Templul Lidaidi Wang Miao/北京历代帝王庙 sau Templul Împăraților a fost construit în anul 1530, în al nouălea an de domnie al împăratului Jiajing (1521-1567) al Dinastiei Ming, când deja capitala imperiului chinez se afla la Beijing. Vreme de aproape 400 de ani, acesta a fost locul în care împărații, înalții demnitari și generali chinezi au venit să se închine divinității, în perioada dinastiilor Ming și Qing.
La Templul Lidaidi Wang Miao au fost prezenți 188 de reprezentanți ai familiilor imperiale, inclusiv cei care și-au trecut numele în rândul fondatorilor de dinastii și salvatorilor de patrimonii culturale. De asemenea, aici se găsesc scrierile celui de-al treilea și al cincilea august al Dinastiei Qing, aceștia aflându-se în centrul ritualurilor de sacrificii, reflectând înaltul statut și respect acordat lor în rândul înaintașilor.
Tablele ritualurilor de sacrificiu aparținând împăraților sunt păstrate în sala principala Jing De Chong Sheng (prima imagine), în timp ce tablele care au aparținut unui număr de 79 de miniștri și generali se regăsesc în spațiile aflate în dreapta (a doua imagine) și stânga sălii principale. Tot aici se găsește și Templul Guand Di, ridicat în timpul Dinastiei Qing în memoria lui Guan Yu, un general care s-a făcut remarcat la sfârşitul Dinastiei Han de Est. Acesta a jucat un rol important în războiul civil care a dus la căderea dinastiei şi stabilirea statului Shu Han (221–263), unul dintre cele trei state care s-au războit pentru preluarea supremaţiei asupra teritoriilor chineze, în perioada Celor de Trei Regate (220-280).
Templul imperial ocupă o suprafață totală de 21.500 metri patrați din care construcțiile ocupă 6.000 de metri patrați. Începând cu anul 1996, autoritățile chineze au înscris templul în lista celor mai importante moșteniri culturale aflate sub protecția statului.
