A stârnit valuri în presa internaţională, fiind primul raport european în care se afirmă limpede că „China a început să cumpere Europa”. Dar cea mai importantă remarcă a experţilor de la „European Council on Foreign Relations” este că rolul din ce în ce mai important jucat de China pe bătrânul continent poate duce la dezbinarea Uniunii Europene. HotNews.ro a discutat despre strategiile aplicate de China în Europa şi despre atitudinea României în faţa asaltului chinez cu Jonas Parello-Plesner, unul dintre autorii studiului menţionat de „The Economist” sau „The Guardian”.
Vlad Mixich: Un oficial chinez citat în raportul „European Council on Foreign Relations” spunea că „noi putem face un proiect într-un an în termenii noştri. Altfel, localnicilor le trebuie zece ani”. Care este secretul eficienţei chineze?
Jonas Parello-Plesner: Are mult de-a face cu felul în care ei utilizează forţa de muncă. Chiar într-una dintre ţările vecine României, companiile chineze au adus muncitori care sunt plătiţi destul de prost. Dar cred că asta nu va putea funcţiona în toată Europa. În Polonia am văzut exemplul cel mai relevant. COVEC, o companie chineză, s-a retras dintr-un contract public de construire a unei autostrăzi. Motivul oficial a fost creşterea preţurilor la materiile prime, dar cred că motivul neoficial a fost obstacolul pus de legislaţia europeană în calea eforturilor de a aduce forţă de muncă din afară care să facă treaba cât mai repede şi mai ieftin.
Vlad Mixich: Există proiecte importante ale chinezilor în Ungaria, Serbia sau Polonia. România nu este la fel de atrăgătoare pentru investitorii chinezi?
Jonas Parello-Plesner: Nu am auzit de proiecte importante de investiţii ale chinezilor în România. Chinezii au preluat în Ungaria un combinat chimic foarte mare şi sunt implicaţi în proiecte de construcţie în Serbia şi Polonia.
Vlad Mixich: Studiul „European Council on Foreign Relations” împarte atitudinile ţărilor europene în privinţa Chinei în câteva tipologii. Unde se încadrează România?
Jonas Parello-Plesner: România se încadrează în noul grup al „afaceriştilor însetaţi de cash”, acolo unde mai găsim Ungaria, Grecia, Bulgaria. Caracteristica acestui grup este dorinţa de a determina guvernul de la Beijing să cumpere obligaţiuni de stat pentru a uşura povara datoriei publice, cum vedem că s-a întâmplat în Ungaria. O altă caracteristică, care nu se aplică în cazul României, este că aceste ţări erau critice la adresa Chinei cu ani în urmă şi acum nu mai sunt. Cel mai bun exemplu este al Ungariei: premierul Viktor Orban s-a întâlnit în trecut cu Dalai Lama dar acum, în timpul vizitei premierului chinez, nici nu a amintit de chestiunea drepturilor omului. Interesul acestui grup de a încheia afaceri schimbă complet modul politic de raportare la China. Dar, România a făcut întotdeauna parte din grupul ţărilor suportive politic în privinţa Chinei.
Interviul integral pe HOTNEWS.RO