Cum mi-am trucat existența: Susțin Liviu Dragnea!

În fața actualei realități românești, fără să ezit, sunt de partea liderului PSD, Liviu Dragnea. Știu … mulți se vor arunca din nou să mă înjure (atâta îi duce capul și sufletul), mulți se vor mira (pentru aceștia mă voi explica), alții vor rămâne indiferenți (pentru că sunt sătui să fie hărțuiți). (Foto arhivă, martie 2014)

În balta politică de la București, Liviu Dragnea este singurul lider autentic. Pe aceeași dimensiune a faptului că nu a cedat, în mandatul de premier, Călin Popescu-Tăriceanu a devenit un mare om politic al Românei.

Fie și numai pentru că Liviu Dragnea reuşeşte să rămână în picioare după ani de asediu extern și intern, trebuie creditat cu simpatie și susținere. #Rezistenţii hatagieni vor scuipa în sân şi vor afirma că susţin un hoţ, un condamnat … nu este singurul pe care îl susţin. Am o listă de oameni care au fost tocaţi în malaxorul ecranat de Codruţa Kovesi. Unii au făcut puşcărie, doar pentru vina că sunt persoane publice, doar pentru că nu s-au aliniat armatei #rezistente, doar pentru că ocupau funcţii din care nu executau ordine sau din care deranjau #statulparalel!

Place sau nu, Liviu Dragnea este singurul politician român în viaţă şi activitate care îşi continuă drumul, imperturbabil. Nu cunosc de unde îşi extrage energia, care îi sunt resorturile şi modalităţile de refulare pentru menţinerea calmului aproape rabinic.

Dacă privim realitatea în ansamblul şi complexitatea ei, Liviu Dragnea nu trebuie lăsat singur. Așa cum nici Tăriceanu, când se lupta cu injustiția din Justiția României, nu trebuia lăsat singur. Cei care sunt membri PSD, care au acces la pârghiile de putere în partid, ar trebui să își dovedească utilitatea și să răspundă celor care din interiorul sau exteriorul partidului generează breșe de încredere și coeziune.

Asta-i țara, ăsta-i poporul!

România nu are cum să fie altfel decât suntem cu toții la nivel de națiune: suficienți de maleabili pentru a răspunde tentației trădării! Când vom înțelege asta, vom fi mai atenți la ce facem, mai ales în interiorul țării. Abia așa vom înţelege utopia „vreau o ţară ca afară”. Pentru că România nu are cum şi nu trebuie să fie altfel decât România!

Realitatea ne obligă să avem opțiuni, iar prezentul se exprimă prin oferta limitată de lideri. Dacă am de ales, în disputa politică de la București, nu am altă opţiune decât Liviu Dragnea. Fie şi numai pentru că nu jigneşte şi nu umileşte România, aşa cum o face preşedintele Klaus Iohannis. Un preşedinte poziționat de partea torționarilor, lipsit de compasiune, permanent mirat de realităţile româneşti între două vacanţe, de condiţia României în 2018, permanent sfidător şi incitator.

Între două echipe de impostori …

Ipocrizia #rezistenţilor nu mai trebuie demonstrată. Câtă vreme un “penal” este mai “penal” decât altul, este greu să porți o discuție decentă.

În parametri de volatilitate, sunt confirmate excesul de libertate și absența limitelor, totul pe un fond de ură viscerală. O ură pornită din incapacitatea fiecăruia de a se vedea în realitatea obiectivă, acolo unde îi este locul.

Dragnea a demisionat …

Fotografia momentului ne arată şi confirmă că România nu va mai fi la fel după Dragnea, oricare îi va fi ieşirea din scenă. Îi doresc să aibă procese judecate pe probele existente în dosare şi declaraţiile de martori. Îmi doresc să nu văd un alt lider politic din România „executat” prin trădare, pentru a continua lungul șir al blestemelor care ne macină …

Despre Dan Tomozei

jurnalist din România
Acest articol a fost publicat în Analize - Comentarii, De departe ... România, Din arhive, România. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.