Observatorii detașați sesizează cu ușurință scenariul în care sunt încadrate evenimentele din ultimele zile din România. Incitatori, pregătire psihologică, manipulare emoțională, folosirea maselor de bună credință, partizanat-dezechilibrat, exacerbarea opozanților politici. La toate se adaugă prezența mass-media străine, fapt care confirmă că, în seara de 10 august 2018, TREBUIA să se întâmple ceva dincolo de normal. Un eveniment care să poată justifica orice intervenție pentru doborârea Guvernului. Scenariul nu a reușit! Fie pentru că scenariul a fost pregătit/susținut intern/extern insuficient, fie pentru că statul român – reprezentat de instituțiile de forță – nu a acceptat TRĂDAREA! În urma unui protest de stradă marcat de provocări, violențe și victime, un guvern cade numai dacă este trădat din interior.
Nu există dubii. România se află sub asaltul unor forțe care doresc preluarea puterii. Sunt forțe între care principal actor se distinge președintele țării, Klaus Iohannis, având alături opoziția parlamentară și neparlamentară, organizațiile civice radicalizate și o masă electorală destul de consistentă (nicidecum majoritară).
Iohannis împotriva României, împotriva statului de drept!
Nu există dubii. Guvernarea PSD-ALDE nu răspunde așteptărilor avansate de partenerii strategici, cu precădere din cadrul Uniunii Europene și SUA, agresivi, insidioși. În mod cert, actuala guvernare a câștigat în ultima perioadă susținerea unor parteneri externi, așa încât, iată, nu a fost lăsată pradă falselor revoluții.
Că acțiunile președintelui Iohannis exced cadrul constituțional au înțeles chiar și cei care ies în stradă pentru a cere demisia guvernului. Pentru aceasta, în condiții de normalitate, președintele ar trebui suspendat și trimis în judecată. Nu se întâmplă pentru că Iohannis are încă suficientă susținere externă, în contradiție cu încrederea internă în scădere, care nu pare să-i asigure un nou mandat prezidențial … fără sprijinul deja consacrat al mecanismelor de manipulare emoțională.
Dincolo de toate evenimentele ultimelor zile, un posibil preambul a ceea ce va urma pe aceeași linie, este extrem de interesant de urmărit ce a înțeles cu precădere PSD din asaltul din sara zilei de 10 august 2018.
Reproșurile aduse PSD pot fi oricând adresate opoziției și președintelui: corupție, minciună, lipsă de echilibru, duplicitate. Însă, aici este vorba despre PSD, o țintă extrem de importantă pentru că dă tot mai importante semne de nesupunere totală în relația cu partenerii externi.
La zi, principalele reproșuri aduse PSD sunt legate de “penalul” Dragnea și mâna de “analfabeți” din Guvern, începând cu premierul Dăncilă. Poate fi acuzată opoziția și președintele de aceleași fapte, fără îndoială. Dar, aici este despre PSD.
Este capabil PSD să asume o schimbare strategică de imagine în perspectivă electorală, cel puțin la vârful partidului?
Imaginea de partid cu lideri nefrecventabili construită PSD, “cel mai corupt partid” din istorie (!?) face parte din arsenalul acțiunilor de guerrillă, în care ce este permis unora, este tratat cu intoleranță altora. Ce face concret PSD în această privință?
Înțelege PSD că, prin comparație cu forțele de opoziție (vizibile sau nu), manifestă un retard de reacție, de complexitate, de contact cu realitățile superficiale dar care contează? Este bine că guvernarea are grijă de pensionari, de medici, de zona social-economică a țării, însă efortul ăsta este și prost vândut și efervescent contestat. Acest retard al PSD se regăsește și în planul comunicării, al curajului de a aborda tranșant problemele, dar mai ales în relația cu problemele arhicunoscute trenate: LEGILE JUSTIȚIEI! Teama de a nu fi acuzat de orice, a transformat PSD într-un mecanism retard.
Reacția forțelor de ordine în seara de 10 august 2018 este posibil să fie contorizată drept un succes al PSD, chiar dacă această opțiune reprezintă o eroare extremă. Personal, prefer varianta în care autoritățile statului reprezentate legal, în acest caz Jandarmeria Română și forțele mai puțin vizibile, și-au făcut datoria, fără să scap din vedere excesele izolate.
După multă vreme, am avut sentimentul că în România există cel puțin o autoritate a statului care protejeaz statul, mai exact Guvernul României. Am transmis deja punctul de vedere în această privință:
Jandarmeria apără și a apărat o instituție a STATULUI ROMÂN, nu guvernul politic! Clădirea Guvernului este un simbol al României. Aici a fost apărată România, nu PSD-ALDE!
Revenind la complexitatea situației în care se află România, principala responsabilitate pentru menținerea stabilității aparține Guvernului asigurat de PSD-ALDE. O misiune care trebuie să-i aibă în vedere și pe cei care se află în stradă, contestatarii vizibili care nu trebuie ignorați prin sfidare și care, similar majorității parlamentare, au susținători tăcuți sau în umbră.
Nu știm dacă scenariul „Diaspora” s-a încheiat.
Ce știm este că președintele Iohannis și cei care îl susțin din interiorul și exteriorul României nu vor sista acțiunile care exced cadrul constituțional. De asemenea, știm că PSD nu are capacitatea de a reacționa urgent și eficient în fața evenimentelor, fapt demonstrat în timpul și imediat după evenimentele din 10/11 august.
