Constat cu surprindere că atât presa de la Bucureşti cât şi cea de la Chişinău evită să comenteze vizita oficială pe care preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, a făcut-o, la sfârşitul săptămânii trecute în România. „Orbite” de algerile locale interne (în R. Moldova) şi bătăliile seci dintre putere – opoziţie – moguli (în România), mass media din ţările de limbă română s-au rezumat doar la a transmite ştiri de eveniment sau de a „executa”, frugal, subţiri conexiuni fie spre Uniunea Europeană, fie spre Moscova. În fond, dincolo suportul evident pe care preşedintele Traian Băsescu l-a acordat R. Moldova, care a fost scopul acestei vizite, pentru că durata o ştie toată lumea? Cert este că nici unul dintre analiştii – comentatori de pe cele două maluri ale Prutului nu au găsit de cuviinţă să dezbată public evenimentul.
Vizita în România programată înaintea alegerilor locale de la 5 iunie din R. Moldova poate fi citită şi ca un nou sprijin pe care preşedintele Băsescu îl dă pro-europenilor de la stânga Prutului. Republica Moldova se află în faţa unui test electoral extrem de important, care va confirma voinţa electoratului basarabean de a se îndrepta spre Uniunea Europeană, sau, dimpotrivă, va înregistra dezamăgirea şi oboseala în faţa paşilor împiedicaţi şi şovăitori facuţi de grupul partidelor care constituie Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE). Textul electoral va înclina balanţa suficient de puternic încât să producă efecte şi în ceea ce priveşte interimatul prezidenţial care plasează mica republică pe prima poziţie mondială. Cu aproape 700 de zile de interimat, preşedinţia moldoveană apoape că îşi confirmă inutilitatea, iar democraţia devine o „adjâcă”* ratată din nepricepere. Orice comparaţie cu divergenţele persistente în Belgia, comparaţii preferate de liderii moldoveni, nu face decât să confirme lipsa de maturitate a clasei politice de la Chişinău. În primul rând pentru că doar naivi pot compara democraţia belgiană cu cea basarabeană, şi doar cei scăldaţi în ridicol pot compara o monarhie cu republica. Dar, oricum ar fi, alegerile din iunie pot constitui un argument al vizitei.
Discuţiile purtate la Preşedinţie şi Guvern au respectat un model unic. Preşedintele interimar Marian Lupu a mulţumit pentru sprijinul constant dat de România Republicii Moldova, solicitând continuarea bunelor relaţii, fiind un bun „dătător de samă”. În mesajele sale, Lupu a prezentat un discurs de tip „proces verbal”, tern, fără nuanţe, semn că cel puţin în cadrul dialogurilor tet a tet a … ascultat cuminte.
Preşedintele Traian Băsescu a tranşat sprijinul pentru AIE declarând sprijinul „ne dorim o alianţă cât mai solidă”. Mai mult, preşedintele Băsescu a conturat, chiar şi la nivel declarativ, sprijinul „pentru acordul de liberă circulaţie, acordul privind vizele, pentru acordul aprofundat privind crearea unui spaţiu economic european, pentru începerea negocierilor în vederea unui acord de asociere” şi colaborarea bilaterală „în sectorul energetic în mod deosebit, proiectele de cuplare, de interconectare a reţelelor noastre energetice şi a reţelelor de transport gaze”. Subiecte grele, de maxim interes pentru cele două ţări, însă trecute cu vederea din motive subţiri, prezentate anterior. Cel puţin pentru liderii AIE, cele declarate de preşedintele Băsescu pot fi oricând argument de campanie electorală. Însă, bătălia politică de la Chişinău se duce cu argumente de tip „mogul”, copiind fidel stilul păgubos dâmboviţean. Nu poate fi scăpat din vedere şi mesajul tipic pentru preşedintele român care a ţinut să puncteze ca între băieţi: „Aveţi grijă ce faceţi cu banii noştri!” În mod firesc, a fost declaraţia care a făcut cea mai bună audienţă media, atât în România, cât şi în R. Moldova. Nu e nimic de comentat câtă vreme diplomaţia şi eleganţa nu pare să-i caracterizeze pe nici unul dintre cei doi amfitrioni ai vizitei oficiale.
De partea cealaltă, preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, a înţeles să exploateze vizita în România, evident, în scop electoral, în beneficiu propriu. Am rămas surprins să văd pe saitul preşedinţiei de la Chişinău că preşedintele de la Bucureşti este citat cu titlu de comunicat oficial. „Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, aflat într-o vizită de două zile la Bucureşti, a discuta cu şeful statului român, Traian Băsescu, şi subiectul crizei politice din Republica Moldova. Cei doi preşedinţi au afirmat că prelungirea actualei crize politice nu face bine Republicii Moldova, nici pe plan intern, nici pe plan extern”. Al doilea comunicat oficial al preşedinţiei moldovene, mai apropiat de misiunea vizitei şi rolul preşedintelui, a abordat relaţiile bilaterale şi „parcursul european comun” al celor două state.
Fără îndoială, vizia de stat a preşedintelui interimar Marian Lupu, care deţine şi funcţia de preşedinte al Parlamentului de la Chişinău, a avut un rol de poziţionare internă a forţelor politice de dincolo de Prut. Marian Lupu este un mesager pentru întreaga componenţă AIE, însă graţie funcţiei ocupate, un favorizat al soartei. Dacă va mai fi la fel după 5 iunie, rămâne de văzut. Cert este că la configuraţia Republicii Moldova, alegerile se decid în capitala Chişinău, unde locuieşte jumătate din populaţia ţării, unde este prezentă presa şi unde candidaţii AIE se pare că au o mare problemă de comunicare. Dar, ca să citez un expert al relaţiilor moldo-române, Dan Dungaciu, care spunea în urma vizitei pe care preşedintele Traian Băsescu a făcut-o în 2010 la Chişinău că evenimentul cel mai semnificativ legat de vizită „este… tăcerea Moscovei”. Mutând aria de acţiune, fără îndoială, cel mai important eveniment al vizitei lui Marian Lupu la Bucureşti este … dezinteresul presei pentru subiect.
*Adjâcă- preparat culinar tradiţional specific satelor basarabene, picant, făcut din roşii, ardei iute şi pătrunjel.
