fiind pasionați să fotografieze, să filmeze absolut orice, dar mai ales să își manifeste curiozitatea. Au aflat că suntem din România și că azi celebrăm Ziua Națională. Între curioși am găsit chiar și o tânără chinezoaică, bine fixată într-un costum de schi, care s-a dovedit extrem de pricepută să înregistreze imagini video. Așa am ajuns să apar în cadrele de grup.

Apoi … la câteva minute, din senin, lângă noi a apărut un paznic al Marelui Zid care, între respirații gâtuite de efort și vânt, ne-a invitat politicos să coborâm drapelele. Aici doar drapelul Chinei este autorizat să fie ridicat. Știam din anii anteriori, însă cine se gândea că, pe frigul care ne dobora la propriu, se va găsi un paznic pregătit să alerge pe coamele dragonului. Ne-am supus. Omul de nădejde ne-a privit cu încredere, am schimbat câteva cuvinte în chineză, dar a plecat numai după ce a văzut drapelele dispărând în rucsac.

Am continuat urcușul. Apoi, când am ajuns la limita răbdării fetelor, am început coborârea. Nu mai existau resurse pentru înduratul frigului, vântului, efortului cerut de continuarea traseului. Cu atât mai puțin, nu avem unde să facem tradiționala masă pentru energizare: afumături, brânză, roșii, ceapă roșie, pâine, țuică, vin … toate topite după ce ne-am refugiat într-un restaurant, în care gazdele ne-au tolerat în schimbul unei consumații minime.

După mai mult de nouă ore, am ajuns acasă cu tradiționalele trofee: medaliile cumpărate de la chioșcurile cu suveniruri, pe care am marcat numele și data: 1 Decembrie 2023.

La mulți ani, România!
În demnitate, fală și mândrie!