În secolului XXI, liderii lumii trebuie să aibă curajul să imagineze viitorul diferit de limitele modelelor actuale, bazate pe tensiuni şi conflicte militar-economice care generază tragediig umane şi culturale.
Citatul: „Secolul XXI va fi unul mistic sau nu va fi deloc”, atribuit în 1972 francezului André Malraux (1901-1976), trebuie să fie adaptat realităţilor pe care azi le cunoaştem cu toţii. Prin urmare, Secolul XXI va fi unul al cooperărilor, al dialogului, al globalizării în plan economic, sau nu va fi deloc. Adică, exact ceea ce propune la scară trans-continentală strategia „O centură, un drum”, prin noile Drumuri al Mătăsii: terestru şi maritim.
Accentuez aici necesara diferenţiere în cadrul globalizării între laturile economice şi cele culturale. Globalizarea economică se manifestă azi la nivel planetar, indiferent că vorbim de ţările bogate, în curs de dezvoltare sau sărace. Sistemele de comunicare în masă, în special Internetul, fac acest fenomen de neoprit.
Însă, în acest proces, o globalizare culturală, o anulare a tradiţiilor şi culturilor locale ar conduce la transpunerea în realitate a citatului atribuit lui Malraux şi anume că secolul XXI nu va mai fi deloc unul al multiculturalităţii şi identităţilor culturale.
În secolului XXI, liderii lumii trebuie să aibă curajul să imagineze viitorul diferit de limitele modelelor actuale, bazate pe tensiuni şi conflicte militar-economice care generază tragedii umane şi culturale.
Din această perspectivă, strategia „O centură, un drum” vine să ofere un tip de răspuns. China este un puternic exemplu în ceea ce priveşte conservarea, protejarea şi promovarea propriei istorii şi culturi. China este un exemplu în special pentru ţările mici care se află în situaţia iminentă de pierdere a identităţii culturale, ca urmare a globalizării economice. O globalizare care transformă viaţa cotidiană într-un model de tip „fast food”, în care valorile umane, sociale, culturale şi tradiţiile locale, sunt eliminate din agenda educaţională a tinerelor generaţii.
Pentru mine, un cetăţean originar din Europa Centrală şi de Est, strategia “O centură, un drum” alături de proiectul “China-Europa Centrală şi de Est” (ECE), reprezintă o şansă de dezvoltare multilaterală, cu precădere în domeniul infrastructurii rutiere şi feroviare. Întreaga lumea cunoaşte eforturile Chinei şi numărul tot mai mare al proiectelor chineze în zona Europei Centrale şi de Est. Majoritatea ţărilor din această zonă sunt membre ale Uniunii Europene şi NATO fapt care determină o anumită atitudine în relaţia cu China, atitudine dominată de constrângeri impuse guvernelor naţionale de către marii decidenţi euro-atlantici.
În mod evident, ţările ECE doresc să atragă investiţii chineze şi să aibă acces la tehnologiile chineze, să încheie acorduri financiare cu China. Este cunoscut faptul că acordurile şi condiţiile financiare pot fi mult mai favorabile în comparaţie cu cele oferite de Fondul Monetar Internaţional (FMI) sau Banca Mondială (BM). De asemenea, nu este un secret faptul că FMI şi BM promovează un control al bugetelor naţionale, impunând astfel un blocaj în derularea proiectelor de mare anvergură care necesită atragerea de credite externe pentru dezvoltarea internă.
Iată de ce, ţările Europei Centrale şi de Est conectate prin diverse acorduri în cooperarea cu UE şi NATO, se află într-un spaţiu limitat de mişcare şi independenţă a propriilor politici economice interne şi externe.
În faţa acestei realităţi, proiectele propuse şi susţinute de China pot genera, pe termen mediu şi lung, o transformare a actualului sistem internaţional.
Prin proiectele iniţiate de China: strategia “O centură, un drum” şi Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură, se poate genera o creştere a zonei de acţiune a ţărilor ECE şi de ce nu o mai mare independenţă decizională în plan economic. Aceasta, în mod firesc, numai dacă liderii şi guvernele central-est europene vor exprima viziunea necesară pentru viitorul propriilor ţări.
Închei mesajul cu un citat din Nicolae Titulescu (1882-1941), unul dintre cei mai importanţi diplomaţi ai României, fost preşedinte al Ligii Naţiunilor (precursoarea Organizaţiei Naţiunilor Unite). Acesta spunea că „există un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie să vorbeşti spre a te înţelege, nici să te sfătuieşti spre a acţiona în comun”.
