Nimic, despre părinții rămași după „Colectiv”

Colectiv, nimic despre parintiDemisiile, guvernele, protestele, strada, președintele, nici măcar Dumnezeu, nimeni și nimic nu poate acoperi golul din sufletele părinților rămași fără copii în urma tragediei de la „Colectiv”. Un gol pe care mulțimile, fie cea din stradă, fie a politicienilor, fie a consilierilor prezidențiali sau a seviciilor, nu îl mai observă, preocupate să escaladeze piscurile nevăzute dar infinite ale necrofagiei sociale. (Foto: 24ph.ro )

Cine ascunde probele din „Colectiv”?

Cine nu a pierdut un copil, cine nu a pierdut un părinte, nu înțelege că dispariția celor care au murit în „Colectiv” este similară amputării sufletului. Cei rămași în urmă vor fi infirmi pe viață, dominați de ecoul surd al unor întrebări firești: Cum a fost posibil? De ce tocmai el, ea, ei?

Părinții, frații, soții, copiii rămași în urma tragediei de la „Colectiv” devin invizibili.

Societatea românească, de la președinte, la ultimul protestatar rămas în strada tot mai pustie de umanitate, nu mai are timp pentru ei. Cei rămași în urmă, la fel ca și victimele, devin pagube colaterale în bătălia pentru noua ordine românească. O ordine la fel de intolerantă sau poate chiar mai mult decât a fost România până în fatidica zi de vineri, 30 octombrie 2015.

Un președinte care nu are copii, care a fost implicat în vânzarea de copii, care a făcut bani din tranzacțiile cu suflete, nu are cum să înțeleagă suferința. De asta are puterea să zâmbească, să își ia zile libere, să facă declarații dominate de inconștiență.

Pentru el, la fel ca pentru majoritatea politicienilor, viața este o procedură contabilă sub linie totalul fiind egal cu mai multă sau mai puțină putere, manipulare, complicitate.

Politică pe cadavre carbonizate

Cei de acasă, mergeți și vedeți de părinții amputați de un copil în urma tragediei de la „Colectiv”. Și faceți asta în liniște, fără coloane oficiale, trupe de protecție sau scandări imbecile.

Zgomotul prostesc al străzii tulbură liniștea celor care nu vor răzbunare, nici măcar compensații. Ei își vor copiii înapoi, chiar dacă asta nici măcar un nou guvern, un nou președinte sau o altă țară, nu o va putea face posibil …

Despre Dan Tomozei

gazetar din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, Din arhive, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.